Exclusion of cassation in social security pension disputes under Article 483(2) of the Code of Civil Procedure and Article 155 of Law 263/2010.

Şedinţa publică din data de 24 mai 2023

Asupra recursului cu care a fost învestită, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia I civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta să îi achite diferenţele de pensie de la momentul emiterii de către intimată a deciziei de pensionare nr. x/03.12.2020, începând cu 27.12.1999 şi până la de 27.07.2017, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, până la data plăţii efective a debitului.

Prin sentinţa civilă nr. 108/28.02.2022, Tribunalul Sibiu, secţia I civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă şi, în consecinţă, a respins acţiunea.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 2202/15.11.2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei din urmă decizii, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare curţii de apel.

În motivare, recurentul-reclamant a prezentat elemente ataşate fondului cauzei şi a arătat, în esenţă, că admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 2.517 C. proc. civ. şi ale Legii nr. 113/2021.

Astfel, a arătat că prevederile legii sus-menţionate au fost interpretate în mod restrictiv, în condiţiile în care stagiul de cotizare era cunoscut la data pensionării, iar omiterea lui în procesul de evaluare şi prelucrare a datelor, în vederea emiterii deciziei de pensionare, se datorează intimatei.

În drept, recurentul a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 27.02.2023, intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în susţinerea căreia a arătat că, argumentele recurentului reprezintă simple afirmaţii, care nu pot fi încadrate în motivele de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Luând în analiză, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată astăzi în şedinţă publică, din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., în art. 457.

În speţă, reclamantul A. a învestit Tribunalul Sibiu, secţia I civilă cu un litigiu în materia asigurărilor sociale.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (…) conflictele de muncă şi de asigurări sociale (...)".

Conform art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, împotriva hotărârilor prin care au fost soluţionate cererile îndreptate împotriva Casei Naţionale de Pensii Publice sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizaţii şi pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, "Hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Interpretarea acestor dispoziţii legale relevă faptul că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului pentru hotărârile pronunţate în materia litigiilor de asigurări sociale, care potrivit prevederilor legale enunţate, pot fi atacate numai cu apel.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 2202/15.11.2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă împotriva căreia s-a declarat recurs, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., coroborat cu art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, care este exclusă din sfera controlului de legalitate în recurs, conform art. 483 alin. (2) C. proc. civ., evocat anterior.

Cum recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 (1) C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficientă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2202/15.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 mai 2023.