Validity of public asset participation agreement: fraud against the law requiring party concurrence and elusion of imperative norms

Şedinţa publică din data de 24 mai 2023

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamanţii CONSILIUL LOCAL ZĂRNEŞTI şi ORAŞUL ZĂRNEŞTI prin Primar au chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa: în temeiul art. 966 C. civ. să se constate nulitatea absolută a Contractului de asociere în participaţiune autentificat sub nr. x/1.07.2003; să se constate nulitatea contractului de administrare încheiat la data de 10.07.2003 între pârâtă şi Asocierea în participaţiune, fiind un contract subsecvent contractului de asociere în participaţiune; să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară prin obligarea pârâtei să elibereze imobilul teren şi lăsarea acestuia la dispoziţia Oraşului Zărneşti, liber de sarcini; să se dispună radierea din C.F. x, nr. top. x a menţiunilor privind aportarea imobilului la asocierea Consiliului Local al Oraşului Zărneşti cu pârâta; cu cheltuieli de judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub număr de dosar x/2018, complet specializat litigii cu profesioniştii, la data de 08.10.2018, ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei prin încheierea civilă nr. 195/S din 5 octombrie 2018 a Tribunalului Braşov, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 551/C din 23 iulie 2020, Tribunalul Braşov a respins excepţia de nelegalitate a Hotărârii de Guvern nr. 515/2003 invocată de pârâta S.C. A. S.A., a respins excepţia inadmisibilităţii invocării excepţiei de nelegalitate a HCL Zărneşti nr. 80/2003 de către intervenientul accesoriu, excepţie invocată de pârâtă, a admis excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 80/01.07.2003 a Consiliului Local Zărneşti, invocată de intervenientul accesoriu CN Romarm S.A. - Filiala S.Tohan S.A. şi a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii CONSILIUL LOCAL ZĂRNEŞTI şi ORAŞUL ZĂRNEŞTI prin Primar, în contradictoriu cu pârâta A. S.A. şi GUVERNUL ROMÂNIEI, în sensul că:

A constatat nulitatea absolută a Contractului de asociere în participaţiune autentificat sub nr. x/1.07.2003 şi, în consecinţă:

A constatat nulitatea contractului de administrare încheiat la data de 10.07.2003 între pârâta A. S.A. şi Asocierea în participaţiune;

A dispus radierea din CF x Tohanul Vechi, nr. top. x a menţiunilor privind aducerea imobilului în asociere.

A respins cererea de repunere a părţilor în situaţia anterioară prin obligarea pârâtei A. S.A. să elibereze imobilul teren şi lăsarea acestuia la dispoziţia Oraşului Zărneşti, liber de sarcini.

A admis cererea de intervenţie accesorie formulată de CN ROMARM S.A. -Filiala S TOHAN S.A. în interesul reclamanţilor.

A obligat pârâta A. S.A. la plata de cheltuieli de judecată către reclamanţi constând în 45.554,56 RON taxă judiciară de timbru şi 29.750 RON onorariu avocat.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel atât reclamantele Consiliul Local al Oraşului Zărneşti şi Oraşul Zărneşti prin Primar, cât şi pârâta S.C. A. S.A..

Prin decizia civilă nr. 239/Ap/2021 din 4 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a fost respins apelul declarat de către apelanta-pârâtă A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 551/C din 23 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul Braşov şi împotriva încheierii din 15 ianuarie 2020 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2018.

A fost admis apelul declarat de către apelanţii-reclamanţi Oraşul Zărneşti, reprezentat legal prin Primarul Oraşului Zărneşti şi Consiliul Local al Oraşului Zărneşti împotriva sentinţei civile nr. 551/C din 23 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul Braşov, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

S-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară prin obligarea pârâtei la eliberarea imobilului teren şi lăsarea acestuia la dispoziţia Oraşului Zărneşti.

A fost respinsă cererea reclamanţilor de restituire a terenului liber de sarcini.

S-a păstrat restul dispoziţiilor din sentinţa apelată.

S-a respins cererea apelanţilor reclamanţi privind plata cheltuielilor de judecată în apel.

Împotriva deciziei civile nr. 239/Ap/2021 din 4 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, atât pârâta A. S.A., cât şi ASOCIEREA A. S.A. - Consiliul Local Zărneşti au formulat cereri de recurs.

