Cassation appeal nullity due to failure to articulate specific non-legality grounds regarding quantum of moral damages

Şedinţa publică din data de 24 mai 2023

Asupra recursului cu care a fost învestită, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă la 13.06.2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâta S.C. C. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta la plata daunelor materiale şi morale pentru prejudiciul încercat prin decesul numitei D., astfel: pentru reclamantul A., fiul victimei decedate, suma de 910.000 RON (echivalentul a 200.000 euro), reprezentând daune morale şi pentru reclamanta B., sora victimei decedate, suma de 341.250 RON (echivalentul a 75.000 euro), cu titlu de daune morale şi a penalităţilor de 0,2% aferente sumelor solicitate, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu a unsprezecea zi de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta S.C. C. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă la 12.04.2018, sub nr. x/2018, reclamanţii B., E., F., G. au chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamanţi a daunelor morale, astfel: a sumei de 120.000 euro către reclamanta E., fiică, a sumei de 100.000 euro către reclamanta F., fiică, a sumei de 50.000 euro către reclamantul G., fratele defunctei şi a sumei de 50.000 euro către reclamanta B., sora defunctei; obligarea pârâtei la plata către minorele E., F. a unei prestaţii periodice în cuantum de 297 RON/lună, calculată de la data decesului mamei D. până la data majoratului sau până la împlinirea vârstei de 26 de ani, dacă se vor afla în continuarea studiilor, precum şi obligarea pârâtei la plata penalităţilor de 0,2% pe zi de întârziere începând cu data primirii hotărârii definitive şi până la plata efectivă a sumelor solicitate, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 04.10.2018, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a admis excepţia conexităţii, invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a dispus înaintarea dosarului nr. x/2018 către Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, pentru a fi judecat împreună cu dosarul nr. x/2017, aflat pe rolul acestei ultime instanţe.

Ulterior conexării celor două cauze, la termenul din 21.05.2019, reclamanţii şi-au precizat acţiunea în sensul că solicită obligarea pârâtei la plata către E. a sumei de 220.000 euro, cu titlu de despăgubiri morale şi către F. a sumei de 200.000 euro, cu titlu de daune morale .

Prin sentinţa civilă nr. 4780/30.12.2019, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să achite reclamantului A. suma de 150.000 euro, în echivalent în RON la data plăţii efective, reprezentând daune morale; reclamantei E. suma de 244,99 RON lunar, reprezentând daune materiale sub forma prestaţiei periodice, calculată din luna septembrie 2016 până la data majoratului, precum şi a sumei de 220.000 euro, echivalent în RON la data plăţii efective, reprezentând daune morale; reclamantei F. suma de 244,99 RON lunar, reprezentând daune materiale sub forma prestaţiei periodice, calculată din luna septembrie 2016 până la data majoratului, precum şi suma de 200.000 euro, echivalent în RON la data plăţii efective, reprezentând daune morale; reclamantului H. suma de 576 de RON, reprezentând daune materiale şi suma de 50.000 euro, reprezentând daune morale; reclamantei B. suma de 50.000 euro, reprezentând daune morale. A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităţilor de 0,2% pe zi de întârziere, ca neîntemeiat şi a respins cererea reclamantului A., având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor efectuate cu autopsia defunctei şi a cheltuielilor efectuate cu evaluarea psihologică, cu titlu de cheltuieli de judecată, ca neîntemeiată. A luat act că reclamanţii şi-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentinţe civile, pârâta a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1527/A/28.09.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelul şi a schimbat în parte hotărârea primei instanţe, în sensul că a obligat pârâta la plata către fiecare dintre reclamanţii A. şi F. a sumei de 100.000 euro, către reclamanta E. a sumei de 120.000 euro şi către fiecare dintre reclamanţii B. şi G. a sumei de 10.000 euro, toate cu titlu de daune morale şi a respins cererea reclamantelor F. şi E. ca neîntemeiată. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Împotriva acestei decizii, S.C. C. S.A. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel.

Totodată, a solicitat, în temeiul art. 723 C. proc. civ., desfiinţarea actelor de executare silită, cu consecinţa întoarcerii executării silite.

