Negative jurisdictional conflict resolved: enforcement court solely competent for debtor’s challenge; Sector 6 Judecătoria prevails

Şedinţa publică din data de 23 mai 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la 27.10.2022, sub nr. x/2022, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul B., a formulat contestaţie la executarea silită însăşi şi împotriva actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. x/2022 - B.E.J. Asociaţi C. si D., solicitând să se dispună anularea încheierii de încuviinţare a executării silite, pronunţată la 19.09.2022 de Judecătoria Sector 6 Bucureşti în dosarul nr. x/2022 şi a actelor de executare emise de executorul judecătoresc în dosarul de executare silită nr. x/2022, respectiv: încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită, emisă la 29.09.2022, somaţia mobiliară din 29.09.2022, adresa de înştiinţare poprire din 29.09.2022, adresa de înfiinţare poprire din 29.09.2022, somaţia imobiliară din 29.09.2022.

La termenul de judecată din 25.01.2023, instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei teritoriale invocate de intimat, prin întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr. 199/25.01.2023, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că, prin decizia nr. 20/2021 din 27.09.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a admis recursul în interesul legii şi s-a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Având în vedere domiciliul debitorilor E. şi F., în Mun. Bucureşti, aflat în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, încheierea de încuviinţare pronunţată de această instanţă şi caracterul absolut al competenţei teritoriale reglementate în privinţa cererilor în materie de executare silită, instanţa a apreciat întemeiată excepţia necompetenţei teritoriale.

Totodată, instanţa a reţinut că este neîntemeiată susţinerea contestatorului cu privire la domiciliul său din Mun. Slatina, aspect ce atrage competenţa Judecătoriei Slatina, având în vedere că a fost încuviinţată executarea silită a trei debitori de către Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, doi dintre aceştia având domiciliul în sector 6, Bucureşti şi principiul unicităţii instanţei de executare.

Cauza a înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 Bucureşti la 09.02.2023, sub dosar nr. x/2022.

Prin sentinţa civilă nr. 2162 din 28.03.2023, Judecătoria Sector 6 Bucureşti, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că executarea silită a fost demarată împotriva contestatorului A., în calitate de debitor principal şi împotriva garanţilor imobiliari E. şi F., la 06.09.2022, în baza titlului executoriu - contract de credit de consum nr. x din data de 07.11.2007, modificat prin Actul adiţional din data de 21.10.2010 şi Contractul de Ipotecă autentificat sub nr. x din 07.11.2007.

Conform art. 651 C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii executării silite:

"Instanţa de executare este judecătoria în cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului".

A reţinut instanţa că, potrivit verificărilor efectuate în dosar, debitorul A. are domiciliul începând cu data de 15.02.2021 în Slatina, jud. Olt .

Conform criteriului de competenţă menţionat mai sus, a conchis că instanţa de executare este Judecătoria Slatina, în raza căreia se afla la data începerii executării silite domiciliul debitorului principal A..

Instanţa a constatat că, în absenţa unui text de lege special la data formulării cererii de executare silită, care să reglementeze cum se determină instanţa de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii sau domicilii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, dispoziţiile art. 112 C. proc. civ., potrivit cărora, "alin. (1) - Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia; în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali".

Menţionează că un asemenea raţionament a fost validat prin Legea nr. 336/2022 pentru modificarea alin. (1) al art. 651 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în vigoare de la 11 decembrie 2022, prin adăugarea textului "Dispoziţiile art. 112 şi ale art. 127 se aplică în mod corespunzător", fiind de altfel avut în vedere şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în jurisprudenţa sa, şi anume în decizia nr. 591/2018 pronunţată la 22.02.2018, prin care, soluţionând conflictul negativ de competenţă, a apelat la dispoziţiile art. 112 C. proc. civ., într-o speţă în care însă era vorba de ambii debitori obligaţi principal şi care, sub acest aspect, nu poate fi invocată drept exemplu, astfel cum a procedat BEJA C. si D., în motivarea cererii de încuviinţare a executării silite, deoarece în cazul de faţă ceilalţi doi debitori - E. şi F., în calitate de garanţi imobiliari, sunt obligaţi accesoriu.

