Denial of expert and witness evidence as breach of judge's active role in cassation review of damages for electricity distribution interruptions

Şedinţa publică din data de 29 mai 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 13.04.2021, sub numărul x/2021, reclamanta Universitatea Politehnică din Bucureşti a chemat în judecată pe A., solicitând instanţei obligarea pârâtei la plata contravalorii pierderilor financiare provocate de întreruperi accidentale pentru nerespectarea indicatorilor de siguranţă şi continuitate în punctul de delimitare dintre instalaţia electrică publică administrată de către Operatorul de distribuţie (A.) şi instalaţia electrică a utilizatorului (Universitatea Politehnică din Bucureşti) în perioada 01.01.2017-31.12.2019, conform Notificării nr. x/06.02.2020 înregistrată la A. cu nr. x/07.02.2020, în valoare de 1.240.034,43 RON, precum şi perioada 01.01.2020-29.02.2020 conform Notificării nr. x/06.04.2020 în valoare de 358.344,07 RON.

Prin încheierea din data de 06.05.2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul x/2021, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale funcţionale a instanţei şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 06.07.2021 sub nr. x/2021*.

Prin sentinţa civilă nr. 456/11.13.2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes, a fost admisă excepţia prescripţiei, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta Universitatea Politehnică din Bucureşti în ceea ce priveşte sumele din facturile emise la datele de 06.04.2017, 11.07.2017, 09.10.2017, 12.01.2018, 13.02.2018, ca fiind prescrisă şi a fost respinsă în rest acţiunea ca fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta Universitatea Politehnică din Bucureşti.

Prin decizia civilă nr. 1144/A din 06 septembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins apelul declarat de Universitatea Politehnică din Bucureşti, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs Universitatea Politehnică din Bucureşti, solicitând admiterea căii de atac şi casarea în tot a hotărârii recurate.

Motivele invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta-reclamantă susţine că în această cauză ambele instanţe au încălcat dreptul acesteia de a solicita despăgubirile prevăzute de lege. Recurenta-reclamantă redă dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ. şi arată că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel, nu au înţeles cauza dedusă judecăţii şi nu au întreprins nici cea mai mică diligenţă în aflarea adevărului în virtutea îndeplinirii rolului său activ în cursul procesului civil.

În acest sens, arată că deşi a solicitat instanţei de apel încuviinţarea probei cu martor, respectiv a unui expert angajat al Universităţii Politehnica, precum şi a probei cu expertiză tehnică, acestea au fost refuzate nejustificat de către instanţa de apel. Potrivit recurentei-reclamante, instanţa comite exces de putere când nu se pronunţă asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Totodată, recurenta-reclamantă prezintă consideraţii teoretice cu privire la dreptul la un proces echitabil şi arată că nerespectarea acestui principiu constituie exces de putere.

În continuare, autoarea căii de atac redă dispoziţii prevăzute în Standardul de performanţă pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 11/2016 şi prezintă succint situaţia de fapt.

În final, recurenta-reclamantă prezintă aspecte teoretice cu privire la principiul rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului.

Recurenta-reclamantă a indicat în cererea de recurs motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului pentru lipsa motivelor de recurs, iar, pe fond, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, instanţa supremă reţine că deşi recurenta-reclamantă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., criticile prin care susţine că decizia atacată fost pronunţată cu încălcarea principiului rolului activ al judecătorului, se circumscriu motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin urmare, instanţa supremă va respinge excepţia nulităţii recursului, constatându-se că prin cererea de recurs au fost dezvoltate critici de nelegalitate care pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi vor fi analizate din această perspectivă.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, că decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură, respectiv dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., faţă de împrejurarea că instanţa de apel a respins administrarea probei cu martor şi a probei cu expertiză tehnică.

Potrivit recurentei, instanţa de apel nu a întreprins nicio diligenţă în aflarea adevărului în virtutea îndeplinirii rolului său activ în cursul procesului civil, încuviinţarea probelor fiind respinsă nejustificat.

Criticile referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 22, alin. (2) C. proc. civ. nu vor fi însuşite de Înalta Curte. Conform acestui text de lege, "Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc."

