Appeal on reivindicatio and unjust enrichment quashed and remanded for inadequate reasoning on possession

Şedinţa publică din data de 13 iunie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia Civilă în data de 29.10.2021, reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Cluj-Napoca prin Primar a solicitat instanţei obligarea pârâtului la restituirea unui număr de 180 de bucăţi de sisteme de traducere simultană în 4 limbi, achiziţionate de reclamanta şi montate la obiectivul de investiţii Centru Regional de Excelenţă pentru Industrii Creative - CREIC. În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 284.671,80 RON reprezentând cuantumul sumei cu care a fost sporit patrimoniul acestuia în defavoarea reclamantei, reprezentând astfel îmbogăţire fără justă cauză, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1.345, art. 14, art. 13, art. 563, art. 566 C. civ. şi orice alte dispoziţii legale aplicabile.

Prin sentinţa civilă nr. 18/2022 pronunţată la 17 ianuarie 2022, Tribunalul Cluj, secţia Civilă a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Specializat Cluj, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei din urmă instanţe în data de 4.02.2022.

Prin sentinţa civilă nr. 911/2022 din 29.04.2022 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/2021, a fost admisă cererea formulată de reclamata A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Cluj-Napoca prin Primar, fiind obligat pârâtul să restituie reclamantei 180 de bucăţi de sisteme de traducere simultană în 4 limbi, montate la obiectivul de investiţii - Centrul Regional de Excelenţă pentru Industrii Creative. De asemenea, a fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 20.136,72 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care: 13.685 RON, onorariu de avocat şi 6.451,72 RON, taxă judiciară de timbru. A fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 5.693,43 RON.

2. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Municipiul Cluj-Napoca, reprezentat prin Primar, prin care a solicitat admiterea apelului şi modificarea în totalitate a sentinţei apelate, în sensul respingerii acţiunii introductive formulate, scutirea de la plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar reducerea acestora, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 543/2022 din 17 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, a fost admis apelul pârâtului şi schimbată în tot sentinţa apelată, în sensul că a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

3. Împotriva acestei decizii reclamanta A. S.A. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

După expunerea situaţiei de fapt, în considerarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a criticat decizia recurată din perspectiva lipsei motivării, în sensul unor motive suficiente şi pertinente pe care să se întemeieze hotărârea. În opinia recurentei, instanţa de apel nu a explicat în niciun fel motivele de ordin juridic şi cele de ordin faptic pentru care predarea posesiei bunurilor în discuţie către terţul B. S.A. (ca operaţiune juridică) nu ar fi putut constitui o predare a bunurilor către Municipiul Cluj-Napoca. A mai precizat recurenta-reclamantă că acest aspect este deosebit de relevant pentru corecta soluţionare a cauzei, în condiţiile în care din perspectiva raporturilor juridice existente între Municipiul Cluj-Napoca şi B. S.A., predarea şi deţinerea posesiei bunurilor mobile de către acesta din urmă s-a făcut în numele şi pentru Municipiul Cluj-Napoca, ale cărui bunuri le administrează.

De asemenea, s-a mai adăugat faptul că instanţa de apel nici măcar nu a identificat în mod corect care sunt dispoziţiile legale aplicabile raporturilor juridice dintre intimatul Municipiul Cluj-Napoca şi terţul B. S.A., menţionând în mod eronat faptul că terţul ar fi doar "chiriaşul" intimatului. Or, aşa cum s-a arătat şi în cadrul întâmpinării formulate în cadrul apelului, între intimat şi terţ există un cu totul alt raport juridic, fiind încheiat un contract de administrare a parcului industrial B. şi respectiv a bunurilor ce compun acest parc, conform contractului anexă la HCL nr. 516/2018.

Mai mult, Municipiul Cluj-Napoca este fondator şi acţionar unic al B. S.A., această societate fiind înfiinţată de intimat prin HCL nr. 101/2014 tocmai pentru administrarea şi gestionarea parcului industrial construit, în parte, de recurentă prin executarea lucrărilor obiect al Contractului de execuţie lucrări nr. x/19.02.2016, B. S.A. încheind de fapt contracte de închiriere cu alţi terţi a clădirilor şi a infrastructurii din cadrul parcului industrial, în numele şi pentru proprietarul Municipiul Cluj-Napoca.

Referitor la soluţia pronunţată în ceea ce priveşte petitul subsidiar din cerere (îmbogăţirea fără justă cauză), recurenta-reclamantă critică decizia atacată din perspectiva lipsei/insuficientei motivări. Se arată că instanţa de apel a folosit termeni generali pentru a-şi argumenta soluţia, omiţând să analizeze raportul juridic existent între B. S.A. şi Municipiul Cluj-Napoca şi implicit consecinţele acestui raport pentru pretenţiile deduse judecăţii prin raportare la acest temei invocat.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de apel a încălcat/aplicat greşit dispoziţiile legale ce reglementează acţiunea în revendicare - art. 563 C. civ., modalitatea de exercitare a posesiei - art. 916, 917, 918 C. civ., forţa obligatorie a contractului - art. 1270 C. civ., cu privire la contractul de administrare şi dispoziţiile legale ce reglementează acest contract - art. 867 şi urm. C. civ., art. 297 şi urm. Cod administrativ, respectiv dispoziţiile legale referitoare la îmbogăţirea fără justă cauză - art. 1345-1348 C. civ.

