Share transfer rescission in judicial reorganization: appellate court’s power to recharacterize breach grounds and res judicata limits on reorganization plan validity

Şedinţa publică din data de 13 iunie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia a II-a civilă, la 26 noiembrie 2021 sub nr. x/2021, reclamanta A.. a solicitat obligarea pârâtului B. la executarea obligaţiilor cuprinse în art. 2.1, 2.2 şi 2.3 din acordul de transfer acţiuni nr. 1/08.05.2019, respectiv să emită decizia asociatului unic de transfer a părţilor sociale deţinute la C. S.R.L. către reclamantă şi a actului constitutiv rescris (art. 2.2.), să emită decizia asociatului unic de revocare a administratorului special actual şi numire în calitatea de administrator special a lui D. (art. 2.3.), să modifice planul de reorganizare al societăţii C. S.R.L. în conformitate cu art. 133 paragraful 5 lit. i) din Legea nr. 85/2014 în sensul modificării structurii asociative al societăţii C. S.R.L. în conformitate cu pct. 1.1. (art. 2.1), iar în caz contrar solicită ca prezenta hotărâre să suplinească acordul pârâtului.

În drept au fost invocate prevederile art. 202 din Legea nr. 31/1990 şi art. 1528 C. civ.

Pârâtul B. a depus la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat respingerea acţiunii, să se constate rezoluţiunea contractului nr. x din 08.05.2019 încheiat cu reclamanta, obligarea acesteia la predarea înscrisurilor originale (titluri de proprietate, promisiuni de vânzare-cumpărare, mandate, etc) predate la data de 09.08.2019 către reprezentantul reclamantei D. în vederea transferului dreptului de proprietate a terenurilor în patrimoniul C. S.R.L., cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 410 din 18 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Arad, secţia a II-a civilă, a respins acţiunea formulată de reclamanta A.. în contradictoriu cu pârâtul B. şi a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârât; a dispus rezoluţiunea contractului nr. x/08.05.2019, încheiat între părţi; a respins în rest cererea reconvenţională şi a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 7.670,57 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

2. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta A.., prin care a solicitat modificarea sentinţei apelate, în sensul admiterii cererii sale de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, şi respingerii cererii reconvenţionale, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 701/A din 21 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, a fost respins apelul reclamantei.

3. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A.., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel conform dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ.

După expunerea situaţiei de fapt, în dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de apel a încălcat principiul tantum devolutum quantum appellatum consacrat de art. 477 alin. (1) C. proc. civ. precum şi prevederile art. 479 alin. (1) din acelaşi cod.

A precizat recurenta-reclamantă că, deşi apelul său a privit doar neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de art. 4.2 din acordul de transfer, instanţa de apel a motivat respingerea apelului cu privire la admiterea cererii reconvenţionale prin prisma primului motiv al acesteia referitor la neîntocmirea unui plan de reorganizare viabil care să ducă la salvarea societăţii.

În acest sens, autoarea memoriului de recurs a făcut referire la Decizia nr. 127 din 26 ianuarie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 Cod procedură civilă, recurenta-reclamantă a susţinut că decizia recurată încalcă sentinţa civilă nr. 421/11.06.2021, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2017 definitivă, prin care s-a confirmat planul de reorganizare depus de reprezentantul societăţii reclamante, fostul administrator special al debitoarei C. S.R.L., dl. D.. Astfel, instanţa de apel, cu încălcarea autorităţii de lucru judecat, a motivat respingerea apelului reclamantei prin prisma analizării unui plan de reorganizare, care s-a stabilit în mod definitiv că este legal şi viabil.

În argumentarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă recurenta-reclamantă a precizat că pârâtul B. a încălcat grav prevederile acordului de transfer acţiuni nr. 1 din 08.05.2019, sens în care a solicitat obligarea acestuia la executarea obligaţiior cuprinse în art. 2.2 şi 2.3, inclusiv în ceea ce priveşte administrarea societăţii (pct. 2.3). De asemenea, recurenta-reclamantă a mai făcut referire la art. 5.2 din acord, precum şi la pct. 1.2 din capitolul Responsabilitate.

