Jurisdiction assigned to Bucharest Tribunal in union federation's reclassification suit under Law no. 62/2011.

Şedinţa publică din data de 13 iunie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 08.12.2022, sub dosar nr. x/2022, reclamanta A. "A.", în numele membrilor de sindicat B., C., D., A. şi E. în contradictoriu cu pârâtele Regia Naţională A Pădurilor - Romsilva şi RNP - Romsilva - Administraţia Parcului Natural Munţii Maramureşului R.A., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtelor la încadrarea salariaţilor, având calitatea de personal silvic, ce ocupă locuri de muncă care potrivit atribuţiilor din fişa postului presupun desfăşurarea a cel puţin uneia dintre următoarele activităţi: paza fondului forestier, a fondurilor cinegetice şi piscicole şi a ariilor naturale protejate, control silvic şi cinegetic, exploatări forestiere, construcţii forestiere, lucrări specifice de teren în activitatea de fond forestier şi împăduriri, în condiţii speciale de muncă, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariaţii angajaţi ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă; obligarea pârâtei RNP - Romsilva - Administraţia Parcului Natural Munţii Maramureşului R.A. la încheierea actelor adiţionale la contractele individuale de muncă ale salariaţilor, având calitatea de personal silvic, încadraţi în condiţii speciale de muncă, în sensul modificării condiţiilor de muncă, din condiţii normale de muncă în condiţii speciale de muncă, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariaţii angajaţi ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă; obligarea pârâtelor la plata contribuţiei suplimentare de asigurări sociale în cuantum de 8%, pentru condiţii speciale de muncă, pentru salariaţii, având calitatea de personal silvic, încadraţi în condiţii speciale de muncă, conform prevederilor art. 20 alin. (2) - (4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, coroborat cu art. 138 lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariaţii angajaţi ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv şi în continuare, pe toată durata existenţei contractelor individuale de muncă ale respectivilor angajaţi, în condiţii speciale de muncă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 194 C. proc. civ., art. 1 alin. (3), alin. (2), alin. (1), art. 6 alin. (1) - (4), (9), art. 15 lit. a) şi art. 17 din H.G. nr. 229/2009, art. 1 alin. (1), art. 2 lit. b), art. 4 alin. (1) lit. b), art. 4 alin. (2) lit. a) - f), 20 alin. (2) - (4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, modificată şi completată prin Legea nr. 234/2019, art. 40 alin. (2) lit. c), f), art. 41 alin. (1) şi alin. (3) lit. d), art. 229 alin. (4) şi art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii republicat, art. 28, art. 148 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social şi art. 138 lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 812, pronunţată la data de 16.02.2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş.

În considerentele hotărârii de declinare a competenţei s-a reţinut, în esenţă, că reclamanţii - persoane fizice, în numele cărora a fost formulată acţiunea pendinte, nu au calitatea de membri ai A. "A.", ci ai sindicatului afiliat la federaţie, doar acest din urmă sindicat având posibilitatea de a reprezenta pe membrii săi în faţa instanţelor de judecată în baza art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011.

Împrejurarea că salariaţii în numele cărora a fost formulată acţiunea au înţeles să împuternicească în acest sens Federaţia, exclusiv în scopul atragerii competenţei Tribunalului Bucureşti nu este de natură să conducă la o altfel de concluzie, faţă de dispoziţiile exprese ale art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011, care face referire expresă la membrii organizaţiei sindicale, această federaţie putând avea cel mult calitatea unui simplu mandatar, în temeiul art. 83 C. proc. civ.

Or, salariaţii nu au şi nu pot avea calitatea de "membri" ai Federaţiei, membri ai acesteia fiind sindicatele afiliate, iar nu salariaţii ce fac parte din aceste sindicate, considerent pentru care Decizia nr. 1/2013 pronunţată în recurs în interesul legii nu poate fi incidentă în prezenta cauză.

2. Prin sentinţa civilă nr. 366 din 21 aprilie 2023, Tribunalul Maramureş, secţia I civilă, şi-a declinat la rândul său competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi, în consecinţă, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În argumentarea soluţiei, a reţinut că raportat la dispoziţiile normative şi la statuările jurisprudenţiale imperative ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din decizia nr. 1/2013, rezultă că atunci când cererea de chemare în judecată este formulată de către o organizaţie sindicală, legiuitorul a înţeles să-i atribuie acesteia o veritabilă calitate procesuală activă, iar nu să-i recunoască o simplă calitate de reprezentant. Aşadar, în asemenea acţiuni, competenţa teritorială este atrasă de sediul organizaţiei sindicale, iar nu de domiciliul ori locul de muncă al angajatului reprezentat de către aceasta.

De asemenea, s-a mai arătat că legiuitorul în cuprinsul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 a făcut referire expresă la calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale şi nu doar a sindicatelor, iar prin organizaţie sindicală se înţelege orice formă de organizare sindicală, context în care dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 62/2011 se aplică oricărei organizaţii sindicale, inclusiv federaţiilor sindicale.

Faţă de cele anterior expuse, reţinând că în prezenta cauză reclamanta a înţeles să acţioneze în temeiul propriei calităţi procesuale active şi nu în calitate de mandatar, iar sediul acesteia se află în Municipiul Bucureşti, Tribunalul Maramureş a reţinut că, faţă de dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, competenţa teritorială de soluţionare a pricinii revine Tribunalului Bucureşti, motiv pentru care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 03.05.2023, sub numărul x/2023.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtelor Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva şi Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva - Administraţia Parcului Natural Munţii Maramureşului la încadrarea membrilor de sindicat în condiţii speciale de muncă, încheierea unor acte adiţionale în acest sens şi plata contribuţiilor suplimentare de asigurări sociale, cerere formulată de A., în numele membrilor de sindicat indicaţi în tabelele anexă.

Pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a conflictului de muncă pendinte, instanţa supremă va avea în vedere dispoziţiile legale specifice jurisdicţiei muncii, cele prevăzute de art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 şi statuările din Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Potrivit prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 61/2011 a dialogului social, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol, printre care se numără şi dreptul de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.

Organizaţiile sindicale au fost definite prin art. 1 lit. u) din Legea nr. 62/2011, ca fiind o denumire generică pentru sindicate, federaţii sau confederaţii sindicale.

Art. 269 alin. (2) din Codul muncii prevede că cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Totodată, prin decizia dată în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justitie, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), referitor la calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale în acţiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum şi a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) [fost 284 alin. (2)] din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că "instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".

Cât priveşte calitatea procesuală activă a federaţiilor, confederaţiilor sau uniunilor sindicale, ca forme de asociere a sindicatelor/organizaţiilor sindicale, Înalta Curte formulează observaţia că şi acestea au aceleaşi drepturi ca ale sindicatelor/organizaţiilor sindicale care le constituie, având în vedere scopul pentru care s-a realizat această asociere, respectiv apărarea drepturilor şi intereselor salariaţilor, membri ai unui sindicat dintr-un anumit domeniu ori sector de activitate.

Faţă de împrejurarea că sediul A. se află în municipiul Bucureşti, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, căreia i se va trimite dosarul spre soluţionare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 iunie 2023.