Recusal of appellate judges based on prior adjudication of a related dispute: insufficient to demonstrate loss of impartiality under relative incompatibility

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj la 8 septembrie 2022, sub nr. x/2020*, pârâta A. S.R.L. a solicitat recuzarea doamnelor judecător B., C. şi D., invocând dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din 20 septembrie 2022, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins cererea de recuzare.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâta A. S.R.L., solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Cluj.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarea căi de atac arată că cererea de recuzare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. întrucât acelaşi complet de recurs a judecat dosarul nr. x/2020 cu aceleaşi părţi, acelaşi obiect, dar referitor la o altă creanţă pretinsă de intimat. În mod greşit a reţinut curtea de apel că nu s-au creat suspiciuni cu privire la obiectivitatea judecătorilor deoarece, în opinia recurentei, nu este vorba de un caz de antepronunţare, ci de lipsa imparţialităţii. Se susţine că cererea de recuzare a fost soluţionată prin raportare la probleme de drept şi de fapt care nu au fost invocate de parte, iar încheierea este nemotivată.

Recurenta-pârâtă a indicat în cererea de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, instanţa supremă constată că, deşi recurenta a indicat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., criticile formulate se subsumează prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din acelaşi cod şi că autorul căii de atac nu a dezvoltat argumente care să justifice încălcarea sau greşita aplicare a normei de drept material.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Înalta Curte va înlătura criticile prin care recurenta susţine că instanţa care a soluţionat cererea de recuzare a încălcat dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. şi a aplicat un alt text de lege decât cel invocat întrucât din cererea de recuzare.

Potrivit celor afirmate în cererea de recuzare, recurenta invocă lipsa de imparţialitate a completului de recurs, apreciind că membrii acestuia nu pot fi obiectivi deoarece au soluţionat anterior un dosar cu aceleaşi părţi şi acelasşi obiect. În mod corect a apreciat curtea de apel că, şi în situaţia în care între cele două litigii ar exista elemente identice, nu se poate reţine că pronunţarea unei soluţii afectează aparenţa de imparţialitate sau dreptul la un proces echitabil.

Instanţa supremă va înlătura şi criticile prin care se arată că motivarea încheierii atacate se fundamentează pe dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. întrucât curtea de apel nu a statuat în acest sens, ci a observat că legiuitorul a lărgit sfera cazurilor de incompatibilitate relativă pentru a cuprinde şi acele situaţii care nu sunt expres menţionate la pct. 1- 12 ale art. 42 alin. (1), dar care ar putea naşte în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorului.

De altfel, autoarea căii de atac nu a demonstrat incidenţa cazului de incompatibilitate relativă, iar soluţia instanţei învestită cu soluţionarea pe fond a recursului apare ca fiind corectă.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Instanţa supremă va înlătura criticile prin care se arată că încheierea recurată conţine o motivare străină de natura cauzei întrucât curtea de apel a analizat cele invocate de recurentă prin cererea de recuzare, respectiv soluţionarea de către acelaşi complet a unui dosar cu aceleaşi părţi şi acelaşi obiect, şi a reţinut că nu există niciun element de natură să aducă atingere dreptului părţii la un proces echitabil în sensul dispoziţiilor art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană pentru Drepturilor Omului, întrucât judecătorii nu şi-au exprimat opinia în legătură cu pricina concretă pe care o judecă în dosarul având ca obiect recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 360 din 22 martie 2022.

Înalta Curte reţine că încheierea recurată reflectă un raţionament logico-juridic coerent şi cuprinde motivele de fapt şi de drept care au fundamentat soluţia de respingere a cererii de recuzare, fiind astfel respectate exigenţele motivării impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva încheierii din 20 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva încheierii din 20 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 iunie 2023.