Late appeal in housing late-delivery damages dispute dismissed as perempted; plaintiff's separate appeal separated to new file

Şedinţa publică din data de 24 mai 2023

Asupra recursurilor cu care a fost învestită, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 06.03.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Agenţia Naţională pentru Locuinţe, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (fostul Minister al Dezvoltării Regionale şi Turismului), S.C. B. S.A., S.C. DISTRIGAZ SUD REŢELE S.R.L., Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti, Sectorul 1 al Municipiului Bucureşti, Consiliul Judeţean Ilfov, Judeţul Ilfov, oraşul Voluntari, Consiliul Local Voluntari, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Municipiul Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună:

1. obligarea pârâtei Agenţia Naţională pentru Locuinţe, în temeiul răspunderii civile contractuale, la plata sumei de 1.450 euro/lună, pentru perioada 06.03.2014-06.03.2017, evaluată provizoriu la 52.200 euro, cu titlu de daune-interese, constând în principal în:

- despăgubiri pentru lipsa de folosinţă, în sumă de 1.250 euro/lună, evaluate provizoriu la suma de 45.000 euro, calculate până la data predării la cheie a locuinţei şi finalizării complete a cartierului Henri Coandă din care face parte locuinţa tip I23D din Municipiul Bucureşti, Sector 1;

- daune morale în sumă de 200 euro/lună, calculate începând cu 06.03.2014 până la data predării la cheie a locuinţei şi finalizării complete a cartierului Henri Coandă din care face parte şi locuinţa tip I23D din Municipiul Bucureşti, evaluate provizoriu la suma de 7.200 euro pentru perioada -06.03.2017;

în subsidiar,

- obligarea pârâtei Agenţia Naţională pentru Locuinţe, în temeiul răspunderii contractuale şi a pârâţilor Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, Judeţul Ilfov, Consiliul Judeţean Ilfov, oraşul Voluntari, Consiliul Local Voluntari, S.C. DISTRIGAZ SUD REŢELE S.R.L., Municipiul Bucureşti, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, S.C. B. S.A., Sectorul 1 Bucureşti, Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti, în principal, în temeiul răspunderii contractuale iar, în subsidiar, în temeiul răspunderii delictuale, la plata, în solidar, a daunelor-interese menţionate la punctul 1.

Prin încheierea din 19.12.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâţilor Sectorul 1 Bucureşti şi Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti, ca neîntemeiată şi a admis în principiu cererile de chemare în garanţie formulate de pârâţii Municipiul Bucureşti, Sectorul 1 al Municipiului Bucureşti şi Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti, Consiliul Judeţean Ilfov şi Judeţul Ilfov.

Prin încheierea din 27.03.2018, aceeaşi instanţă a calificat excepţiile inadmisibilităţii acţiunii invocate de pârâţii Judeţul Ilfov, Consiliul Judeţean Ilfov, Sectorul 1 al Municipiului Bucureşti, Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti şi S.C. DISTRIGAZ SUD REŢELE S.R.L., ca fiind apărări de fond, a unit cu fondul excepţiile lipsei calităţii procesuale active, a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Municipiul Bucureşti, Sectorul 1 Bucureşti, Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti, S.C. DISTRIGAZ SUD REŢELE S.R.L., Oraşul Voluntari, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, Consiliul Judeţean Ilfov şi Judeţul Ilfov şi a prescripţiei dreptului material la acţiune, invocate de către pârâţii Municipiul Bucureşti, Sectorul 1 Bucureşti, Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti, S.C. DISTRIGAZ SUD REŢELE S.R.L., oraşul Voluntari, Consiliul Judeţean Ilfov şi Judeţul Ilfov şi a respins excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâţilor Consiliul Judeţean Ilfov, Judeţul Ilfov, Sectorul 1 şi Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti, ca neîntemeiată.

La termenul din 13.04.2018, instanţa a unit cu fondul excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârâta S.C. C. S.A. şi a respins excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtului Consiliul Local Voluntari.

Prin încheierea din 09.04.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a luat act de cererea reclamantului de renunţare la judecata cauzei în contradictoriu cu pârâţii S.C. B. S.A., S.C. DISTRIGAZ SUD REŢELE S.R.L., Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti, Sectorul 1 al Municipiului Bucureşti, Consiliul Judeţean Ilfov, Judeţul Ilfov, oraşul Voluntari, Consiliul Local Voluntari, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Municipiul Bucureşti, a admis excepţia lipsei de obiect a cererilor de chemare în garanţie, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a constatat că cererile de chemare în garanţie au rămas fără obiect.

