Conflict of jurisdiction in labor litigation: territorial competence of the court at the union's headquarters versus the employee's residence

Şedinţa publică din data de 23 mai 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 31.05.2022 pe rolul Tribunalului Dolj, secţia Conflicte Muncă şi Asigurări Sociale, reclamanţii A., B., C., D. şi E., reprezentaţi legal prin SINDICATUL NAŢIONAL "FORŢA LEGII", în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI GIURGIU, au solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună acordarea către reclamanţi a unei despăgubiri reprezentând stimulentul de risc în cuantum de 5.000 RON brut, echivalentul a 2.500 RON lunar, pentru perioada stării de urgentă 16.03.2020 - 15.05.2020, sume actualizate la data plăţii, plus dobânda legală penalizatoare.

Prin sentinţa civilă nr. 2199/2022 din 31.10.2022, pronunţată de Tribunalului Dolj, secţia Conflicte Muncă şi Asigurări Sociale, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

În privinţa competenţei teritoriale, legislaţia muncii derogă de la dreptul comun, în sensul că aceasta nu aparţine instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, ci celei de la domiciliul/reşedinţa/sediul reclamantului sau locul său de muncă, acestea fiind norme de competenţă teritorială absolută, textul instituind însă, şi o competenţă teritorială alternativă în cazul salariaţilor, aceştia putând introduce acţiunea: sau la domiciliul lor (înţeles în sens larg, inclusiv reşedinţa) sau la instanţa în a cărei rază teritorială se află locul lor de muncă.

Cu toate acestea, în materia litigiilor de muncă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent pentru soluţionarea recursului în interesul legii a pronunţat Decizia nr. 1/2013, prin care a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat, iar instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Reţinând că, în cauză, acţiunea nu este formulată de Sindicatul Naţional Forţa Legii în numele reclamanţilor, ci este promovată de reclamanţi, Sindicatul fiind indicat doar ca reprezentant al acestora, în baza dispoziţiilor legale menţionate, instanţa a considerat că nu este competentă teritorial să soluţioneze cauza, ci competenţa aparţine Tribunalului Giurgiu, în circumscripţia căruia se află atât domiciliul, cât şi locul de muncă al reclamanţilor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, sub dosar nr. x/2022.

Prin sentinţa civilă nr. 13/LM/AS din 18 ianuarie 2023, instanţa Tribunalului Giurgiu, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că, ataşat cererii de chemare în judecată, au fost depuse împuternicirile semnate de membrii de sindicat A., B., C., D. şi E. prin care aceştia au împuternicit Sindicatul Naţional "Forţa Legii" să întreprindă toate demersurile necesare, precum şi orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a promova şi susţine acţiuni în justiţie în numele lor, în vederea apărării drepturilor ce decurg din calitatea lor de membrii de sindicat.

Totodată, a reţinut că acţiunea este semnată de Preşedintele Sindicatului Naţional "Forţa Legii", iar sediul Sindicatului este în Craiova, Judeţul Dolj, în a cărui rază teritorială funcţionează Tribunalul Dolj.

Or, pentru toate situaţiile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care din instanţele deopotrivă competente să fie sesizată, revine exclusiv reclamantului, conform dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ.. Odată alegerea făcută, instanţa nu mai poate să dispună, nici din oficiu, nici la cererea pârâtului, declinarea competenţei.

Prin urmare, a reţinut că Tribunalul Dolj a fost în mod corect şi legal sesizat, date fiind dispoziţiile legale incidente, respectiv art. 269 Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Dolj şi Tribunalul Giurgiu, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În cauză, se constată că în discuţie nu este competenţa materială procesuală, ci competenţa teritorială a instanţelor de judecată aflate în conflict.

Instanţele au stabilit că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, privind drepturi salariale, competenţa se stabileşte după regulile unui conflict individual de muncă.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Conform prevederilor art. 210 din Legea nr. 62 din 2011 a dialogului social, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul iar potrivit art. 28 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, salariaţii pot fi reprezentaţi legal de sindicat, care au dreptul de a formula acţiuni în justiţie în numele membrilor săi.

În cauză, se reţine că acţiunea a fost formulată de sindicat în numele membrilor săi şi nu de către aceştia din urmă, întrucât cererea de chemare în judecată a fost semnată de preşedintele şi consilierul juridic al sindicatului, fiind anexate la dosar şi împuternicirile acordate de angajaţi organizaţiei sindicale.

Prin urmare, în cauză este relevantă decizia în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, referitor la calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale în acţiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum şi a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, prin care s-a statuat că instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acţiunilor formulate de sindicat este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Totodată, în contextul celor statuate prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, nu se poate reţine că se instituie o competenţă teritorială exclusivă doar în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială se regăseşte sediul organizaţiei sindicale, partea având posibilitatea, în virtutea principiului disponibilităţii, să introducă cererea de chemare în judecată şi la tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă angajatul, potrivit art. 210 din Legea dialogului social nr. 62 din 2011.

În cauză, se constată că cererea de chemare în judecată a fost formulată de Sindicatul Naţional "Forţa Legii" în numele membrului său, iar sediul acestuia este în municipiul Craiova, în a cărui raza teritorială funcţionează Tribunalul Dolj.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Dolj, potrivit dispoziţiilor art. 116 din C. proc. civ., reclamantul şi-a exercitat dreptul de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente, stabilindu-se competenţa teritorială în favoarea instanţei de la sediul sindicatului.

Faţă de considerentele anterior expuse, şi prin raportare la dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ. stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 mai 2023.