În motivare, recurenta-pârâtă a arătat că decizia atacată este nemotivată, întrucât la soluţionarea apelului nu au fost avute în vedere apărările sale şi jurisprudenţa depusă de autoarea căii de atac, care, în măsura în care ar fi fost analizată de instanţa de prim-control judiciar, ar fi determinat acordarea unor despăgubiri morale mult mai mici.

Din această perspectivă, a susţinut că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 50 alin. (1) din Norma C.S.A. nr. 23/2014, conform cărora, La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele: ...f) daunele morale: în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România."

Totodată, a afirmat că la stabilirea daunelor morale instanţa de apel nu a ţinut cont de jurisprudenţa instanţelor naţionale şi a Curţii Europene pentru Drepturile Omului în materie. În acest sens, autoarea căii de atac a evocat considerente ale deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie referitoare la criteriul jurisprudenţial ce trebuie avut în vedere de către instanţe la cuantificarea daunelor morale în speţe similare celei de faţă.

A mai arătat că instanţele de judecată trebuie să ţină seama de efectul compensatoriu pe care asemenea sume trebuie sa îl aibă, pentru a nu se constitui în amenzi excesive pentru autorii daunelor, ori venituri nejustificate pentru victime şi că întinderea lor nu trebuie sa fie excesivă, ci doar să compenseze pierderea produsă, pentru a nu fi incidentă, în caz contrar, instituţia îmbogăţirii fără justă cauză.

De asemenea, a susţinut că practica judiciară constantă a arătat că la cuantificarea daunelor morale trebuie să se ţină cont şi de unele criterii obiective, de exemplu condiţiile socio-economice individuale ale părţilor civile, precum şi nivelul general (venitul mediu la nivel naţional, etc.), astfel încât acordarea lor sa aibă o susţinere obiectivă. În acest sens, a evocat considerentele deciziei nr. 1179/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În opinia sa, stabilirea despăgubirilor morale se realizează în baza unui examen critic al solicitărilor părţilor, aşa încât aceste daune să nu constituie sume excesive, nejustificate.

A mai arătat că, potrivit unui studiu, stabilirea cuantumului despăgubirii se efectuează în baza unei analize in concreto şi subiective a existenţei şi întinderii prejudiciului, prin corelarea despăgubirii cu realitatea suferinţelor îndurate de victimă, opusă unei aprecieri in abstracto şi obiective, întemeiată pe metode statistice şi anumite bareme prestabilite.

A apreciat că doar în aceste condiţii sumele acordate nu vor constitui "amenzi excesive" pentru autorii daunelor şi nici venituri nejustificate.

În continuare, a afirmat că deşi jurisprudenţa instanţei supreme este unanimă în a aprecia că despăgubirea bănească pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial nu trebuie acordată într-un cuantum simbolic datorită imposibilităţii de stabilire a unei concordanţe valorice exacte între cuantumul său şi gravitatea prejudiciului, aceasta nu poate fi acordată, totuşi, într-un cuantum prea mare, întrucât ar constitui o sursă de îmbogăţire fără temei legal pentru persoana păgubită; cuantumul acesteia nu poate fi stabilit în mod arbitrar de instanţa judecătorească, ci trebuie să fie rezultatul unei analize atente a împrejurărilor concrete ale cauzei (intensitatea şi durata suferinţelor psihice încercate de persoana păgubită, legătura de rudenie cu victima accidentului, relaţiile afective cu aceasta, suportul material asigurat în timpul vieţii de victima accidentului etc.), deci a unor elemente obiective, care înlătură posibilitatea ca despăgubirea bănească acordată să constituie un mijloc imoral de îmbogăţire a victimei.

De asemenea, a afirmat că pentru a-şi păstra caracterul de "satisfacţie echitabilă", daunele morale trebuie acordate într-un cuantum care să nu le deturneze de la scopul şi finalitatea prevăzute de lege, spre a nu deveni astfel un folos material injust, fără justificare cauzală în prejudiciul suferit şi consecinţele acestuia.

A mai susţinut că potrivit jurisprudenţei naţionale în materie, la stabilirea despăgubirilor morale, pentru ca acestea să nu denote caracter arbitrar sau discreţionar, trebuie să se ţină cont şi de nivelul poliţelor de asigurare plătite, precum şi de nivelul de trai al populaţiei statului pe teritoriul căruia a avut loc accidentul respectiv.