În această din urmă situaţie, a reţinut că jurisprudenţa ÎCCJ stabileşte că, atunci când executarea silită s-a declanşat atât împotriva debitorului principal, cât şi împotriva garanţilor obligaţi accesoriu, fiind vorba despre o coparticipare pasivă, instanţa de executare se stabileşte în funcţie de domiciliul debitorului principal, fiind incidente dispoziţiile art. 112 C. proc. civ., astfel cum rezultă din interpretarea per a contrario a deciziei nr. 3402/2018, pronunţată la 04.10.2018, în soluţionarea unui conflict negativ de competenţă.

Instanţa mai arată că Decizia nr. 20/27.09.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii, nu este aplicabilă în speţă, deoarece ÎCCJ pleacă de la premisa unei pluralităţi de debitori, în cadrul căreia executarea silită a fost încuviinţată de o instanţă competentă teritorial, conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 135 C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Cu privire la situaţia de fapt, se constată că, pe rolul B.E.J.A. C. şi D. se află dosarul nr. x/2022, executarea silită fiind declanşată la data de 06 septembrie 2022, conform cererii de executare depuse de creditoarea B..

Prin încheierea din 19 septembrie 2022, pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti, în dosarul nr. x/2022, s-a încuviinţat executarea silită pornită în dosarul execuţional nr. x/2022 al B.E.J.A. C. şi D., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit de consum (cu garanţie ipotecară) nr. x/07.11.2007, act adiţional din 21.10.2020 la contractul de credit de consum şi contract de ipotecă autentificat sub nr. x/07.11.2007 de B.N.P. Asociaţi G. şi H., împotriva debitorilor A., E. şi F..

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Slatina la 27 octombrie 2022 sub nr. x/2022, contestatorul A. a formulat contestaţie la executarea silită însăşi şi împotriva actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. x/2022 - B.E.J. Asociaţi C. si D., solicitând să se dispună anularea încheierii de încuviinţare a executării silite, pronunţată la 19.09.2022 de Judecătoria Sector 6 Bucureşti în dosarul nr. x/2022 şi a actelor de executare emise de executorul judecătoresc în dosarul de executare silită nr. x/2022, respectiv: încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită, emisă la 29.09.2022, somaţia mobiliară din 29.09.2022, adresa de înştiinţare poprire din 29.09.2022, adresa de înfiinţare poprire din 29.09.2022, somaţia imobiliară din 29.09.2022.

Înalta Curte reţine că determinarea instanţei de executare competentă să soluţioneze contestaţia la executare se face prin raportare la dispoziţiile art. 714 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 651 din acelaşi cod. Normele legale evocate stabilesc că aceasta se introduce la instanţa de executare, care este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. La alin. (3) se stabileşte că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Instanţa de executare, în competenţa căreia sunt plasate toate litigiile privind executarea silită conform alin. (3) al art. 651 C. proc. civ. este determinată de dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, conform art. 666 şi art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de executare încuviinţează executarea silită şi îşi validează implicit, în această procedură, calitatea de instanţă competentă să soluţioneze litigiile privind contestaţia la executare.

Totodată, art. 714 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte regula potrivit căreia instanţa de executare soluţionează contestaţia la executare propriu-zisă.

