Revision of final judgment: Inadmissibility of foreign prosecutorial letter as new decisive evidence and irrelevance of legal assistance contract to proof of attorney's mandate.

Şedinţa publică din data de 18 mai 2023

Asupra recursului civil de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, revizuentul A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa şi a sentinţei nr. 116 din 21 ianuarie 2015 pronunţată de Tribunalul Constanţa.

În motivarea cererii de revizuire se arată în esenţă următoarele:

Prin ordonanţa Parchetului Berlin, din 12 ianuarie 2021 în dosarul nr. x s-a constatat că nu există nici o declaraţie notarială a lui B., care să probeze că acesta ar fi semnat vreun contract de asistenţă juridică cu C., pentru dosarul a cărui revizuire o solicită şi că aceasta nu are valoare probatorie asupra conţinutului ei.

Actele întreprinse de pretinşii apărători au fost formulate fără să aibă la bază un mandat din partea lui B. şi fără să fi fost mandataţi de către partea din dosar.

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti se află dosarul penal nr. x/2019 în care sunt depuse contractele de asistenţă juridică încheiate între C. şi D., E. şi F. (fără ca să existe şi contractele de asistenţă juridică pentru acest dosar în apel şi în recurs), care provin de la partea adversă şi pe care nu le deţinea.

Magistraţii au judecat un dosar în care avocaţii nu au fost mandataţi de partea din dosar, ci de terţi. Astfel, actele realizate de avocaţii nemandataţi sunt nule şi anulabile, fapt constatat şi de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2020.

În cauza de faţă, necompetenţa materială a instanţei a fost invocată de pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar, întâmpinarea a fost însă anulată ca urmare a admiterii excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant, iar potrivit art. 179 alin. (1) C. proc. civ., actul de procedură nul sau anulabil este desfiinţat, în tot sau în parte, de la data îndeplinirii lui.

Ordonanţa Parchetului Berlin, coroborată cu listele de contracte de asistenţă juridică şi actele găsite la dosarul penal nr. x/2019, atestă fără dubii că partea intimată nu a mandatat niciodată un avocat care să îi reprezinte în faţa instanţei şi că C. a acţionat fără mandat şi instanţele de judecată au judecat o acţiune făcută de avocaţi nemandataţi şi un apel făcut de avocaţi nemandataţi de parte.

Faptul că magistraţii, în cazurile de faţă, au precizat că este inadmisibil să se înscrie în fals privind un pretins contract de asistenţă juridică şi împuternicirea avocaţială nu ar fi "înscrisuri privitoare la pricină" este de sine stătător o afirmaţie falsă, atât timp cât contractul ar trebui să fie actul de bază prin care a fost formulat dosarul în faţa instanţei. Magistraţii justifică prin deciziile luate, rezoluţiile infracţionale ale unui grup infracţional care a fraudat statul roman cu sume de peste 20 milioane Ron - fapte ce rezultă din expertize DNA, au fraudat şi alţi zeci de creditori pe dosare fictive, înfăptuite de un grup de avocaţi care a falsificat zeci de acte în baza cărora pretind că reprezintă pretinşi clienţi.

În cazul de faţă NP, NP2 şi CED (terţe persoane juridice faţă de părţile din dosar) nu pot dobândi dreptul de reprezentare în instanţă a unei alte persoane juridice, respectiv G. şi nici nu pot transmite un drept de reprezentare în instanţă avocaţilor mandataţi de la C. şi Asociaţii.

Contractele de asistenţă juridică încheiate cu B. sunt un înscris nou, care nu a putut fi depus la dosarul cauzei, pentru ca instanţele de judecată nu au solicitat părţii adverse să facă dovada cu pretinsele contracte în original.

Ordonanţele penale pot fi asimilate unei decizii judecătoreşti, au autoritate de lucru judecat, astfel că în cauză sunt întrunite cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 4 mai 2022, Curtea a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., faţă de sentinţa civilă nr. 116 din 21 ianuarie 2015 pronunţată de Tribunalul Constanţa.

S-a constatat că în dosarul nr. x/2021 instanţa este învestită cu revizuirea formulată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în referire la sentinţa civilă nr. 116 din 21 mai 2015 a Tribunalului Constanţa.

În prezenta cauză, instanţa a rămas învestită cu soluţionarea unei cereri de revizuire a deciziei nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 471 din 13 decembrie 2022, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa şi a sentinţei civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015 formulată de revizuentul A. în contradictoriul cu intimaţii B. şi societatea G..

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut în esenţă următoarele:

Înscrisul nou despre care face vorbire revizuentul este în esenţă o adresă prin care este anunţat că nu s-a iniţiat cercetările penale asupra aspectelor sesizate de către acesta. Restul menţiunilor privind valoarea probatorie a declaraţiei date în faţa notarului nu au nicio relevanţă şi chiar dacă s-ar reţine vreo relevanţă a acestei declaraţii notariale, împrejurarea nu ar justifica valoarea de înscris doveditor în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. a adresei Procuraturii Berlin din 12 ianuarie 2021.

