Constitutional unconstitutionality exception against pension recalculation law declared inadmissible for lack of concrete link to specific dispute
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the appellate court's order that declared inadmissible the request to refer a constitutional unconstitutionality exception to the Constitutional Court. The underlying dispute involved a claimant challenging a pension fund's refusal to recalculate his military pension under an older, allegedly more favorable law (Law No. 164/2001) rather than the current legislation (Law No. 223/2015). During the appeal proceedings, the claimant raised an exception of unconstitutionality against Article 109(1) of Law No. 223/2015, arguing it violated the principle of non-retroactivity. The decisive legal basis was Article 29 of Law No. 47/1992, which requires a concrete link between the challenged legal provision and the resolution of the case for a valid referral; the court held this requirement was not met because the claimant did not contest a specific recalculation decision issued under the challenged article, but rather sought to opt for a more favorable calculation method, meaning the alleged unconstitutionality would not produce a direct and useful effect on the specific litigation.
Legislator headnote
AI generatedart. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, art. 29 din Legea nr. 47/1992, art. 6 alin. (2) C. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 109 din Legea nr. 223/2015, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992; Constitutional unconstitutionality exception against pension recalculation law declared inadmissible for lack of concrete link to specific dispute: The underlying dispute involved a claimant challenging a pension fund's refusal to recalculate his military pension under an older, allegedly more favorable law (Law No. 164/2001) rather than the current legislation (Law No. 223/2015). During the appeal proceedings, the claimant raised an exception of unconstitutionality against Article 109(1) of Law No. 223/2015, arguing it violated the principle of non-retroactivity. The decisive legal basis was Article 29 of Law No. 47/1992, which requires a concrete link between the challenged legal provision and the resolution of the case for a valid referral; the court held this requirement was not met because the claimant did not contest a specific recalculation decision issued under the challenged article, but rather sought to opt for a more favorable calculation method, meaning the alleged unconstitutionality would not produce a direct and useful effect on the specific litigation.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited for the dismissal of the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2023
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia Civilă la 28.02.2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, a formulat contestaţie împotriva refuzului privind revizuirea deciziei de pensie militară a reclamantului, în sensul calculării drepturilor de pensie potrivit dispoziţiilor din Legea nr. 164/2001, sub care au fost deschise.
Prin sentinţa civilă nr. 1133/07.06.2022, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a respins acţiunea.
Împotriva sentinţei civile, reclamantul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În cadrul apelului, autorul căii de atac a formulat o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015.
Prin încheierea din 17.11.2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Împotriva acestei încheieri, A. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate şi rejudecarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, admiterea acesteia şi sesizarea instanţei de contencios constituţional.
În motivare, a arătat, în esenţă, că cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 sunt întrunite, între textul de lege contestat şi judecata cauzei existând o legătură.
Astfel, a arătat că, în ipoteza în care dispoziţiile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 ar fi declarate neconstituţionale, în raport cu principiul neretroactivităţii legii, atunci pensiile stabilite şi plătite în baza Legii nr. 119/2010, revizuite în temeiul O.U.G. nr. 1/2011, cele plătite în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 241/2013, precum şi pensiile stabilite în baza Legii nr. 80/1995 nu ar mai fi recalculate şi actualizate în temeiul Legii nr. 223/2015, recurentul rămânând la pensia contributivă stabilită în condiţiile Legii nr. 119/2010, pe care o apreciază mai favorabilă, sens în care a evocat art. 6 alin. (2) C. civ.
În drept, autorul căii de atac a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
La 30.12.2022 intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.
Analizând actele dosarului, precum şi încheierea atacată prin prisma criticilor de nelegalitate invocate, Înalta Curte reţine următoarele:
În speţă, excepţia de neconstituţionalitate vizează art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, autorul excepţiei susţinând că este contrar prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legilor.
Respingând ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, Curtea de apel a reţinut că autorul excepţiei nu contestă vreo decizie de recalculare sau revizuire emisă în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, de vreme ce obiectul cauzei vizează refuzul pârâtei de a revizui pensia militară a reclamantului, în sensul calculării drepturilor de pensie potrivit Legii nr. 164/2001, prevederi în vigoare la momentul deschiderii dreptului la pensie.
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată prevede la art. 29 condiţiile pe care o excepţie de neconstituţionalitate trebuie să le întrunească, pentru ca instanţa de contencios constituţional să poată fi sesizată: excepţia să aibă ca obiect o lege sau o ordonanţă ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia, excepţia să fie ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti ori arbitrale la cererea uneia din părţi, din oficiu ori de către procuror, în cauzele în care acesta participă, iar prevederile atacate să nu fi fost declarate anterior ca neconstituţionale printr-o decizie a Curţii Constituţionale.
Sub aspectul legăturii dintre excepţia de neconstituţionalitate şi soluţionarea cauzei, Curtea Constituţională a indicat în jurisprudenţa sa reperele "legăturii cu soluţionarea cauzei", subliniind că ele constau în aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii şi în necesitatea invocării excepţiei, în scopul restabilirii stării de legalitate. În concret, Curtea a apreciat că incidenţa textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul unei instanţe judecătoreşti nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat.
Prin urmare, excepţia în dezbatere trebuie să se plaseze în paradigma unui control concret de constituţionalitate, pentru că o eventuală decizie de constatare a neconstituţionalităţii trebuie să producă un efect util şi direct asupra cauzei.
Transpunând aceste exigenţe în examenul încheierii atacate, Înalta Curte constată că lipseşte cerinţa existenţei unei legături a textului de lege contestat cu cauza.
Aceasta deoarece, pe calea procesului iniţiat, recurentul nu contestă aplicarea art. 109 din Legea nr. 223/2015, ci refuzul intimatei de a revizui pensia militară a reclamantului în sensul calculării drepturilor de pensie potrivit Legii nr. 164/2001, prevederi în vigoare la momentul deschiderii dreptului la pensie, considerând că în mod eronat au fost considerate favorabile dispoziţiile Legii nr. 223/2015.
De aceea, din acest punct de vedere, nu se poate stabili legătura pe care textul de lege criticat o are cu soluţionarea cauzei, neconformitatea cu normele constituţionale fiind, în fapt, o solicitare a recurentului de a opta pentru modul de calcul al pensiei cel mai favorabil.
Înalta Curte apreciază că, în mod legal curtea de apel, constatând că nu este îndeplinită una dintre condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Având în vedere cele reţinute mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 17.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2023.