A învederat recurenta-reclamantă că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 563 C. civ., pretenţiile fiind formulate în contradictoriu cu posesorul bunului, care, potrivit art. 917 C. civ., poate exercita prerogativele dreptului de proprietate fie în mod nemijlocit, prin proprie putere, fie prin intermediul unei alte persoane.

Astfel, în mod greşit a interpretat instanţa de apel dispoziţiile legale incidente în cauză şi a stabilit că, întrucât predarea bunurilor s-ar fi făcut către un terţ - B. S.A., Municipiul Cluj-Napoca nu ar fi devenit posesor (prin intermediul altei persoane) a bunurilor în cauză.

S-a mai adăugat faptul că potrivit Regulamentului de organizare şi funcţionare a Parcului Industrial aprobat prin HCL nr. 818/2018, dar şi Contractului de administrare încheiat între Municipiul Cluj-Napoca, în calitate de proprietar al terenului şi infrastructurii şi B. S.A., în calitate de administrator, acesta din urmă avea doar obligaţia să gestioneze şi să administreze terenul şi infrastructura parcului (art. 3 lit. c) din contract). Totodată, administratorul avea obligaţia să întocmească la sfârşitul fiecărui an/trimestru un raport cu privire la starea infrastructurii Parcului Industrial şi să îl depună la Municipiul Cluj-Napoca, fiind evident faptul că acesta nu putea să dispună de bunurile din gestiune, fiind un simplu detentor.

Având în vedere textul art. 917 C. civ., instanţa de apel trebuia să dea relevanţă acestor dispoziţiile legale şi să le interpreteze/aplice în concordanţă cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate.

A mai susţinut recurenta că instanţa de apel nu a procedat la analiza în concret a condiţiilor prevăzute de art. 1345 C. civ. referitoare la îmbogăţirea fără justă cauză. În acest sens, s-a arătat că sumele de bani încasate cu titlu de chirie au fost distribuite în final cu titlu de dividente către unicul acţionar - Municipiul Cluj-Napoca, îmbogăţirea patrimoniului acestuia fiind evidentă, care, fără a achita contravaloarea echipamentelor, le foloseşte prin intermediul terţului B. S.A. pentru a obţine venituri.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 25.01.2023.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar în data de 27 martie 2023, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei civile ca fiind temeinică şi legală.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul cauzei în data de 18 aprilie 2023, recurenta-reclamantă a solicitat respingerea apărărilor intimatului-pârât, cu consecinţa admiterii recursului astfel cum a fost formulat.

Prin rezoluţia din data de 24 aprilie 2023 a fost acordat termen la 13 iunie 2023 pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Analizând recursul declarat de reclamanta A. S.A., în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi a temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat şi urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a criticat hotărârea recurată din perspectiva lipsei motivării şi a aplicării/interpretării greşite a dispoziţiilor de drept material aplicabile raporturilor juridice deduse judecăţii, calea extraordinară de atac a recursului fiind fundamentată pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Într-o primă critică circumscrisă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., s-a susţinut că instanţa de apel nu a analizat apărările reclamantei privind predarea posesiei bunurilor revendicate către terţul B. S.A. din perspectiva raporturilor juridice existente între pârâtul Municipiul Cluj-Napoca şi B. S.A., predarea şi deţinerea posesiei bunurilor mobile de către acesta din urmă efectuându-se în numele şi pentru pârâtul Municipiul Cluj-Napoca, ale cărui bunuri le administrează.

Înalta Curte apreciază întemeiată critica recurentei-reclamante.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Recurenta-reclamantă s-a adresat instanţei prin acţiunea introductivă cu solicitarea de a fi obligat intimatul-pârât Municipiul Cluj-Napoca prin Primar la restituirea unui număr de 180 de bucăţi de sisteme de traducere simultană în 4 limbi, cererea fiind întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 563 C. civ. privind acţiunea în revendicare. În subsidiar, reclamanta a solicitat instanţei obligarea pârâtului la plata sumei de 284.671,80 RON reprezentând cuantumul sumei cu care a fost sporit patrimoniul acestuia în defavoarea reclamantei, reprezentând astfel îmbogăţire fără justă cauză.