Recurenta-pârâtă A. S.A. a invocat incidenţa motivelor de recurs reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 şi 8 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe (pct. 3), când instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (pct. 5); respectiv, când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (pct. 8).

După un scurt istoric al cauzei, în argumentarea cererii de recurs, subsumat motivului de casare instituit de pct. 3 al art. 488 C. proc. civ., recurenta susţine, în esenţă, că, judecata prezentei cauze, care are ca obiect Contractul de Asociere, aparţine completului specializat în contencios administrativ al secţiei a II-a a Tribunalului Braşov.

Arată că, în fond, cauza a fost analizata de către completul de litigii între profesionişti, şi nu de unul dintre completele de contencios administrativ şi fiscal care funcţionează în cadrul Tribunalului Braşov, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În aceste condiţii, apreciază că judecarea cauzei şi pronunţarea hotărârilor judecătoreşti au avut loc cu nesocotirea competenţei de ordine publică a completului specializat. Excepţia este de ordine publică potrivit deciziei nr. 17/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii

În opinia recurentei este incident şi motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ca urmare a nerespectării procedurii de citare a Asocierii (asocierea dintre A. şi Consiliul Local Zărneşti) de către instanţă, acesta fiind şi unul dintre motivele de apel.

Motivul pentru care Asociaţia trebuia citată este faptul că aceasta are personalitate juridică în sensul art. 5 din O.G. nr. 65/2001, astfel cum legea era în vigoare la data încheierii contractului de asociere, respectiv la data de 01.07.2003.

Contractul de asociere a fost întocmit în temeiul O.G. nr. 65/2001 (norma specială) precum şi art. 251-256 din Codul comercial (norma generală), ca atare in urma semnării Contractului de asociere în vederea obţinerii titlului de parc industrial, Asocierea a devenit persoană juridică.

În ceea ce priveşte considerentele Curţii de Apel Braşov cu privire la faptul că titlul de parc industrial nu a fost obţinut de către asociere, ci de către apelanta pârâtă, arată că Ordinul nr. 129/2004 a fost emis în considerarea Contractului de asociere, şi în exercitarea atribuţiilor din art. 8 al Contractului de Asociere.

Astfel, în condiţiile în care în prezenta cauză, s-a dispus anularea Contractului de asociere care a dus la apariţia unei persoane juridice noi şi s-a dispus constatarea nulităţii Contractului de administrare, încheiat de către Asociere cu A., citarea Asocierii devenea imperios necesară, în lumina art. 78 C. proc. civ. lipsa citării atrăgând, în opinia recurentei, nulitatea hotărârilor.

În dezvoltarea motivului reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţine, în esenţă, că instanţa de apel a respins în mod eronat critica A. cu privire la excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 515/2003 reţinând incidente prevederile art. 15 din Legea nr. 215/2001, dar dându-le o interpretare vădit greşită. Apreciază ca fiind eronate analiza şi interpretarea gramaticală pe care instanţa de apel a dat-o art. 1 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 515.2003.

Suplimentar, înţelege să invoce excepţia de nelegalitate a art. 1 alin. (1) lit. b) a Hotărârii de Guvern nr. 515/2003 din perspectiva Legii nr. 31/1990.

Susţine că art. 1 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 515/2003 este în neconcordanţă cu prevederile imperative ale Legii nr. 31/1990, de la care nici o autoritate nu poate deroga decât printr-un act normativ de aceeaşi valoare. Ca atare, divizarea parţială (desprinderea) prevăzută de H.G. nr. 515/2003 trebuie să fie în concordanţă cu prevederile Legii nr. 31/1990, lege care este act juridic cu forţă superioară.

Ca atare, solicită instanţei să facă aplicarea art. 4 din Legea nr. 554/2004 şi să soluţioneze cauza, fără a ţine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată - art. 1 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 515/2004.

Cu privire la excepţia de nelegalitate a HCL Zărneşti 80/2003 sub aspectul respingerii excepţiei de inadmisibilitate, precum şi al admiterii excepţiei, în opinia recurentei, considerentele instanţei de apel sunt în contradicţie cu prevederile art. 34 şi 35 ale Decretului nr. 31/1954.

În plus, legalitatea HCL Zărneşti nr. 80/2003 trebuie analizată în raport de actele în temeiul cărora a fost adoptată, ori, această hotărâre este în acord cu prevederile O.G. nr. 65/2001 care prevăd întocmai realizarea de asocieri în vederea constituirii şi operării de parcuri industriale.