În condiţiile arătate, pentru a putea fi operate modificările din structura acţionariatului societăţii C. S.R.L., aflate în reorganizare judiciară din 11 iunie 2021, trebuia modificat planul de reorganizare în sensul art. 133 par. 5 lit. i) din Legea nr. 85/2014, motiv pentru care titulara cererii de recurs a solicitat obligarea pârâtului la efectuarea demersurilor necesare în vederea executării acordului de transfer al părţilor sociale.

Referitor la al doilea punct al cererii de chemare în judecată, recurenta-reclamantă a solicitat obligarea pârâtului la executarea obligaţiilor prevăzute la pct. 2.1, pct. 2.2 şi pct. 2.3 din acordul de transfer de acţiuni/părţi sociale, iar în caz contrar, în baza art. 1.3.1 din capitolul Responsabilitate din acord, a solicitat pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de acord.

În ceea ce priveşte motivele instanţei de fond, autoarea memoriului de recurs a precizat că prima instanţă a motivat hotărârea în sensul că revocarea administratorului special D. s-a făcut ca o consecinţă a nerespectării obligaţiilor asumate de acesta, fără ca instanţa să indice despre ce obligaţii este vorba. Prin urmare, cererea sa de executare a obligaţiei prevăzute la pct. 2.3 din acord este admisibilă pe toată durata procedurii şi este independentă de cea prevăzută la pct. 2.2.

De asemenea, a mai adăugat recurenta-reclamantă faptul că prima instanţă nu a motivat respingerea cererii sale de modificare a planului de reorganizare în conformitate cu art. 133 alin. (5) lit. i) din Legea nr. 85/2014.

În final, s-a învederat că a solicitat o decizie de înlocuire a consimţământului vânzătorului care, raportat la art. 1.3. din capitolul Responsabilitate, nu poate contesta o astfel de alegere.

La 20 martie 2023, intimatul-pârât B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 16 ianuarie 2023, prin rezoluţie fiind acordat termen de judecată pentru soluţionarea recursului la 13 iunie 2023, cu citarea părţilor în şedinţă publică.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recurenta-reclamantă şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 şi 8 din C. proc. civ.

Textul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. prevede că se poate cere casarea unei hotărâri atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Criticile referitoare la încălcarea de către instanţa de apel a principiului tantum devolutum quantum appellatum consacrat de art. 477 alin. (1) C. proc. civ., precum şi a prevederilor art. 479 alin. (1) din acelaşi cod subsumate de autoarea căii de atac cazului de casare mai sus menţionat sunt nefondate.

Potrivit principiului edictat de dispoziţiile art. 477 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite expres sau implicit de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată. Efectul devolutiv al apelului corespunde unei depline libertăţi a apelantului de a critica hotărârea primei instanţe, iar instanţa de apel rejudecă în fapt şi în drept ceea ce apelantul a înţeles să atace din hotărârea primei instanţe, conform art. 477 C. proc. civ., exercitând un control judiciar asupra a ceea ce a hotărât prima instanţă, iar pe cale de consecinţă, nu poate fi pusă în situaţia de a cenzura hotărârea apelată dintr-o perspectivă care nu a fost criticată. Fundamentul acestui adagiu este reprezentat de principiul disponibilităţii aplicabil şi în apel.

Textul art. 476 alin. (1) Cod procedură civilă prevede că "apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt cât şi în drept".

Aşadar, dacă este exercitat în termen, apelul provoacă o nouă judecată asupra fondului litigiului, în sensul că instanţa de control judiciar va reanaliza toate problemele de fapt şi de drept care au făcut obiectul dezbaterilor la prima instanţă. În apel, instanţa verifică soluţia atacată, atât sub aspectul temeiniciei, cât şi sub aspectul legalităţii, statuând dacă situaţia de fapt reţinută prin hotărâre este concordantă cu probele administrate în cauză şi a fost corespunzător stabilită, respectiv, dacă prima instanţă a identificat, interpretat şi aplicat corect normele de drept material incidente situaţiei de fapt deduse judecăţii.

