Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1381/2023 AI generated

Preservation of specialized civil section competence in appellate jurisdiction under the hierarchical organization of courts

Case Number Decizia nr. 1381/2023
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice established that the Fourth Civil Section of the Bucharest Court of Appeal holds jurisdiction over the appeal, resolving a negative conflict of competence by rejecting the Sixth Civil Section's declination; this affirmed that the original trial court's specialized competence was preserved in the appellate phase. The dispute involved a negative conflict of competence arising from a moral damages claim against a third-party auto insurance guarantor, where the Court of Appeal initially transferred the case to a specialized insurance section but that section subsequently declinied jurisdiction, arguing the initial trial court had not been properly specialized and that competence was acquired by the trial court because no objection was raised at the first instance. Relying on Articles 129-136 of the Civil Procedure Code, Articles 94-97 and 2(2) of Law No. 304/2004, and consistent with prior jurisprudence (Decisions No. 18/2016, 40/2020, and 4/2023), the court held that the material procedural competence of the trial court is maintained in the appellate instance through the hierarchical principle of successive investment, prohibiting the appellate section corresponding to the trial court from invoking lack of material jurisdiction ex officio against the specific specialized section that heard the first instance.

Legislator headnote

AI generated

art. 200 alin. (2) C. proc. civ, art. 131 C. proc. civ, art. 131 alin. (1) C. proc. civ, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, art. 136 C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Preservation of specialized civil section competence in appellate jurisdiction under the hierarchical organization of courts: În acest context, a apreciat că o eventuală necompetenţă a instanţei sesizate ulterior nu mai putea fi pusă în discuţie, potrivit art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

Keywords

AI generated
Civil Procedure Code conflict of jurisdiction procedural principle interpretation of the law categories of competence joint competence

Cited Legislation

AI generated

Cited Case Law

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 24 mai 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la 22.04.2021 sub nr. x/2021, reclamanţii A. şi B., prin reprezentant legal C., au chemat în judecată pe pârâtul Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România şi intervenientul D., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâtul la plata către reclamanta A. a sumei de 70.000 euro, reprezentând daune morale, la cursul valutar B.N.R. din ziua plăţii şi către reclamantul B. a sumei de 40.000 euro, cu acelaşi titlu, în echivalent în RON la cursul B.N.R. de la data plăţii.

Prin sentinţa civilă nr. 1855/23.12.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis în parte acţiunea, a obligat pârâtul să achite reclamantei A. suma de 60.000 RON, reprezentând daune morale şi reclamantului B. suma de 30.000 RON, cu acelaşi titlu.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii au declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă sub acelaşi număr unic.

Prin încheierea din 02.02.2023, această instanţă, în temeiul art. 200 alin. (2) C. proc. civ. a trimis dosarul către Registratura Secţiilor a V-a şi a VI-a din cadrul aceleiaşi curţi de apel, spre competentă soluţionare a cererii de apel.

Pentru a dispune astfel, a apreciat că, faţă de obiectul şi părţile procesului - acţiune privind acordarea despăgubirilor morale formulate de reclamanţi în calitate de terţe persoane păgubite prin producerea unui accident de circulaţie provocat de terţul intervenient, în care calitatea procesual-pasivă o are reprezentantul asigurătorilor străini de răspundere civilă auto, potrivit Legii nr. 132/2017 - şi de cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin decizia nr. 13/2020, competentă să judece apelul este una dintre secţiile specializate ale Curţii de Apel Bucureşti, respectiv secţia a V-a sau a VI-a Civilă.

La 03.02.2023, dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2023, pe rolul secţiei a VI-a Civilă din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, care, prin decizia civilă nr. 697A/05.05.2023, a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea secţiei a IV-a Civile din cadrul aceleiaşi curţi de apel; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţiei şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a decide astfel, a reţinut, în esenţă, că problema competenţei materiale procesuale s-a definitivat în faţa primei instanţe, când Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă s-a declarat competent general, material şi teritorial să judece cauza în raport cu art. 94 lit. h), art. 95 şi art. 131 C. proc. civ., deşi în cadrul tribunalului funcţionează secţii specializate în litigii cu profesionişti, aspecte necontestate de părţi.

În acest context, a apreciat că o eventuală necompetenţă a instanţei sesizate ulterior nu mai putea fi pusă în discuţie, potrivit art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

În susţinere, a evocat şi considerentul nr. 132 al deciziei nr. 40/18.05.2020, subliniind că în căile de atac litigiul se judecă de secţia corespunzătoare celei care a soluţionat procesul în primă instanţă, invocarea necompetenţei neputându-se realiza decât în limitele temporale prevăzute de legiuitor "în faţa primei instanţe".

În argumentare, a mai arătat că în raport cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, art. 94-97 C. proc. civ. şi cu statuările Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din decizia nr. 18/2016, pronunţată în interesul legii, decizia nr. 40/2020 pronunţată pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum şi cu practica instanţei supreme, pe care a indicat-o, competenţa materială procesuală se păstrează în mod corespunzător şi în căile de atac.

În concluzie, a subliniat că de vreme ce competenţa nu a fost invocată în condiţiile art. 130 alin. (2) şi art. 131 C. proc. civ., respectiv în faţa primei instanţe, până la primul termen la care părţile au fost legal citate şi au putut pune concluzii, aceasta a rămas definitiv câştigată completului de judecată din cadrul secţiei a IV-a Civile.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit, Înalta Curte, constatând în prealabil legalitatea învestirii, reţine următoarele:

Chestiunea litigioasă asupra căreia instanţele au statuat în mod divergent, declarându-se deopotrivă necompetente, vizează competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar.

În speţă, litigiul-obiect al dosarului de faţă, a fost soluţionat în primă instanţă de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, iar apelul declarat împotriva sentinţei tribunalului a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, instanţă care, prin încheierea din 02.02.2023, a atribuit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea unei secţii specializate în litigii de asigurări, respectiv secţiei a VI-a Civile din cadrul aceleiaşi curţi de apel.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, astfel cum aceasta este reglementată de prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi art. 94-97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se realizeze din treaptă în treaptă, competenţa în căile de atac păstrându-se ca atare.

Asupra corespondenţei dintre competenţa specializată a instanţei de fond şi a celei din calea de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat, prin decizia nr. 18/2016, că, potrivit principiului învestirii instanţelor de control judiciar din treaptă în treaptă, competenţa materială procesuală a instanţei care a judecat litigiul în fond se păstrează în mod corespunzător şi în căile de atac.

Aceeaşi concluzie derivă şi din decizia nr. 40/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a stabilit că:

"organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare; (…) astfel, în condiţiile reglementării în vigoare în perioada avută în vedere în prezenta cauză, competenţa trebuie atribuită instanţei ierarhic superioare celei care a pronunţat hotărârea în fond, prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului ierarhic din treaptă în treaptă (…)", precum şi din decizia nr. 4/2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a stabilit că:

"în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi art. 136 C. proc. civ., competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri)".

Totodată, prin Minuta din 25.05.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă s-a reţinut că între secţiile aceleiaşi curţi de apel nu există posibilitatea invocării, din oficiu, în calea de atac, a necompetenţei materiale procesuale de către secţia instanţei ierarhic superioare corespunzătoare celei care a judecat litigiul în fond.

Aşa fiind, constatând că obiectul apelului îl reprezintă sentinţa civilă nr. 1855/23.12.2021 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a IV-a Civile din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, instanţă superioară corespunzătoare celei care a soluţionat cauza în fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a IV-a Civile din cadrul Curţii de Apel Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 mai 2023.