De altfel, dispoziţiile legale anterior menţionate au făcut obiectul interpretării Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, care, prin decizia nr. 20/2021 din 27 septembrie 2021 a stabilit că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

În considerentele acestei decizii, Înalta Curte a reţinut că " (71). ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare. (75). Oricum, se impune a fi precizat că pluralitatea de debitori în faza executării silite reiese, de regulă, din conţinutul înscrisului care constituie titlu executoriu, potrivit dispoziţiilor legale. Cu toate acestea, trebuie făcută o distincţie între incompatibilitatea coparticipării procesuale pasive în faza executării silite a procesului civil şi posibilitatea existenţei pluralităţii de debitori în faza de executare silită a procesului civil. Este posibilă existenţa mai multor debitori în cadrul aceleiaşi proceduri execuţionale câtă vreme actele de executare silită urmează să fie efectuate distinct pentru fiecare debitor urmărit. Executarea urmează să fie efectuată separat pentru fiecare debitor în parte, patrimoniul fiecărui debitor fiind supus în mod separat formelor de urmărire prevăzute de lege. Cu alte cuvinte, este posibil ca prin aceeaşi cerere de executare silită şi în cadrul aceleiaşi proceduri execuţionale creditorul să urmărească mai mulţi debitori în situaţia în care debitorii sunt obligaţi divizibil (pentru recuperarea de la fiecare a părţii de creanţă pe care o datorează) sau solidar (prin urmărirea tuturor debitorilor concomitent). (76). Conform dispoziţiilor art. 648 din C. proc. civ., creditorul, în condiţiile legii, poate urmări, în limita creanţei şi a accesoriilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat şi bunurile terţilor care au garantat plata datoriilor debitorului (fideiusor, garant ipotecar)".

În cauză, se constată că executarea silită a fost demarată atât împotriva contestatorului, cât şi împotriva debitorilor E. şi F., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit de consum (cu garanţie ipotecară) nr. x/07.11.2007, act adiţional din 21.10.2020 la contractul de credit de consum şi contract de ipotecă autentificat sub nr. x/07.11.2007 de B.N.P. Asociaţi G. şi H., încheierea de încuviinţare a executării silite din 19 septembrie 2022 fiind pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti, secţia Civilă, în a cărei circumscripţie îşi au domiciliul debitorii E. şi F..

Din perspectiva dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., instanţa de executare a fost stabilită odată cu pronunţarea încheierii de încuviinţare a executării silite, iar acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul contestaţiei la executare propriu-zise, prin care se contestă executarea silită deja declanşată, pentru că hotărârea prin care a fost încuviinţată executarea silită a tranşat în mod necesar şi problema calificării instanţei care a pronunţat-o, ca având statutul de instanţă de executare.

Totodată, Înalta Curte reţine că textul art. 651 C. proc. civ., forma în vigoare la 12 septembrie 2022, data sesizării Judecătoriei Sector 6 Bucureşti cu cererea de încuviinţare a executării silite în dosarul nr. x/2022, nu distinge între debitorul principal şi accesoriu, astfel că, în cauză, stabilirea competenţei instanţei de executare nu se face prin raportare la dispoziţiile art. 112 C. proc. civ., aşa cum susţine instanţa Judecătoriei Sector 6 Bucureşti.

Chiar dacă în cuprinsul C. proc. civ. nu se regăseşte o dispoziţie normativă care să statueze expres că odată ce instanţa de judecată a încuviinţat executarea silită aceasta devine competentă să soluţioneze contestaţiile la executare, în condiţiile în care există cel puţin doi debitori care au domiciliul sau sediul, după caz, în raza de competenţă a unor instanţe diferite, iar art. 651 C. proc. civ. nu cuprinde o normă de competenţă pentru soluţionarea acestor tipuri de cereri, numai această interpretare a textelor de lege incidente dă eficienţă principiului unicităţii instanţei de executare.

Acest principiu presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată de legislator drept instanţă de executare.

În raport cu dispoziţiile legale evocate şi înscrisurile de la dosar, rezultă că, în cauză, instanţa de executare este Judecătoria Sector 6 Bucureşti, competenţă ce a fost dobândită prin încheierea din 19 septembrie 2022, instanţă căreia îi revine competenţa să soluţioneze contestaţia la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Faţă de considerentele anterior expuse şi văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 mai 2023.