Inadmissibility of cassation appeal in insurance liability dispute due to statutory exclusion from extraordinary remedies

Şedinţa publică din data de 23 mai 2023

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererile conexe înregistrate pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. x/2021, reclamantele A., B., C., D. şi E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta F. S.A. şi intervenientul forţat G., obligarea pârâtei la plata:

- sumei de 400.000 RON cu titlu de daune morale pentru suferinţele psihice îndurate ca urmare a accidentului rutier produs la data de 22.04.2017 şi în urma căruia a decedat tatăl, respectiv bunicul reclamantelor, H.;

- a dobânzii stabilite la nivelul de referinţă BNR din momentul pronunţării deciziei penale nr. 1020 din 30.12.2020 a Curţii de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2018, care coincide, în opinia reclamantelor, cu momentul naşterii dreptului de creanţă (potrivit dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 136/1996 privind asigurările şi reasigurările în România) şi până la momentul plătii efective si integrale a despăgubirilor civile de către pârâtă;

- a penalităţilor de 0,1%, pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la momentul introducerii acţiunii şi până la plata efectivă.

Prin sentinţa civilă nr. 17/2022/CIV din 02.02.2022, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia II-a civilă - contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D. şi E. în contradictoriu cu pârâta F. S.A., în baza excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune.

Împotriva sentinţei civile nr. 17/2022/CIV din 02.02.2022, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia II-a civilă - contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 424/2022 din 3 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, a fost admis apelul reclamanţilor împotriva sentinţei civile nr. 17/2022/CIV din 02.02.2022, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia II civilă - contencios administrativ şi fiscal, sentinţă ce a fost anulată.

Totodată, a fost respinsă, ca nefondată, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă.

În rejudecare, a fost respinsă, ca nefondată, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtă. A fost admisă, în parte, cererea principală formulată de reclamanta A. şi cererea conexă formulată de reclamanta E., în contradictoriu cu pârâta F. S.A. şi intervenientul forţat G..

A fost obligată pârâta la plata, către reclamantele A. şi E., a câte 25.000 de RON cu titlu de daune morale, cu dobânda legală penalizatoare calculată de la data pronunţării deciziei penale nr. 1020/30.12.2020 a Curţii de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2018, şi până la data plăţii efective a debitului principal.

A fost respinsă cererea reclamantelor privind obligarea pârâtei la plata penalităţilor.

A fost respinsă, ca nefondată, cererea principală formulată de reclamantele B., C. şi D. în contradictoriu cu pârâta F. S.A. şi intervenientul forţat G..

A fost obligată pârâta la plata, către reclamantele A. şi E., a câte 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.

Au fost păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, ce nu contravin prezentei decizii.

Împotriva acestei decizii, reclamantele A., B., C., D. şi E. au formulat recurs, prin care au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată, instanţei de apel; în rejudecare, solicită instanţei să admită, în tot, apelul formulat de reclamante şi, pe cale de consecinţă, să admită integral cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată în faţa primei instanţe.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, comunicată recurentelor-reclamante, prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului şi a solicitat, în principal, admiterea excepţiilor, iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

La 18 ianuarie 2023, recurentele-reclamante au depus, la dosar, răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, pe care o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalităţii căilor de atac, statuat de prevederile art. 457 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 şi care presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că ele nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat şi la nivel constituţional, fiind înscris în art. 129 din Constituţie, care prevede dreptul părţilor şi al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condiţiile legii.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 424/2022 din 3 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă într-un litigiu circumscris sferei asigurărilor, întrucât pretenţiile deduse judecăţii sunt pretinse de terţii vătămaţi de la asigurătorul de răspundere civilă obligatorie şi care au ca temei contractul de asigurare încheiat între asigurător şi intervenientul forţat.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările şi completările ulterioare, "dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019".

Aşadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererilor de chemare în judecată conexate deduse judecăţii - 15 martie 2021 şi 19 aprilie 2021, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc şi cele izvorând din asigurări.

Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare, în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Faţă de soluţia ce se va pronunţa în cauză, instanţa supremă reţine că nu se mai impune analiza excepţiei nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă, prin întâmpinare.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B., C., D. şi E. împotriva deciziei nr. 424/2022 din 3 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 mai 2023.