Sub un alt aspect, contrar celor reţinute de instanţa de apel, apreciază că, în cauză, cererea de intervenţie accesorie nu este admisibilă pentru lipsa interesului de a interveni şi pentru lipsa folosului practic urmărit de intervenient.

Totodată, lipseşte interesul şi folosul practic urmărit de către reclamantă.

Cu referire la neîndeplinirea condiţiilor vizând motivul de nulitate absolută invocat, respectiv fraudarea legii, subliniază că pentru a fi incidentă frauda la lege este necesară îndeplinirea unor condiţii: (i) să nu fie respectată o normă legală imperativă, fie în litera, fie în spiritul acesteia; (ii) părţile actului juridic încheiat prin fraudarea legii să fi acţionat în conivenţă - adică să fi existat intenţia ambelor părţi în a eluda legea; (iii) să fi existat un mijloc fraudulos de eludare a normei imperative, aspecte care, deşi au fost învederate prin actele procesuale depuse de A. la dosarul cauzei, nu au fost analizate de către instanţa de fond.

Or, nu există fraudă la lege dacă norma încălcată este un act administrativ cu caracter individual. Caracterul de act administrativ cu caracter individual a H.G. nr. 515/2003 a fost recunoscut şi de instanţa de apel prin faptul că a analizat excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 515/2003 pe fondul acesteia şi nu a respins-o ca inadmisibilă în considerarea prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit deciziei atacate, Contractul de Asociere a fost încheiat prin încălcarea normei imperative cuprinse în H.G. nr. 515/2003. Dar, H.G. nr. 515 este un act administrativ cu caracter individual şi nu un act administrativ cu caracter normativ, după cum rezultă din criteriile avute în vedere de jurisprudenţă şi doctrină.

Intervenţia fraudei la lege, presupune nesocotirea unei norme imperative, fie în litera, fie în spiritul ei. Or, atât timp cât H.G. nr. 515/2003 este obligatorie pentru un număr limitat de persoane, aceasta nu poate să constituie o normă imperativă tuturor subiectelor de drept. Mai mult, pentru terţi, actul administrativ este opozabil condiţionat de cunoaşterea efectivă acestui act. A. poate invoca necunoaşterea legii în acest sens având în vedere faptul că actul administrativ individual este lege doar pentru destinatarii săi.

Contrar celor reţinute în decizia atacată, existenţa unei sarcini asupra unui imobil, respectiv faptul că terenul în discuţie trebuia să fie constituit ca aport la o societate comercială, trebuie menţionat ca atare în cuprinsul cărţii funciare, tocmai pentru a se face opozabilitatea faţă de terţi. Cu toate acestea prin decizia atacată s-a reţinut că "Lipsa din acest sistem de publicitate imobiliară a unei precizări privind împrejurarea ca terenul adus ca aport in asociere de către intimata reclamanta ar trebui sa constituie patrimoniul sau capitalul social al unei societăţi comerciale având ca asociat unic Consiliul Local Zărnesţi (sau oraşul Zărnăştii) este irelevantă deoarece nu înlătură situaţia de fapt şi de drept expusă". Dimpotrivă, o asemenea înscriere este relevantă pentru că doar în această manieră se realizează opozabilitatea faţă de terţi a sarcinilor imobilului.

În plus, nulitatea absolută intervine atunci când este încălcat un interes public/general.

Dar prin Contractul de asociere nu a fost încălcat niciun interes public/general, norma presupus încălcată este un act administrativ individual care reglemenează modalitatea de gestionare a unui drept de proprietate privat.

În aceste condiţii, prin decizia atacată, instanţa a reţinut faptul că actul administrativ individual H.G. nr. 515/2003 este obligatorie pentru A. - care este un terţ faţă de acest act, şi mai mult, ca un act juridic - Contractul de asociere - care nu a fost întocmit în temeiul H.G. nr. 515/2003, ci în temeiul O.G. nr. 65/2001 - este nul absolut.

Consideră că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor juridice care consfinţesc atât cauza ilicită şi frauda la lege, dar şi cu aplicarea greşită a normelor care reglementează obligativitatea şi opozabilitatea actului administrativ individual.

