Judicial appointment of a liquidator for a company dissolved by law under Law 31/1990 versus insolvency law provisions

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea comercială înregistrată la 22 octombrie 2003 reclamanta SC A.C. SA Cluj Napoca a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta SC G.C. SRL Cluj Napoca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că în urma dizolvării societății pârâte a fost declanșată procedura de lichidare, să fie numit lichidator în procedura de lichidare a debitoarei, să se dispună înscrierea reclamantei în tabelul creditorilor cu suma de 941.729 lei, să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 5472 din 16 decembrie 2003, Tribunalul Cluj respinge acțiunea reclamantei SC A.C. SA Cluj Napoca.

Pentru a decide astfel instanța de fond a reținut, în esență, că numirea lichidatorilor pentru societățile comerciale cu răspundere limitată în procedura lichidării administrative prevăzută de Legea nr. 31/1990 este atributul exclusiv al asociaților și că în speță, reclamanta nu a făcut dovada refuzului asociaților de numire a lichidatorului sau neîntrunirii cvorumului de vot al acestora în acest sens.

Împotriva soluției menționate a declarat apel reclamanta solicitând desființarea sentinței și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Criticile formulate de apelantă vizează încălcarea prevederilor art. 125 alin. (2), (4) și (5) C. proc. civ., prin nerespectarea principiului contradictorialității și al rolului activ instanța nepunând în discuția părților probarea unui fapt negativ și neluând în considerare pasivitatea asociaților și a administratorilor, neexercitându-și astfel rolul activ în aflarea adevărului în cauză. Mai critică apelanta trimiterea la un text din Legea nr. 31/1990 străin cauzei, respectiv art. 228, care nu precizează procedura de lichidare aplicabilă în situația în care societatea a fost dizolvată, astfel că, apreciază apelanta, trebuia să se aplice dreptul comun în materie de lichidare, respectiv prevederile Legii nr. 64/1995, în speță dizolvarea fiind solicitată de creditori.

Prin decizia civilă nr. 480 din 29 septembrie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins apelul.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a apreciat că nu poate fi reținută ca o omisiune în exercitarea rolului activ faptul că instanța de fond nu a avut în vedere pasivitatea părții adverse de a se prezenta în instanță deși a fost legal citată și că a examinat cauza în raport cu normele juridice invocate prin acțiune și cu probațiunea administrată de reclamantă.

A mai reținut instanța de apel că în mod corect instanța de fond a constatat incidența în cauză a prevederilor art. 224, 246 și 255 din Legea nr. 31/1990 fiind vorba de o dizolvare și lichidare administrativă și nu de o procedură de reorganizare judiciară sau de faliment și, în acest sens, a verificat dacă în speță sunt întrunite condițiile cerute de lege constatând că nu s-a făcut dovada refuzului și a neîntrunirii cvorumului de vot al asociaților, dovadă neprodusă, de altfel, nici în apel.

Nemulțumită de decizia Curții de Apel Cluj, reclamanta a formulat recurs solicitând modificarea în totalitate a deciziei nr. 480/2004 ca netemeinică și nelegală și, pe cale de consecință, admiterea apelului și a acțiunii așa cum a fost formulată, trimiterea cauzei spre continuarea procedurii de lichidare a pârâtei la Tribunalul Cluj și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor ocazionate de litigiu.

Întemeindu-și susținerile pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., ale art. 3 din Legea nr. 314/2001 modificat prin O.U.G. nr. 181/2001 aprobată prin Legea nr. 428/2002, ale art. 100 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 republicată, recurenta reia criticile formulate în apel, arătând că în speță finalizarea procedurii de lichidare fiind solicitată de către un creditor, reclamanta recurentă, nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 31/1990, întrucât Legea nr. 314/2001 nu indică aplicabilitatea prevederilor acesteia, în materia lichidării, ci menționează că atunci când recursul împotriva încheierii prin care se dispune dizolvarea este înaintat de creditor, se declanșează lichidarea ca procedură colectivă contencioasă și nu administrativă, Legea nr. 31/1990 conferind calitate procesuală activă administratorilor sau asociaților societății și nu creditorilor.