Pentru că apelul este o cale de atac, partea care îl exercită are obligaţia de a arăta motivele pentru care critică hotărârea instanţei de fond, prin motivele de apel astfel formulate fixându-se limitele în care va avea loc judecata în calea de atac.

În dezvoltarea acestei critici a precizat recurenta-reclamantă că, deşi apelul său a privit doar chestiunea referitoare la neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de art. 4.2 din acordul de transfer, instanţa de control judiciar devolutiv a motivat respingerea apelului cu privire la admiterea cererii reconvenţionale prin prisma unui alt motiv, respectiv cel privitor la neîntocmirea unui plan de reorganizare viabil care să conducă la salvarea societăţii.

Contrar celor afirmate de către recurenta-reclamantă, în mod corect instanţa de apel a reţinut devoluţiunea integrală a cauzei, având în vedere că prin apelul formulat a fost criticată sentinţa primei instanţe atât din perspectiva respingerii cererii de chemare în judecată, cât şi a admiterii cererii reconvenţionale. Astfel, demersul procesual al reclamantei ce viza executarea contractului era strâns legat de cel al pârâtului, care a urmărit, pe cale reconvenţională, rezoluţiunea aceleiaşi convenţii încheiate de părţi, devenind astfel incidente dispoziţiile art. 477 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând decizia recurată, constată Înalta Curte că instanţa de apel, în virtutea efectului devolutiv, interpretând dispoziţiile contractuale deduse judecăţii în urma analizării întregului material probator administrat, deşi a confirmat soluţia pronunţată de prima instanţă, prin respingerea apelului reclamantei, a schimbat considerentele hotărârii atacate cu propriile argumente, statuând că nu se poate reţine ca motiv de rezoluţiune a contractului neîndeplinirea de către reclamantă a obligaţiilor stabilite la art. 4.2, având în vedere că numai 5,32 ha din cele 162 ha puteau fi întabulate.

În schimb, instanţa de apel, rejudecând fondul cauzei din perspectiva tuturor aspectelor de fapt şi de drept care au făcut obiectul dezbaterilor la prima instanţă, a reţinut ca nefiind îndeplinite de către reclamantă acele obligaţii contractuale stabilite de părţi în vederea reorganizării societăţii debitoare în scopul reinserţiei acesteia în circuitul economic şi continuării realizării obiectului său de activitate.

A mai reţinut instanţa de apel că reorganizarea societăţii debitoare printr-o gestionare eficientă a activităţii sale economice şi nu prin vânzarea bunurilor, a reprezentat scopul încheierii acordului dintre părţi, fiind deci o obligaţie esenţială, de diligenţă, reclamanta nefăcând dovada îndeplinirii acestei obligaţii contractuale.

Înalta Curte reţine că instanţa de apel, în virtutea efectului devolutiv, şi-a exercitat atribuţiile de instanţă de control judiciar, apreciind asupra criticilor pe care apelanta le-a adus judecăţii anterior realizate, demers analitic ce este în deplin acord cu exigenţele ce se impun judecăţii în apel, potrivit dispoziţiilor art. 477, art. 478 şi art. 479 alin. (1) din C. proc. civ.

În urma reaprecierii şi invalidării cauzei rezoluţiunii contractului, instanţa de apel a trecut la analiza motivelor subsidiare neanalizate, invocate de pârâtă prin cererea reconvenţională, pronunţând o decizie cu respectarea normelor procedurale menţionate anterior.

Prin urmare, în cauză nu au fost nesocotite prevederile art. 477 alin. (1) C. proc. civ., criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. fiind nefondate.

În continuare, Înalta Curte găseşte neîntemeiate şi susţinerile recurentei-reclamante privind încălcarea autorităţii de lucru judecat.

În dezvoltarea acestui motiv, recurenta-reclamantă a susţinut că decizia recurată încalcă sentinţa civilă nr. 421/11.06.2021, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2017 definitivă, prin care s-a confirmat planul de reorganizare al societăţii debitoare.