Atât timp cât actul administrativ individual (H.G. nr. 515/2003) care reprezintă legea în cadrul noţiunii de fraudă la lege nu este obligatoriu şi nici opozabil pentru parte (A.), nu se poate discuta despre atragerea sancţiunii de nulitate absolută a actelor încheiate de respectiva parte.

Arată că, pentru ca o instanţa de judecată să constate nulitatea absolută pentru frauda la lege a unui act juridic este necesar ca ambele părţi să fi urmărit scopul ilicit, respectiv să existe conivenţa părţilor de a eluda legea.

În prezenta cauză, deşi sarcina probei îi revine, reclamantul nu a arătat prin nicio modalitate că a existat intenţia A. de a eluda prevederile H.G. nr. 515/2003.

În plus, A. nu a apelat la nici un procedeu fraudulos pentru încheierea Contractului de asociere, iar proba contrară nu a fost făcută de către reclamanţi.

Solicită instanţei să constate incidenţa principiului "nemo propriam turpitudem allegans" în prezenta cauză şi în acest mod să constate că reclamanta nu se poate prevala de propria culpă pentru a atrage desfiinţarea Contractului de Asociere în participatiune.

Scopul H.G.. nr. 515/2003 a fost ca parte din patrimoniul Tohan S.A., să stea la baza constituirii unui parc industrial în Oraşul Zărneşti, iar acest scop a fost atins, fără să fie necesară anularea asocierii. Contractul de asociere este în acord cu prevederile O.G. nr. 65/2001, care nu prevede obligativitatea întocmirii unei societăţi dedicate pentru constituirea şi operarea unui parc industrial, ci menţionează existenţa unei asocieri, care va fi persoană juridică, prin excepţie de la prevederile art. 251-256 ale Codului Comercial.

În concluzie, recurenta-pârâtă susţine că decizia atacată a fost adoptată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor legale privind excepţiile de nelegalitate, cererile de intervenţie, interesul procesual al părţilor, respectiv cu normele legale privind frauda la lege şi cauza ilicită.

Solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat şi trimiterea spre rejudecare primei instanţe în condiţiile art. 497 alin. (1) C. proc. civ.

Intimaţii-reclamanţi Oraşul Zărneşti, prin Primar şi Consiliul Local al Oraşului Zărneşti au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de recurenta de ASOCIEREA A. S.A. - Consiliul Local Zărneşti şi excepţia lipsei capacităţii şi lipsei calităţii procesuale active a acesteia. A mai invocat inadmisibilitatea unor motive de recurs formulate de recurenta-pârâtă A. S.A..

Pe fondul recursurilor, a solicitat respingerea acestora.

Intimata-intervenientă în nume propriu TOHAN S.A. filială a CN ROMARM S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului declarat de pârâta A. S.A..

Recurenta-pârâta A. S.A. a depus răspuns la întâmpinarea intimaţilor-reclamanţi Oraşul Zărneşti, prin Primar şi Consiliul Local al Oraşului Zărneşti.

Recurenta ASOCIEREA A. S.A. - Consiliul Local Zărneşti a invocat incidenţa motivului de recurs reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În argumentarea cererii de recurs, a arătat, în esenţă, că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ca urmare a nerespectării procedurii de citare a Asocierii (asocierea dintre A. şi Consiliul Local Zărneşti) de către instanţă, acesta fiind şi unul dintre motivele de apel ale pârâtei A. S.A..

Motivul pentru care Asociaţia trebuia citată îl reprezintă faptul că aceasta are personalitate juridică în sensul art. 5 din O.G. nr. 65/2001, astfel cum legea era în vigoare la data încheierii contractului de asociere, respectiv la data de 01.07.2003.

În condiţiile în care în prezenta cauză, s-a dispus anularea Contractului de asociere care a dus la apariţia unei persoane juridice noi şi s-a dispus constatarea nulităţii Contractului de administrare, încheiat de către Asociere cu A., în opinia recurentei, citarea sa devenea imperios necesară, în lumina art. 78 C. proc. civ. lipsa citării atrăgând nulitatea hotărârilor.

Solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat şi trimiterea spre rejudecare primei instanţe în condiţiile art. 497 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 08.06.2022 s-a dispus comunicarea raportului către părţi, pentru a depune puncte de vedere.

Prin încheierea din 05.10.2022, s-a admis excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de ASOCIEREA A. S.A. - Consiliul Local Zărneşti, s-a admis în principiu recursul declarat de A. S.A. şi a fost stabilit termen pentru soluţionarea cauzei în şedinţă publică.