Mai arată recurenta că a solicitat în scris celor doi asociați ai societății intimate să-i comunice dacă au numit un lichidator și care sunt datele de identificare ale acestuia menționând că va considera tăcerea lor ca un răspuns negativ, și că asociații nu au dat nici un răspuns, actele prezentate instanței de apel în acest sens nefiind luate în considerare, aceasta apreciind greșit că nu s-a făcut dovada refuzului asociaților și a neîntrunirii cvorumului de vot.

Recursul promovat de reclamantă nu este fondat, din examinarea actelor de la dosar rezultând că nici una din criticile formulate de recurentă nu poate fi primită, urmând a se reține că decizia recurată este temeinică și dată cu corecta aplicare a legii.

Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului Curtea reține că prin încheierea nr. 3047 din 23 octombrie 2001 a judecătorilor delegați la O.R.C. Cluj s-a constatat dizolvarea de drept a intimatei în temeiul Legii nr. 314/2001, pentru nemajorarea în termen a capitalului social la nivelul minim legal, iar prin decizia nr. 1503 din 11 decembrie 2001, Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă prin care aceasta solicitase numirea unui lichidator care să efectueze procedura de lichidare a debitoarei SC G.C. SRL, care prin sentința 5788 din 27 mai 1998 a Judecătoriei Cluj Napoca fusese obligată la plata către reclamanta SC A.C. SA Cluj a sumei de 857.935 lei cu titlu de preț și 83.798 lei cheltuieli de judecată, reținând că potrivit art. 5 din Legea nr. 314/2001 lichidarea societăților comerciale a căror dizolvare de drept a fost constatată, conform art. 2 din această lege, trebuie realizată în cel mult 6 luni de la data intrării în vigoare a menționatei legi, din economia dispozițiilor legale invocate nerezultând că desemnarea lichidatorului în vederea lichidării și repartizării patrimoniului social al persoanei juridice în cauză revine competenței tribunalului și nu judecătorului delegat la O.R.C. care a constatat dizolvarea de drept.

Mai rezultă de asemenea că recurentei reclamante i s-a recunoscut calitatea de creditoare față de intimată prin sentința nr. 5788 pronunțată la 27 mai 1998 de Judecătoria Cluj Napoca, adică înainte ca judecătorul delegat la O.R.C. Cluj să constate dizolvarea de drept a societății intimate prin încheierea nr. 3047 din 23 octombrie 2001 afișată la 24 octombrie 2001 și că recursul la această încheiere a fost promovat de reclamantă la 7 noiembrie 2001, precum și că reclamanta nu a probat că ar fi fost în curs o procedură de lichidare a patrimoniului intimatei debitoare dizolvate; recursul reclamantei fiind respins nu sunt incidente prevederile art. 3 alin. (6) din Legea nr. 314/2001, ci ale art. 4 alin. (1), în speță nefiind incidente nici dispozițiile art. 5 alin. (4), conform cărora „radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societăți comerciale cu datorii ..” față de creditorii cu care, au litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești, deoarece reclamanta invocă o sentință pronunțată anterior declanșării procedurii Legii nr. 314/2001 menționată, respectiv la 27 mai 1998.

În recursul de față pe care-l examinăm recurenta nefăcând dovada că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de Legea nr. 64/1995, pentru declanșarea procedurii falimentului și pentru desemnarea unui lichidator în condițiile acestei proceduri și cum nici dispozițiile Legii nr. 314/2001 nu sunt incidente așa cum am arătat, iar recurenta nu a probat nici că în actul constitutiv al societății debitoare dizolvate de drept se prevede modul de numire al lichidatorului, în cauză sunt incidente dispozițiile dreptului comun în materie reprezentate de Legea nr. 31/1990, a căror aplicare a fost corect reținută de instanța de apel.

Cum recurenta nu a probat că adresele de solicitare a numelui lichidatorului eventual desemnat au fost primite de către asociații societății dizolvate, în mod corect a reținut instanța de apel că recurenta nu a dovedit că asociații societății intimate au refuzat să desemneze un lichidator sau că nu s-a putut întruni cvorumul necesar pentru o astfel de desemnare.

Cu această suplimentare de motivare se reține că în mod justificat Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia recurată a respins ca nefondat apelul reclamantei și, în consecință și recursul formulat de aceasta urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A.C. SA Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 480 din 29 septembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 17 februarie 2005.