Prin decizia atacată cu recurs a fost admis apelul pârâtului şi a fost schimbată sentinţa primei instanţe, fiind respinsă acţiunea reclamantei ca neîntemeiată, instanţa de control judiciar devolutiv reţinând, în esenţă, că livrarea şi montarea echipamentelor suplimentare a fost realizată la solicitarea terţului chiriaş al obiectivului de investiţii B. S.A., bunurile fiind predate acestuia, potrivit procesului-verbal de predare din data de 19.11.2019 şi nu pârâtului Municipiul Cluj-Napoca, care nu are, în această situaţie, calitatea de posesor al bunurilor revendicate.

Analizând decizia recurată, Înalta Curte reţine că instanţa de apel s-a rezumat la analizarea situaţiei de fapt din perspectiva posesiei, omiţând să cerceteze natura raporturilor juridice dintre pârâtul Municipiul Cluj-Napoca şi terţul B. S.A., esenţială pentru justa soluţionare a acţiunii întemeiate pe dispoziţiile art. 563 C. civ., conform cărora proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept.

Având în vedere că prin întâmpinarea formulată în apel reclamanta a făcut referire la dispoziţiile legale ale art. 917 alin. (1) C. civ., invocând exercitarea posesiei prin intermediul unui terţ, respectiv prin societatea B. S.A., instanţa de apel a omis analiza acestei apărări, precum şi a naturii acestor raporturi juridice.

Instanţa de control judiciar devolutiv nu a analizat aspectele invocate în mod expres de către reclamantă prin întâmpinare, care conduceau la o altă calificare juridică a raporturilor juridice, în sensul că între pârâtul Municipiul Cluj-Napoca şi terţul B. S.A. există un contract de administrare a parcului industrial şi a bunurilor ce îl compun potrivit contractului anexă la HCL nr. 516/2018. Prin prisma acestui contract, terţul B. S.A. este un administrator al bunurilor pârâtului.

Mai mult, pârâtul Municipiul Cluj-Napoca este fondatorul şi acţionarul unic al terţului B. S.A., această societate fiind înfiinţată prin HCL nr. 101/2014 pentru administrarea şi gestionarea obiectivului de investiţii pentru care au fost livrate echipamentele revendicate.

Ceea ce a susţinut reclamanta a fost separarea elementelor componente, ale posesiei, în sensul că posesorul păstrează elementul intenţional (animus), în acest sens fiind şi poziţia pârâtului exprimată prin apel, anume că dotarea cu echipamentele de traducere simultană se impunea pentru remedierea funcţionalităţii obiectivului potrivit contractului de achiziţie încheiat de reclamantă cu pârâtul, în timp ce elementul material al posesiei se realiza prin intermediul unei alte persoane, administratorul B. S.A..

Înalta Curte subliniază că nu poate fi reţinută apărarea intimatului-pârât cu privire la invocarea omisso medio a unor motive noi prin cererea de recurs, acestea fiind formulate în cursul judecării apelului prin întâmpinare, fără ca instanţa de apel să se pronunţe asupra lor, ipoteză prevăzută de teza finală a art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

Întemeiată este şi critica recurentei-reclamante referitoare la lipsa/insuficienta motivare a soluţiei pronunţate în ceea ce priveşte petitul subsidiar din cerere (îmbogăţire fără justă cauză), analiza instanţei de apel fiind, una formală şi generică, fără aplecarea corespunzătoare prin considerentele deciziei recurate asupra raporturilor juridice deduse judecăţii.

Aşadar, considerentele generice ale instanţei de control judiciar devolutiv nu pot satisface cerinţele instituite prin art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. care statuează că hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, respectiv atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, într-o modalitate care să creeze transparenţă asupra raţionamentului judiciar care o fundamentează.

Cum motivarea hotărârilor judecătoreşti reprezintă un element de validitate a acestora, instanţa are obligaţia de a arăta argumentele pro şi contra ce au format convingerea în ceea ce priveşte soluţia pronunţată, argumente ce trebuie să se raporteze atât la susţinerile, apărările părţilor, cât şi la probele şi dispoziţiile legale incidente raportului juridic dedus judecăţii, pentru a permite controlul judiciar.

Obligativitatea motivării hotărârii constituie o condiţie a procesului echitabil prevăzută de art. 21 din Constituţie şi respectiv art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Or, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susţinerile părţilor sunt examinate de instanţa ce are obligaţia legală de a proceda la o analiză a susţinerilor, argumentelor şi mijloacelor de probă, pentru a le aprecia pertinenţa.

Aşadar, găsind întemeiate criticile recurentei-reclamante referitoare la conţinutul şi calitatea motivării deciziei recurate şi în lipsa unei motivări conforme dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis şi, în temeiul art. 497 C. proc. civ. hotărârea atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă spre o nouă judecată instanţei de apel, nemaifiind utilă cercetarea celorlalte motive de recurs.

De asemenea, cererile vizând cheltuielile de judecată din recurs urmează a fi soluţionate de instanţa de apel, dată fiind decizia de casare cu trimitere spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 543/2022 din 17 octombrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza pentru o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 iunie 2023.