Parc Industrial U.A.T. Zărneşti S.R.L. a formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea intimatelor-reclamante Consiliul Local al Oraşului Zărneşti prin reprezentant legal şi Oraşul Zărneşti prin primar - prin reprezentant legal şi a intimatului-intervenient S.C. Romarm S.A. - Filiala Tohan S.A.

Prin încheierea din 26 aprilie 2023, Înalta Curte a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de Parc Industrial U.A.T. Zărneşti S.R.L., apreciind că, faţă de înscrisurile depuse, aceasta îşi justifică interesul.

Analizând recursurile deduse judecăţii, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.A., prin reprezentant legal B. împotriva deciziei civile nr. 239/Ap/2021 din 4 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă este fondat având în vedere considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Înalta Curte constată nefondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. ce prevede ipoteza în care hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii.

Recurenta-pârâtă a invocat necompetenţa materială procesuală, prin prisma soluţionării cauzei de către un complet specializat în litigii cu profesionişti, în loc de un complet specializat în materia contenciosului administrativ.

În speţă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă are ca obiect constatarea nulităţii absolute a Contractului de asociere în participaţiune autentificat sub nr. x/1.07.2003, constatarea nulităţii contractului de administrare încheiat la data de 10.07.2003 între pârâtă şi Asocierea în participaţiune, fiind un contract subsecvent contractului de asociere în participaţiune, repunerea părţilor în situaţia anterioară prin obligarea pârâtei să elibereze imobilul teren şi lăsarea acestuia la dispoziţia Oraşului Zărneşti, liber de sarcini, radierea din C.F. x, nr. top. x a menţiunilor privind aportarea imobilului la asocierea Consiliului Local al Oraşului Zărneşti cu pârâta, invocându-se, în drept, prevederile art. 966 din C. civ.

În mod corect s-a reţinut, în raport de natura actului şi calitatea pârâtei, precum şi de temeiul de drept invocat, că litigiul este în materia litigiilor cu profesioniştii, întrucât petitul principal al cererii de chemare în judecată constă în anularea unor contracte civile, încheiate cu un profesionist, care nu au caracterul unor acte administrative, având în vedere şi faptul că, în legislaţia în vigoare în anul 2003, când au fost încheiate cele două contracte, nu era reglementat actul administrativ asimilat.

Conform art. 130 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum era în vigoare la momentul iniţierii litigiului de faţă, 28 septembrie 2018, necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Art. 130 alin. (2) C. proc. civ. impune, din punct de vedere conceptual, ca atât instanţa, cât şi părţile să invoce, cu prioritate, necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică şi abia apoi se poate intra în cercetarea fondului pretenţiilor şi apărărilor formulate în cauză.

Respectarea în practică a obligaţiei de verificare cu prioritate a competenţei este asigurată de dispoziţiile art. 131 C. proc. civ., care obligă instanţa să-şi verifice competenţa la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii.

Dacă nu a fost invocată în termenul legal, excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale de ordine publică nu va mai putea fi invocată până la finalizarea procesului, nici în faza judecăţii în primă instanţă, nici în căile de atac.

În cauză, cererea de chemare în judecată a fost iniţial înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la secţia I Civilă, care, prin încheierea nr. 195/05.10.2018, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal, anume la un complet specializat în cauze cu profesionişti.

Prin întâmpinarea depusă la dosar după declinare, pârâtul Oraşul Zărneşti, prin primar nu a invocat excepţia de necompetenţă materială procesuală (funcţională) a instanţei şi nu a solicitat declinarea cauzei la un complet specializat în litigii de contencios administrativ.

Potrivit art. 129 şi următoarele C. proc. civ., aceasta este singura modalitate legală prin care se poate contesta competenţa instanţei învestită cu soluţionarea unui litigiu şi se poate atinge scopul judecării acestuia de către o altă instanţă, în speţă de către un complet specializat în materia contenciosului administrativ.

Din analiza actelor dosarului, se constată că prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, iar prin încheierea din 12.06.2019 s-a consemnat că reprezentantul convenţional al pârâtei a invocat verbal competenţa funcţională a secţiei, instanţa punându-i în vedere să depună la dosar motivele excepţiei de necompetenţă invocate.