Totodată, a arătat că pentru cuantificarea prejudiciului moral, în practică, se recurge la Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale elaborat sub egida Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii, în care modul de cuantificare a daunelor morale propus se raportează la un indicator economic aflat în continuă actualizare, respectiv câştigul salarial mediu net lunar pe economie, în sensul că daunele sunt calculate prin multiplicarea cuantumului salariului mediu net pe economie cu punctajul indicat de ghid.

A mai susţinut că şi Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a statuat în repetate rânduri asupra obligaţiei care revine instanţelor naţionale de a interpreta cerinţele procedurale într-un mod proporţional şi rezonabil (cauza Stone Court Shipping Company S.A. împotriva Spaniei, cauza Perez de Rada Carvanilles împotriva Spaniei, cauza Miragall Escolano împotriva Spaniei).

De asemenea, a precizat că deşi normele eticii morale şi echităţii interzic în principiu acordarea unor despăgubiri materiale pentru daune morale, deoarece durerea sufletească este incompatibilă cu un echivalent bănesc, încuviinţarea lor trebuie să fie într-un cuantum rezonabil, pe baza unor criterii obiective, astfel încât daunele morale sa reprezinte o compensaţie a suferinţelor încercate şi nu o îmbogăţire fără justă cauză sau o veritabilă sancţiune pentru asigurător.

În opinia sa, despăgubirile morale trebuie stabilite în deplină concordanţă cu practica judiciară în materie, raportat la fapta săvârşită, făcându-se abstracţie de faptul că există un asigurător, de urmările faptelor vinovatului de producerea evenimentului rutier şi trebuie să fie net inferioare despăgubirilor acordate în caz de infracţiuni săvârşite cu intenţie.

A mai arătat că, valoarea despăgubirilor pretinse şi acordate în cazul infracţiunilor din culpă este mai mare decât valoarea celor acordate în cazul unor infracţiuni săvârşite cu intenţie, tocmai în considerarea faptului că cei care sunt obligaţi la plata efectivă a despăgubirilor nu sunt persoanele răspunzătoare de producerea evenimentelor rutiere, ci societăţile de asigurare, societăţi comerciale solvabile, care deţin resurse financiare pentru acoperirea sumelor excesive acordate de instanţele de judecată.

În concluzie, a solicitat ca la individualizarea daunelor morale să se aibă în vedere următoarele elemente: nivelul de trai din România şi cel al părţilor, cuantumul salariului minim net pe economie/veniturile pe care părţile le pot realiza în raport cu pregătirea profesională pe care o au, practica judiciară în materie care, potrivit art. 22 alin. (6) din Legea nr. 132/2017, reprezintă un veritabil criteriu de individualizare a daunelor morale, jurisprudenţa C.E.D.O. şi limita maximă a despăgubirii stabilite pentru întregul eveniment rutier, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate direct şi indirect.

În plus, a arătat că din succesiunea legilor speciale în materie rezultă că practica judiciară reprezintă un criteriu de individualizare a daunelor morale, conform art. 49 alin. (2) lit. d) din Ordinul C.S.A. nr. 14/2011, art. 50 alin. (2) lit. d) din Norma A.S.F. nr. 23/2014 şi Normei A.S.F. 39/2016.

De asemenea, a arătat că un element important ce ar fi putut conduce la stabilirea unor despăgubiri mai mici, dacă i s-ar fi acordat valenţe juridice de către instanţele de fond, era şi faptul că autorul accidentului rutier, respectiv I., este chiar tatăl/cumnatul reclamanţilor.

Conchizând, a solicitat ca la soluţionarea cauzei să se aibă în vedere şi hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţele naţionale, pe care le-a indicat.

