Contractual dispute over place of performance: negative conflict resolved, Timișoara Court’s jurisdiction upheld on claimant’s choice of forum

Şedinţa publică din data de 13 iunie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Timişoara la data de 31.05.2022 sub dosar nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecata pârâta B. S.R.L. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la achitarea debitului principal în cuantum de 7.436.16 RON; suma de 3.130.556 RON reprezentând penalităţi în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere calculate din 31.05.2022; obligarea pârâtei la plata penalităţilor în cuantum de 0.1% pe zi de întârziere calculate începând cu data de 01.06.2022 până la achitarea integrală a debitului; actualizarea sumei datorate cu rata inflaţiei şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Ca o chestiune prealabilă în ceea ce priveşte competenţa instanţei de judecată, reclamanta a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., respectiv faptul că are de ales între două instanţe deopotrivă competente, prezenta acţiune fiind introdusă la locul prevăzut în contract pentru executarea obligaţiilor.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1270, art. 1350, art. 1353, art. 1516 şi urm., art. 1.535 din C. civ., art. 192 şi urm. C. proc. civ., precum şi textele de lege la care a făcut referire în cuprinsul acţiunii.

Prin sentinţa civilă nr. 25705 pronunţată la 19 decembrie 2022, Judecătoria Timişoara a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

În considerentele hotărârii de declinare a competenţei s-a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 12.2 din contract, părţile au convenit ca în caz de litigiu să se adreseze instanţei de pe raza municipiului Bucuresti, constatându-se totodată că pârâta îşi are sediul în Craiova.

De asemenea, instanţa a mai statuat că prorogarea convenţională de competenţă operează în baza înţelegerii părţilor, însă pentru a fi valabilă trebuie să îndeplinească anumite condiţii, în primul rând, convenţia trebuie să fie expresă, în sensul că instanţa aleasă să fie expres determinată, în aşa fel încât să fie evitată orice discuţie sau confuzie şi a constatat că reclamanta a ales instanţa de la locul prevăzut în contract pentru executarea acestuia, sens în care nu mai intervine prorogarea de competenţă, fiind aplicabile regulile generale de competenţă, respectiv instanţa de la domiciliul sau sediul pârâtului.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub acelaşi număr, care, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, iar prin sentinţa civilă nr. 3159 din 10 aprilie 2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În argumentarea soluţiei, a reţinut că pretenţia reclamantei vizează contravaloarea serviciilor prevăzute în contract, deci executarea obligaţiilor contractuale de către societatea pârâtă, iar cererea a fost introdusă la instanţa în a cărei circumscripţie teritorială se află locul executării serviciilor de pază a obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, adică la şantierul deschis în cadrul Aeroportului Internaţional "Traian Vuia" din Timişoara.

În cadrul competenţei teritoriale alternative (în speţă instanţa în a cărei circumscripţie teritorială se află sediul pârâtei sau instanţa în a cărei circumscripţie teritorială se află locul executării obligaţiei) reclamanta are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, reclamanta optând pentru instanţa în cărei circumscriţie teritorială se află locul executării de către aceasta, a obligaţiilor contractuale asumate.

În consecinţă, chiar dacă Judecătoria Timişoara a reţinut că instanţa aleasă în contract nu este expres determinată (fiind menţionată "instanţa de judecată de pe raza municipiului Bucureşti"), operând regulile generale de competenţă, nu a ţinut cont şi de faptul că alegerea de competenţă de către reclamantă s-a făcut în baza art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 24.05.2023, sub numărul x/2022.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, secţia I civilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

În cauză, Judecătoria Timişoara şi Judecătoria Craiova şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a pricinii ce are ca obiect pretenţia reclamantei derivată din executarea obligaţiilor contractuale, întemeiată pe dispoziţiile art. 1270, art. 1350, art. 1353, art. 1516 şi urm., art. 1.535 din C. civ., prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale celor două instanţe cu privire la aplicarea unor norme de competenţă teritorială.

Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.", textul de lege reglementând competenţa teritorială de drept comun.

În conformitate cu dispoziţiile art. 113 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează competenţa teritorială alternativă, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 din acelaşi act normativ, mai sunt competente şi instanţele prevăzute la pct. 1-9 de la alin. (1) al art. 113 C. proc. civ.

În considerarea acestor temeiuri de drept care reglementează competenţa teritorială alternativă, art. 116 C. proc. civ. prevede că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Astfel, în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, alegerea instanţei competente aparţine reclamantului, iar odată învestită una dintre instanţele competente teritorial alternativ, opţiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât, prin introducerea acţiunii, s-a fixat în mod definitiv competenţa teritorială a instanţei respective.

Pe cale de consecinţă, instanţa nu mai poate să se dezînvestească prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei din oficiu ori la cererea pârâtului, şi nici chiar reclamantul nu mai poate reveni asupra alegerii sale, în favoarea unei alte instanţe.

Înalta Curte reţine că prin cererea introductivă reclamanta a invocat dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., arătând că înţelege să introducă acţiunea la instanţa din circumscripţia locului ales în contract pentru executarea contractului, fără a face referire la pct. 12.2 din contract privind instanţa aleasă pentru soluţionarea neînţelegerilor, respectiv instanţa de judecată de pe raza municipiului Bucureşti.

Aşadar, competenţa instanţei trebuie stabilită cu respectarea principiului disponibilităţii, în limitele deduse judecăţii de către reclamantă, care a înţeles astfel să formuleze o acţiune în pretenţii împotriva pârâtei în temeiul Contractului de prestări servicii din 24.04.2019 (înregistrat sub nr. x/10.05.2019), fiind astfel în ipoteza unei cereri privind executarea şi răspunderea contractuală.

În cauză, locul prevăzut în contract potrivit art. 2.1 pentru executarea serviciilor de pază a obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor se află la şantierul deschis în cadrul Aeroportului Internaţional "Traian Vuia" din Timişoara, context în care se reţine că fiind vorba despre o competenţă alternativă, opţiunea reclamantei a fost manifestată în mod expres, în sensul de a introduce acţiunea pe rolul Judecătoriei Timişoara, astfel că sesizarea instanţei a fost făcută în temeiul dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 3, raportat la art. 116 C. proc. civ.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, secţia I civilă, căreia i se va trimite dosarul spre soluţionare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 iunie 2023.