Ulterior, prin încheierile din 18.09.2029 şi din 30.10.2019, Tribunalul Braşov, secţia a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal a amânat judecarea cauzei şi a prorogat discutarea excepţiei necompetenţei materiale procesuale.

La termenul de judecată din data de 15.01.2020, Tribunalul Braşov a pus în discuţia contradictorie a părţilor excepţia necompetenţei materiale procesuale invocată de pârâtă, după care a constatat că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza raportat la dispoziţiile art. 95, art. 99, art. 123 alin. (1) şi (2), art. 107 C. proc. civ., art. 226 din Legea nr. 71/2011, decizia nr. 18/2016 a ÎCCJ pronunţată în recurs în interesul legii.

În atare situaţie, este evident că neinvocarea excepţiei de necompetenţă a fost un act voit sau o omisiune a pârâtei care nu putea fi corectată ulterior, în şedinţa publică din data de 12.06.2019, adică la al patrulea termen de judecată, în condiţiile în care părţile au fost legal citate încă de la primul termen, din data de 03.02.2019.

Susţinerile recurentei în sensul că excepţia de necompetenţă materială a instanţei de fond a fost invocată în termenul legal, cu respectarea prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., iar ulterior acestui moment, părţile aflate în litigiu pot invoca această excepţie de ordine publică oricând, "în orice stare a procesului", nu pot fi primite.

Legiuitorul a stabilit un regim derogatoriu de la invocarea excepţiilor de ordine publică în orice stare a pricinii, anume excepţia de necompetenţă materială şi excepţia teritorială exclusivă, ca excepţii de ordine publică, nu pot fi invocate decât în condiţiile stabilite de art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

De altfel, în aplicarea art. 132 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., dacă instanţa constată că este competentă a soluţiona cauza, consemnează în cuprinsul încheierii temeiurile de drept ale acestei constatări, respingând, în mod corespunzător, eventuala excepţie de necompetenţă invocată în condiţiile legii. Încheierea astfel pronunţată are caracter interlocutoriu, deci leagă instanţa, care nu mai poate reveni asupra sa. Încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul.

În speţă, pârâta nu a invocat excepţia de necompetenţă materială procesuală (funcţională) a instanţei, ca excepţie de ordine publică, la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate în faţa primei instanţei şi au putut pune concluzii, astfel încât, faţă de dispoziţiile imperative ale art. 130 alin. (2) C. proc. civ., pârâta nu mai putea invoca excepţia necompetenţei materiale sau teritoriale exclusive a primei instanţe.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., criticile sub acest aspect nefiind întemeiate.

Recurenta-pârâtă a invocat, din perspectiva motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., critica privind nerespectarea de către instanţă a procedurii de citare a Asocierii (asocierea dintre A. şi Consiliul Local Zărneşti).

Nici acest motiv nu-şi găseşte incidenţa în speţă, întrucât, în acord cu considerentele reţinute de instanţa de apel, în ceea ce priveşte asocierea dintre părţi, sunt aplicabile prevederile art. 253 Codul comercial, potrivit cărora: "Asociaţiunea în participaţiune nu constituie, în privinţa celor de al treilea, o fiinţă juridică distinctă de persoana interesaţilor. Cei de al treilea nu au nici un drept şi nu se obligă decât către acela cu care au contractat."

Contrar susţinerilor recurentei, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 65/2001, titlul de parc industrial poate fi obţinut de către asociere, persoană juridică, însă în ceea ce priveşte situaţia din speţă, titlul de parc industrial nu a fost obţinut de către asociere, ci de către recurenta-pârâtă.

Totodată, prevederile art. 6 din O.G. nr. 65/2001 privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale nu aveau la data încheierii contractului de asociere în participaţiune încheiat între părţi conţinutul pe care îl susţine recurenta-pârâtă, respectiv nu statuau în sensul că asocierea este persoană juridică dacă deţine un patrimoniu, organe de conducere, etc.

Prin urmare, în mod corect instanţa de apel a constatat că asocierea rezultată prin contractul atacat nu are personalitate juridică, deoarece nu a dobândit titlul de parc industrial şi nu se impunea participarea sa la judecată în cauza pendinte.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va înlătura critica încadrată în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Înalta Curte constată însă caracterul fondat al recursului din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind întemeiate criticile recurentei-pârâte, în sensul că instanţa de apel a pronunţat hotărârea recurată cu încălcarea dispoziţiilor art. 966 - 968 C. civ.

