Contractual termination for non-performance of gambling equipment operation and insufficiency of appellate motivation regarding competitive exclusion clause

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia a II-a civilă, la 30.06.2021, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii B. "C." - Întreprindere Familială şi B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea care o va pronunţa, să oblige pârâţii la plata către reclamantă, în solidar, la plata sumelor de 191.854 RON, reprezentând daune-interese şi de 5.000 euro, cu titlu de penalităţi contractuale, cu cheltuieli de judecată.

La data de 03.11.2021, reclamanta a precizat cuantumul daunelor-interese pe care le solicită, şi anume suma de 77.565,12 RON. Pentru calculul acestei sume s-a avut în vedere metoda care se bazează pe profitul mediu lunar de 2.432,91 RON, înmulţit cu cele 32 de luni rămase până la expirarea contractului.

Prin sentinţa civilă nr. 795/10.11.2021, Tribunalul Arad, secţia a II-a civilă a admis acţiunea şi a obligat pârâţii, în solidar, să plătească reclamantei sumele de 77.565,12 RON, reprezentând daune-interese, de 5.000 euro, cu titlu de penalităţi şi de 5.531,12 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe civile, pârâţii au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 349/A/06.06.2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa civilă apelată şi a respins acţiunea reclamantei.

Împotriva acestei decizii civile, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe de apel.

În motivarea recursului, a susţinut că instanţa de apel şi-a fundamentat decizia exclusiv din perspectiva motivului invocat de pârâţi pentru rezilierea contractului de asociere în participaţiune, şi anume nerentabilitatea asocierii dintre părţile contractante.

Recurenta a mai susţinut că instanţa de apel a tratat superficial motivul pentru rezilierea contractului, referitor la încălcarea de către pârâţi a prevederilor stipulate la pct. VIII, art. 19 din contract. Aceste prevederi interzic furnizarea unui spaţiu din imobilul descris la art. 6 din contract către o altă firmă concurentă, în scopuri similare cu cele pentru a fost pus la dispoziţie spaţiul pentru activităţile de jocuri de noroc. De asemenea, această interdicţie contractuală are corespondent în prevederile art. 15 pct. 6 lit. a) pct. (ii) din O.U.G. nr. 77/2009.

Subliniind că notificarea de reziliere a contractului a fost comunicată la data de 19.07.2019, recurenta a menţionat că societatea D. S.R.L., care are acelaşi obiect de activitate ca şi ea, a deschis un punct de lucru la aceiaşi locaţie începând cu data de 21.06.2019, unde şi ea îşi desfăşura activitatea,

În acest context, a arătat că aceasta a fost cauza pentru care pârâta, fără a o notifica în prealabil, a întrerupt funcţionarea aparatelor, iar în acelaşi spaţiu nu era legală funcţionarea simultană a mai multor aparate care aparţin mai multor societăţi. De altfel, acesta a fost şi motivul pentru care recurenta a ridicat aparatele din locaţie.

Recurenta a mai afirmat că încălcarea art. 8 lit. h) şi art. 19 din contract este evidentă din modalitatea în care a acţionat pârâta, ceea ce atrage răspunderea civilă contractuală a acesteia, şi că situaţia intră sub incidenţa art. 23 din contract, referitor la clauza penală.

În final, a subliniat că instanţa de apel, deşi a dat eficienţă apărărilor pârâţilor, nu ar fi trebuit să ignore încălcarea obligaţiilor acestora privind punerea la dispoziţie a aceluiaşi spaţiu unei alte societăţi concurente.

Aşadar, potrivit recurentei, hotărârea este insuficient motivată, întrucât lipsesc considerentele legate de încălcarea art. 19 din contract.

În legătură cu chestiunea vizând existenţa sau inexistenţa rezilierii contractului din partea recurentei, autoarea căii de atac a afirmat că o astfel de formalitate este lipsită de relevanţă practică, deoarece pârâta, încheind un alt contract cu o firmă concurentă, a făcut oricum imposibilă continuarea activităţii recurentei în aceeaşi locaţie. De asemenea, s-a subliniat că această situaţie este în concordanţă cu prevederile legale care interzic expres desfăşurarea activităţilor de jocuri de noroc în acelaşi spaţiu de către mai multe societăţi cu acelaşi domeniu de activitate.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

La data de 20.10.2022, intimaţii-pârâţi au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte reţine următoarele:

Situaţia de fapt reţinută în etapele devolutive ale procesului relevă existenţa contractului de asociere în participaţiune nr. x/20.03.2017, pentru o perioadă de 5 ani, încheiat între părţile aflate în litigiu, al cărui obiect constă în exploatarea în comun a jocurilor de noroc la punctul de lucru al pârâtei, situat în localitatea Cugir, judeţ Alba.