Critica ce conturează încălcarea autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 421/11.06.2021, pronunţate de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2017 va fi cenzurată din perspectiva motivului de nelegalitate înscris în art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., fiind însă în discuţie încălcarea dispoziţiilor art. 430 alin. (2) şi art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Instanţa supremă constată pentru început că, în speţă, nu este întrunită cumulativ tripla identitate de părţi, obiect şi cauză. Sentinţa civilă nr. 421/11.06.2021, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2017 definitivă, vizează confirmarea planului de reorganizare al societăţii debitoare de către judecătorul-sindic, pe când prin sentinţa confirmată de instanţa de apel s-a dispus rezoluţiunea contractului încheiat de părţi privind un transfer de acţiuni şi structura asociativă şi de organizare a activităţii societăţii.

În speţă, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, instanţa de apel, prin decizia recurată, nu a făcut aprecieri cu privire la caracterul viabil sau neviabil al planului de reorganizare, ci analizând voinţa părţilor din convenţia dedusă judecăţii, a constatat că pârâtul a avut reprezentarea faptului că reclamanta va acţiona în sensul păstrării, într-o cât mai mare măsură, a activelor societăţii şi că va elabora un plan care să prevadă plata creanţelor prin realizarea obiectului de activitate al debitoarei şi nu prin valorificarea bunurilor sale.

Aşadar, instanţa de control judiciar devolutiv nu a încălcat statuările definitive ale judecătorului-sindic, care a validat planul de reorganizare al debitoarei, ci a făcut referiri cu privire la cauza convenţiei dintre părţi, la natura şi modul de îndeplinire a obligaţiilor contractuale.

În acest context, se constată că susţinerile recurentei-reclamante circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 7 C. proc. civ. sunt nefondate.

Procedând în continuare la analiza ultimei critici subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, deşi s-a făcut referire la încălcarea dispoziţiilor art. 133 paragraful 5 lit. i) din Legea nr. 85/2014, acest motiv de casare a fost invocat în mod formal de către titulara memoriului de recurs, nefiind însoţit şi de critici privind modul concret în care prin decizia atacată ar fi fost nesocotite regulile de drept substanţial.

În legătură cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 133 paragraful 5 lit. i) din Legea nr. 85/2014, recurenta-reclamantă a criticat soluţia pronunţată de prima instanţă, prin reiterarea motivelor de apel, făcând trimitere la modalitatea de executare a obligaţiilor contractuale, în vederea reaprecierii culpei.

Constată Înalta Curte că astfel de critici nu pot forma obiectul controlului judiciar în calea extraordinară de atac a recursului, întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii atacate ce nu pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut la punctul 8 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Mai mult, toate aceste critici au fost deja analizate de către instanţa de control judiciar devolutiv, care, confirmând sentinţa primei instanţe, a reţinut că în mod corect a fost respinsă acţiunea principală şi admisă cererea reconvenţională, fiind dispusă rezoluţiunea contractului din culpa reclamantei.

Astfel, prin simpla reiterare în recurs a argumentelor expuse în cadrul apelului nu se respectă exigenţele art. 486 alin. (1) lit. d) Cod procedură civilă, acest text de lege impunând invocarea unor critici punctuale la adresa deciziei din apel, care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin reluarea motivelor de fond, recurenta-reclamantă tinde să obţină o nouă verificare a susţinerilor sale, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, iar nu şi un al treilea grad devolutiv.

Tocmai de aceea, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac care este constituit de decizia instanţei de prim control judiciar şi nu doar reiterarea susţinerilor de la judecata din faţa instanţei de apel.

Prin urmare, nu sunt întrunite exigenţele art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, care vizează încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, dispoziţii de strictă interpretare şi aplicare.

În considerarea celor ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.. împotriva deciziei civile nr. 701/A din 21 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.. împotriva deciziei civile nr. 701/A din 21 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 iunie 2023.