Potrivit art. 968 C. civ., cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice, iar potrivit art. 966 din acelaşi cod, obligaţia fondată pe o cauză nelicită nu poate avea niciun efect.

Din interpretarea dispoziţiilor legale anterior citate, cauza ilicită atrage sancţiunea nulităţii absolute a contractului în măsura în care ea este comună şi în măsura în care prezumţia de existenţă a unei cauze valabile este răsturnată. Frauda la lege presupune (i) un element obiectiv (exterior), constând în mijloacele aparent legale care sunt utilizate şi (ii) un element subiectiv, iar elementul subiectiv presupune intenţia comună a părţilor de eludare ori de sustragere de la norma legală aplicabilă; cele două condiţii trebuie îndeplinite cumulativ.

Frauda la lege reprezintă acea operaţiune prin care, la întocmirea unui act juridic, în scopul eludării unor norme legale imperative, sunt uzitate alte norme legale, prin deturnarea acestora din urmă de la scopul în care au fost edictate de legiuitor. Astfel, prin fraudarea legii nu este încălcată litera legii de ordine publică, dar este nesocotit spiritul acesteia, iar actul săvârşit în vederea unei fraude nu poate produce efectul urmărit fiind sancţionat cu nulitatea absolută.

Frauda la lege presupune reaua credinţă a tuturor părţilor contractante la încheierea actului juridic.

Prin urmare, simpla încălcare a prevederilor legale nu reprezintă fraudă la lege, ci este necesar să se facă dovada faptului că părţile au acţionat de conivenţă pentru a eluda prevederile legale şi dovada utilizării unui mijloc/mecanism fraudulos prin care au fost eludate prevederi legale imperative.

Curtea de apel a păstrat soluţia primei instanţe privind constatarea nulităţii absolute a contractului de asociere în participaţiune autentificat sub nr. x/1.07.2003 şi a nulităţii absolute a contractului de administrare subsecvent încheiat la data de 10.07.2003 între pârâtă şi Asocierea în participaţiune, pentru fraudă la lege şi cauză ilicită.

Examinând considerentele hotărârii recurate, în raport de criticile recurentei-pârâte, Înalta Curte constată că instanţa de apel nu a analizat caracterul/natura normei legale eludate cuprinsă în H.G. nr. 515/2003 în sensul dacă este sau nu normă imperativă, ca element obiectiv al fraudei la lege, nici dacă părţile au acţionat în conivenţă, prin mijloace frauduloase, cu intenţia a eluda prevederile legale şi nici cauza ilicită invocată ca motiv de nulitate.

În argumentarea motivelor de nulitate absolută reţinute, instanţa de apel a avut în vedere că "încălcarea prin încheierea contractului de asociere în participaţiune nr. x/01.07.2003 a dispoziţiilor art. 1 din H.G. nr. 515/2003 este de necontestat, întrucât nu a fost înfiinţată o societate comercială cu asociat unic Oraşul Zărneşti, care să preia patrimoniul conform modului de divizare a societăţii interveniente impus de acest act normativ."

Aşadar, s-a reţinut că "modul în care părţile au procedat nu corespunde noţiunii de respectare a art. II din H.G. nr. 515/2003, ci reprezintă o încălcare a acestui act normativ, calea aleasă pentru punerea "la dispoziţia asocierii" a terenului de 25.447 ha nefiind cea prescrisă imperativ de legiuitor. Nulitatea care intervine pentru încheierea contractului de asociere în participaţiune în aceste condiţii nu depinde de verificarea unor elemente extrinseci, precum dacă sunt ori nu afectate interesele unor persoane fizice sau juridice."

Se reţine şi faptul că instanţa de apel, analizând criticile relative la respingerea excepţiei de nelegalitate a H.G. nr. 515/2003, s-a raportat la prevederile art. 15 din Legea nr. 215/2001 coroborate cu dispoziţiile art. 38 alin. (2) lit. i) şi j) din aceeaşi lege, statuând că nu există temei pentru a se reţine nelegalitatea H.G. nr. 515/2003.

Deşi a constatat nulitatea absolută a contractelor menţionate pentru frauda la lege care presupune încălcarea unor norme legale imperative, instanţa de apel a analizat excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 515/2003 pe fondul acesteia.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate."