Obiectul acţiunii constă în obligarea pârâţilor la plata către reclamantă a sumelor de 77.565,12 RON, reprezentând daune-interese şi de 5.000 euro, cu titlu de penalităţi contractuale.

Prima instanţă a admis în tot acţiunea, însă sentinţa astfel pronunţată a fost schimbată în tot în apel, iar acţiunea a fost respinsă, prin decizia care formează obiect al recursului de faţă, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Înalta Curte subliniază că în acord cu dispoziţiile constituţionale şi rigorile impuse unui proces echitabil, regăsite expres şi în dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea instanţei trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia pronunţată în cauză, într-o manieră care să creeze transparenţă asupra raţionamentului judiciar care o fundamentează.

Pornind de la o pretinsă insuficientă motivare a hotărârii atacate, recurenta a susţinut că instanţa de apel a tratat superficial motivul de reziliere a contractului, şi anume încălcarea de către pârâţi a dispoziţiilor stipulate la pct. VIII, art. 19 din contract, care interzic furnizarea unui spaţiu din imobilul descris la art. 6 din contract către o altă firmă concurentă, în scopuri similare cu cele pentru care i s-a pus la dispoziţie spaţiul pentru activităţile de jocuri de noroc.

Examenul deciziei recurate nu confirmă însă ipoteza de nelegalitate pe care o descrie art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. din contră, relevă că instanţa de prim control judiciar a răspuns, într-o modalitate chiar amplă, tuturor chestiunilor care ar fi putut influenţa soluţia.

Astfel, în decizia atacată pot fi în mod facil identificate argumentele pentru care curtea de apel a primit sau înlăturat diversele apărări prezentate, iar întregul raţionament judiciar a fost explicat de o manieră care permite realizarea controlului judiciar, stabilind că, prin contractul de asociere în participaţiune, reclamantei i-au fost conferite drepturi exclusive şi că pârâtei trebuie să i se recunoască dreptul de a invoca nerentabilitatea asocierii raportat la situaţia sa particulară şi să beneficieze de clauza de încetare a contractului.

De asemenea, Înalta Curte constată că instanţa de apel a statuat că reclamanta nu a efectuat o notificare cu privire la rezilierea contractului din culpa pârâtei şi că încheierea de către pârâtă a unui contract similar cu o altă societate, care avea acelaşi obiect cu cel al reclamantei, ar fi o încălcare a unei alte dispoziţii contractuale, respectiv art. 19 din contract. Totodată, a mai reţinut că principalul argument prezentat în cadrul acţiunii s-a bazat exclusiv pe încălcarea art. 8 lit. h) din contract, care impunea obligaţia pârâtei de a menţine în permanenţă funcţionale aparatele tip slot-machine; astfel, reclamanta a subliniat că pârâta a întrerupt funcţionarea acestor aparate la începutul lunii iulie 2019 şi că este abuzivă notificarea de reziliere emisă de pârâtă cu motivarea că nu este rentabilă asocierea, aceasta apreciind că rezilierea nu poate opera decât din culpa pârâtei.

În plus, instanţa de apel a subliniat că modul în care reclamanta a acţionat după primirea notificării de reziliere a contractului din partea pârâtei, cu privire la ridicarea aparatelor de joc, pare să sugereze că a fost de acord şi că nu a insistat pe clauza penală.

Pornind de la aceste aspecte factuale, instanţa de apel a evidenţiat că obligaţia prevăzută în art. 8 lit. h) din contract a fost valabilă doar pe perioada cât contractul a fost în vigoare şi nu ulterior rezilierii acestuia. Astfel, despăgubirile ce ar putea fi solicitate ar viza doar perioada de timp dintre întreruperea funcţionării aparatelor şi primirea notificării de reziliere, şi nu ulterior.

Prin urmare, afirmaţia făcută de recurentă în legătură cu insuficienta motivare a hotărârii nu poate fi reţinută.

Înalta Curte subliniază că această critică înglobează, de fapt, o nemulţumire a recurentei cu privire la modul în care instanţa de apel a statuat asupra disputei aflate în litigiu, iar nu lipsa motivelor necesare pentru justificarea deciziei pronunţate, iar aceste aspecte excedează cazul de casare analizat.

Având în vedere argumentele prezentate mai sus, Înalta Curte constată că decizia atacată este legală, criticile recurentei nejustificând casarea ei, motiv pentru care, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 349/A/06.06.2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B. "C." - Întreprindere Familială şi B..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2023.