Prin sentinţa nr. 779/24.06.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi prescripţiei dreptului material la acţiune, ca rămase fără obiect. A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, doar în ceea ce priveşte capătul subsidiar de cerere privind răspunderea sa civilă contractuală. A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia Naţională pentru Locuinţe, doar în ceea ce priveşte capătul principal de cerere, privind răspunderea sa civilă delictuală. A admis în parte acţiunea, astfel cum a fost modificată, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Locuinţe şi a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene. A obligat pârâta Agenţia Naţională pentru Locuinţe la plata către reclamant a sumei de 71.664 euro, echivalent în RON la cursul B.N.R. de la data plăţii, cu titlu de despăgubiri materiale aferente perioadei 06.03.2014-11.10.2019 şi a sumei de 16.771,63 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. A respins, ca neîntemeiate, restul pretenţiilor reclamantului şi cererile pârâţilor Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi Oraşul Voluntari, de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta Agenţia Naţională pentru Locuinţe a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 2152/03.12.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelul, a schimbat în parte hotărârea primei instanţe, în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 17.916 euro, echivalent în RON la cursul B.N.R. de la data plăţii, cu titlu de despăgubiri şi a sumei de 4.150 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. şi pârâta Agenţia Naţională au declarat recurs.

Prin memoriul de recurs, recurentul-reclamant a solicitat casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel.

În motivare, autorul căii de atac a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor legale şi a jurisprudenţei instanţei de apel.

În drept, susţinerile recurentului-reclamant au fost circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pe calea recursului său, recurenta-pârâtă a solicitat casarea deciziei atacate şi după rejudecare, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiate.

În motivare, recurenta-pârâtă a arătat că decizia atacată este nelegală şi netemeinică prin prisma motivelor de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Astfel, subsumat primului motiv de nelegalitate, autoarea căii de atac a afirmat că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii, astfel cum rezultă din par. 3 pagina 12 şi par. 1, pagina 14 şi din împrejurarea că instanţa de apel a reţinut, pe de o parte, că intimata nu este răspunzătoare de realizarea utilităţilor, iar, pe altă parte, că aceasta este în culpă pentru predarea imobilului fără utilităţi.

În argumentarea incidenţei celei de-a doua ipoteze de casare, a susţinut că instanţa de prim control judiciar nu a făcut distincţie între natura şi obiectul contractelor deduse judecăţii şi nu a dat relevanţă clauzelor acestora, aspect ce reprezintă modificarea naturii, conţinutului şi efectelor actului juridic, având ca rezultat aplicarea greşită a legii.

La 29.04.2022 recurentul-reclamant a depus întâmpinare la recursul recurentei-pârâte prin care a arătat că este de acord cu susţinerile acesteia în ceea ce priveşte existenţa motivelor contradictorii în cuprinsul deciziei atacate. Referitor la celelalte motive de recurs, a solicitat respingerea lor.

La 05.05.2022 recurenta-pârâtă a depus întâmpinare la recursul declarat de recurentul-reclamant, prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, în cuprinsul căruia s-a reţinut că recursul recurentei-pârâte a fost declarat cu depăşirea termenului legal prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

Raportul a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate că au dreptul să depună puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare; nicio parte nu şi-a prezentat punctul de vedere.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, verificând recursul declarat de recurentul-reclamant, constată că acesta nu poate fi soluţionat în condiţiile art. 493 alin. (5) sau (6) C. proc. civ., motiv pentru care va dispune disjungerea judecăţii acestuia şi formarea unui nou dosar în vederea soluţionării lui, în care va acorda termen de soluţionare astăzi, 24.05.2023, în complet de filtru.

În continuare, luând în analiză, cu prioritate, chestiunea legalităţii declarării recursului recurentei-pârâte, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi nu pot exercita căile de atac decât în termenele şi condiţiile legii.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege este expresia garantării dreptului persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 par. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procedurale servind unei juste şi previzibile administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar articolul 181 alin. (2) C. proc. civ. prevede că atunci "când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează."

În speţă, potrivit dovezii de comunicare a deciziei recurate aflată la dosarul curţii de apel, hotărârea atacată a fost transmisă recurentei la 15.02.2022, dată de la care a început să curgă termenul legal de 30 zile pentru declararea recursului, care, calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 şi alin. (2) C. proc. civ., s-a împlinit la 20.03.2022, aceasta fiind ultima zi în care recurenta putea declara calea de atac.

Or, cererea de recurs a fost transmisă instanţei a cărei hotărâre se atacă prin e-mail la de 21.03.2022, ora 15:07 şi prin poştă la 22.03.2022 .

Prin urmare, calea de atac a fost exercitată după împlinirea termenului reglementat de art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ., împrejurare care atrage incidenţa în cauză a art. 185 alin. (1) C. proc. civ., intervenind decăderea recurentei din exercitarea dreptului procesual, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada împiedicării printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa în exercitarea dreptului în interiorul termenului, astfel încât cererea de recurs a acesteia este lovită de nulitate, potrivit art. 175 şi art. 179 C. proc. civ.

De aceea, dând eficienţă dispoziţiilor legale sus-enunţate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul recurentei-pârâte ca tardiv, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) din acelaşi Cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională pentru Locuinţe împotriva deciziei civile nr. 2152/03.12.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Disjunge judecata recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva aceleiaşi decizii şi dispune formarea unui nou dosar în vederea soluţionării acestuia, în care acordă termen astăzi, 24 mai 2023, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 mai 2023.