În drept, susţinerile autoarei căii de atac au fost circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 21.01.2022 intimaţii-reclamanţi E., F., G. şi B. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului şi, pe fond, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În argumentarea excepţiei, au arătat că susţinerile autoarei căii de atac nu pot fi circumscrise motivului de nelegalitate indicat de aceasta, motiv pentru care, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se impune anularea recursului, dat fiind că reiterarea situaţiei de fapt şi a apărărilor invocate în faţa instanţelor de fond, precum şi menţionarea textului de lege pretins încălcat de către instanţa de apel, nu răspund exigenţelor prevăzute de art. 487 alin. (1) C. proc. civ.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport; numai intimaţii E., F., G. şi B. şi-au prezentat punctul de vedere.

Luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimaţi prin întâmpinare, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.

Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., condiţia legală fiind aceea ca motivele dezvoltate să vizeze hotărârea recurată, iar dezvoltarea criticilor să facă posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speţă, analiza memoriului de recurs relevă că nu au fost dezvoltate argumente concrete care să poată fi subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi care să vizeze considerentele instanţei de apel cu privire la daunele morale acordate.

Astfel, deşi recursul a fost întemeiat pe motivul de nelegalitate potrivit căruia casarea unei hotărâri poate fi cerută când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, criticile recurentei reprezintă chestiuni de netemeinicie şi relevă, în realitate, nemulţumirea părţii faţă de cuantumul daunelor morale acordate reclamanţilor.

Aceasta, deoarece, pe de o parte, circumscris încălcării art. 50 alin. (1) din Norma C.S.A. nr. 23/2014 pretinse, recurenta critică modul de evaluare a elementelor factuale şi probatorii din cauză, în raport cu care au fost stabilite daunele morale de către instanţa de apel; astfel, recurenta a arătat că despăgubirile acordate sunt exagerate în raport cu jurisprudenţa în materie şi a prezentat o serie de considerente teoretice cu privire la prejudiciul moral şi la criteriile ce trebuie avute în vedere de instanţele judecătoreşti la cuantificarea lui; toate aceste susţineri reprezintă însă chestiuni de netemeinicie, care au fost deja analizate de instanţele de fond, prin prisma probatoriului administrat şi au primit o dezlegare prin decizia recurată, relevante fiind în acest sens considerentele de la paginile 12-15 din hotărâre.

Pe de altă parte, argumentele recurentei expuse în justificarea ipotezei de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reprezintă o reiterare a motivelor de apel, din cuprinsul memoriului de recurs neputându-se identifica nicio critică care să vizeze considerentele instanţei de apel prezentate în justificarea soluţiei pronunţate, care să poată fi încadrată în motivul de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pe cale de consecinţă, susţinerile părţii privind ignorarea de către instanţa de prim-control judiciar a apărărilor sale şi cele referitoare la criteriile de evaluare şi cuantificare a prejudiciului moral au fost invocate în mod formal, recurenta-pârâtă urmărind, în realitate, o nouă verificare a susţinerilor sale, deşi legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, nu şi al treilea grad devolutiv.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Motivele de recurs trebuie să vizeze critica hotărârii judecătoreşti recurate, iar nu doar reiterarea susţinerilor părţilor de la judecata în instanţa de prim-control judiciar devolutiv sau prezentarea unor aspecte teoretice.

Aceasta deoarece recursul este reglementat drept o cale de atac extraordinară, care priveşte analiza măsurii în care criticile, aduse de recurentă prin motivele de recurs, hotărârii instanţei anterioare, se încadrează sau nu în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Sub un alt aspect, se constată că asupra chestiunii referitoare la relaţia de rudenie dintre intimatul-intervenient şi victimă instanţa de apel a stabilit că aceasta nu a fost invocată de către pârâtă ca şi motiv pentru diminuarea daunelor morale, aşa încât aceasta nu a fost avută în vedere la soluţionarea apelului. Împotriva statuărilor instanţei, autoarea căii de atac nu a formulat nicio critică, context în care susţinerile sale prezentate sub acest aspect în justificarea caracterului excesiv al despăgubirilor acordate apar ca fiind invocate omisso medio şi nu pot fi analizate pe calea recursului, potrivit art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

Aşa fiind, în lipsa unor argumente concrete care să justifice erorile de judecată săvârşite de instanţa de prim control judiciar prin prisma motivului de casare invocat, analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind invocată doar formal.

Cum sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, ipoteză incidentă în cauză, potrivit considerentelor arătate mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1527/A/28.09.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 mai 2023.