Înalta Curte reţine că potrivit art. 264 C. proc. civ., aprecierea probelor se face în mod liber, potrivit convingerii instanţei învestite cu o cale devolutivă de atac. Aşadar, respectarea principiului rolului activ al judecătorului şi implicit, dreptului la apărare în cadrul procesului civil, implică asigurarea dreptului de a propune probe, iar nu şi posibilitatea ca acestea să fie în mod automat admise.

Înalta Curte constată că probele solicitate, respectiv încuviinţarea probei testimoniale cu martor şi a unei expertize tehnice judiciare, specialitatea electroenergetică, nu au fost respinse, în mod arbitrar, ci motivat, instanţa de apel reţinând la termenul din 06.09.2022, astfel cum a fost rezultă din practicaua deciziei recurate, că probele solicitate nu sunt utile cauzei. Astfel, instanţa de apel a avut în vedere înscrisurile aflate la dosarul cauzei, teza probatorie expusă de recurenta-reclamantă, precum şi criticile din cererea de apel, apreciind că un expert specialitatea electroenergetică s-ar raporta la aceleaşi evidenţe ale părţilor, neputând constata o situaţie de fapt care şi-a încetat efectele în prezent.

Neîncuviinţarea probei cu martor şi a unei expertize tehnice judiciare, specialitatea electroenergetică, nu poate fi interpretată ca o încălcare a principiului prevăzut de art. 22 alin. (2) C. proc. civ., întrucât aşa cum rezultă din actele dosarului, părţile au avut şanse egale de a-şi prezenta cauza, au avut acces la actele din dosar, li s-a dat posibilitatea să combată argumentele invocate de cealaltă parte şi s-au respectat drepturile şi garanţiile procesuale ale părţilor, judecătorul fiind cel care determină puterea probantă şi valoarea fiecărei probe în parte, precum şi ale tuturor probelor administrate în cauză, iar instanţa de apel este suverană în a aprecia concludenţa şi oportunitatea administrării probelor.

Aşa fiind, instanţa supremă constată că instanţa de apel a pronunţat decizia recurată cu respectarea normelor procedurale aplicabile în materie, ţinând seama de caracterul devolutiv ce este specific căii de atac a apelului şi în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., judecata realizată de instanţa de apel a avut ca repere de analiză dispoziţiile legale incidente cauzei, aşa încât nu se poate reţine un viciu de nelegalitate a deciziei civile recurate din această perspectivă, cu privire la încălcarea rolului activ al judecătorului.

Referitor la susţinerile prin care se invocă dreptul la un proces echitabil, instanţa supremă reţine că nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate şi nu se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Astfel, deşi se susţine că nerespectarea dreptului la un proces echitabil constituie exces de putere, recurenta-reclamantă nu arată în concret argumentele în raport de care decizia atacată este nelegală în acest sens, ci prezintă mai mult aspecte teoretice.

Cu privire la restul susţinerilor recurentei din memoriul de recurs, respectiv cele prin care se invocă actul normativ emis de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, este necesar a fi subliniat că recursul reprezintă o cale de atac extraordinară a cărui trăsătură esenţială este înscrisă în partea introductivă a art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., anume aceea că permite realizarea unui control judiciar limitat la aspectele de nelegalitate (a deciziei atacate pe această cale) care sunt susceptibile de încadrare în cazurile de casare reglementate prin pct. 1-8 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Susţinerile recurenei-reclamante prin care invocă actul normativ prevăzut de Standardul de performanţă pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 11/2016, făcând trimitere la situaţia de fapt, sunt aspecte prin care se urmăreşte evaluarea probatoriului administrat în etapele procesuale de fond în scopul demonstrării unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de instanţa de apel, fără a dezvolta adevărate critici de nelegalitate împotriva deciziei recurate.

Este de amintit că instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate, prin reevaluarea situaţiei de fapt. Se reţine că recursul este o cale nedevolutivă de atac în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al recurentei cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Se tinde, aşadar, la o cenzurare a aprecierii date de instanţă mijloacelor de probă şi la o nouă judecată a fondului, fapt ce reiese şi din trimiterea pe care recurenta o face la situaţia de fapt, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei şi a elementelor de fapt ale cauzei.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă Universitatea Politehnică din Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 1144/A din 6 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI împotriva deciziei civile nr. 1144/A din 6 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 mai 2023.