Se constată că instanţa de apel nu a analizat îndeplinirea condiţiilor privind frauda la lege, respectiv dacă a fost respectată o normă legală imperativă, fie în litera, fie în spiritul acesteia, dacă părţile actului juridic încheiat prin fraudarea legii au acţionat în conivenţă, adică să fi existat intenţia ambelor părţi de a eluda legea şi dacă a existat un mijloc fraudulos de eludare a normei imperative.

Din considerentele hotărârii recurate, reiese că instanţa de apel nu a analizat aceste aspecte, deşi au fost învederate de către pârâtă.

Sarcina probei cu privire la existenţa unei fraude la lege le revenea intimaţilor-reclamanţi Consiliul Local Zărneşti şi Oraşul Zărneşti prin Primar. Aceasta nu se poate baza pe simple afirmaţii, ci este necesar să facă dovada atât a intenţiei S.C. A. S.A. de a frauda legea, cât şi a procedeului fraudulos prin care au fost eludate prevederi imperative ale legii.

Cum situaţia litigioasă dedusă judecăţii a fost dezlegată greşit de curtea de apel, în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtei S.C. A. S.A., prin reprezentant legal B., va casa hotărârea recurată şi va trimite cauza, spre o nouă judecată, aceleiaşi instanţe de apel, în vederea verificării îndeplinirii cerinţelor fraudei la lege, respectiv eludarea unor norme imperative, conivenţa părţilor în vederea eludării legii, intenţia recurentei-pârâte de a frauda legea, mijlocul fraudulos prin care a fost eludată legea, interesul şi folosul urmărit şi obţinut prin presupusa fraudare.

În rejudecare, instanţa de trimitere va avea în vedere şi examinarea celorlalte aspecte invocate prin motivele de recurs, ce nu se mai impun a fi examinate în acest stadiu procesual, precum şi cererea de intervenţie accesorie formulată de Parc Industrial U.A.T. Zărneşti S.R.L. admisă în principiu în recurs.

Recursul declarat de recurenta ASOCIEREA A. S.A. - Consiliul Local Zărneşti prin reprezentant legal B. împotriva deciziei civile nr. 239/Ap/2021 din 4 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă va fi respins ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte arată că subiectele principale şi indispensabile ale oricărei căi de atac sunt părţile între care s-a declanşat litigiul în faţa instanţei de judecată, întrucât căile de atac reprezintă o continuare firească a exerciţiului acţiunii civile.

În acest sens, potrivit art. 458 C. proc. civ.:

"Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane".

Prin urmare, într-o interpretare per a contrario a dispoziţiilor art. 458 C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 494 conform cărora "dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă şi în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secţiune" rezultă că, în condiţiile în care recurenta nu a figurat ca parte în procesul în care s-a pronunţat hotărârea pe care tinde să o caseze pe calea prezentului recurs, aceasta nu are deschisă calea extraordinară de atac pe care a promovat-o.

Cum asocierea în participaţie nu are personalitate juridică, implicit nu are patrimoniu. Asociaţii încheie actele juridice în numele lor, iar efectele patrimoniale se răsfrâng asupra patrimoniului propriu, iar pentru protejarea intereselor comune în executarea contractului de asociere nu este posibilă promovarea în numele şi pe seama asociaţiei a vreunui proces şi totodată nici dobândirea capacităţii procesuale pasive.

Împrejurarea că art. 458 C. proc. civ. reglementează, pe cale de excepţie şi în anumite situaţii, exercitarea căii de atac şi de alte organe sau persoane, nu îndreptăţeşte recurenta ASOCIEREA A. S.A. - Consiliul Local Zărneşti la promovarea prezentului recurs, întrucât aceasta nu face parte dintr-o astfel de categorie, care vizează acele persoane sau organe ce pot exercita acţiunea civilă (pe cale de consecinţă şi calea de atac) în baza unor dispoziţii exprese ale legii (legitimare procesuală extraordinară).

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta ASOCIEREA A. S.A. - Consiliul Local Zărneşti prin reprezentant legal B. împotriva deciziei civile nr. 239/Ap/2021 din 4 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.A., prin reprezentant legal B. împotriva deciziei civile nr. 239/Ap/2021 din 4 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe spre o nouă judecată a apelurilor.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta ASOCIEREA A. S.A. - CONSILIUL LOCAL ZĂRNEŞTI prin reprezentant legal B. împotriva deciziei civile nr. 239/Ap/2021 din 4 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2023.