Această adresă nu poate fi considerată "înscris doveditor" în litigiul care a avut ca obiect excluderea petentului A. din societatea G., litigiu iniţiat în anul 2011 şi soluţionat definitiv în anul 2016. Nu poate fi considerată nici un înscris reţinut de partea potrivnică atâta vreme cât este emis de o instituţie şi nici nu exista la momentul soluţionării cauzei a cărei revizuire se solicită. Nu este în niciun caz un înscris determinant pentru litigiul anterior având ca obiect excludere asociat în condiţiile în care este un înscris care atestă neînceperea cercetării penale împotriva unei persoane de către Procuratura din Berlin.

Toată motivarea revizuentului gravitează în jurul valorii declaraţiei notariale date de cealaltă parte, declaraţie care ar atesta o altă situaţie de fapt decât cea reţinută în dosarul anterior şi care ar sprijini susţinerile revizuentului privind lipsa contractelor de asistenţă juridică. Dar înscrisul nou invocat nu este acea declaraţie notarială, ci adresa Procuraturii din Berlin. Este evident că toate argumentele revizuentului se îndepărtează mult de obiectul prezentei cereri şi nu sunt de natură a conferi adresei Procuraturii din Berlin forţa probantă a unui înscris nou în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocat în cererea de revizuire.

Împotriva acestei decizii, precum şi a încheierii din 9 februarie 2022 a declarat recurs revizuentul A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate cu consecinţa revizuirii deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa şi rejudecând fondul în forma care a rămas valabilă prin pronunţarea apelului, să se dispună admiterea acestuia, cu consecinţa respingerii acţiunii formulate de intimat ca nefondată.

Sunt invocate motivele de cazare prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi în motivarea recursului se arată următoarele:

Prin ordonanţa Parchetului Berlin din 12 ianuarie 2021 se constată că nu există nicio declaraţie notarială a lui B., care să probeze că acesta ar fi semnat vreun contract de asistenţă juridică cu C. pentru dosarul a cărei revizuire o solicită şi că aceasta nu are valoare probatorie asupra conţinutului ei.

Astfel, actele de procedură au fost realizate de avocaţi nemandataţi.

Instanţa a respins apelul pe motiv că împuternicirea avocaţială face deplina dovadă a existenţei contractului de asistenţă juridică, omiţând că au fost falsificate împuternicirile avocaţiale din cazul de faţă, deoarece contractele nu există între pretinsul reclamant şi pretinşii apărători convenţionali.

Nu a existat niciun contract de asistenţă juridică cu societatea G. sau B., adică cu reclamantul din cazul de faţă şi nu a existat nicio plată din partea societăţii G..

Înscrisul pe care s-a fundamentat revizuirea, ordonanţa penală a Parchetului din Berlin are autoritate de lucru judecat şi în cazul de faţă sunt incidente dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Din înscrisurile depuse de către apărători în dosarul penal reiese că nu au existat contracte de asistenţă juridică, iar declaraţia notarială exista la data când a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire se solicită.

Curtea de Apel a ajuns la concluzia că înscrisul nu are valoare de "înscris doveditor" în litigiul anterior prin interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii. Opinia instanţei este contrară valorii probatorii rezultate din cuprinsul actului. Instanţa nu a analizat apărările revizuentului referitoare la faptul că ordonanţa Parchetului Berlin, coroborată cu listele de contracte de asistenţă juridică şi actele găsite în dosarul penal nr. x/2019 atestă că partea intimată nu a mandatat niciodată un avocat care să îi reprezinte în faţa instanţei şi că C. a acţionat fără mandat.

În mod greşit a apreciat instanţa că nu este îndeplinită condiţia ca înscrisul să fie reţinut de partea potrivnică, atâta timp cât trebuia să se analizeze condiţia şi din perspectiva faptului că revizuentul nu a fost în măsură să depună acest document, motivat de lipsa acestuia la momentul pronunţării deciziei nr. 2/2016. Chiar dacă înscrisul este ulterior soluţionării cauzei, legătura acestui înscris cu fondul cauzei îi conturează acestuia caracterul determinant în soluţionarea cauzei.

În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurentul arată că instanţa a încălcat formele de procedură întrucât B. nu a fost legal citat. Participarea acestuia la judecată faţă de faptul că susţine punctul de vedere al recurentului avea o deosebită importanţă pentru soluţionarea acestui dosar.

Recurentul susţine că instanţa nu s-a pronunţat prin decizia recurată asupra tuturor capetelor de cerere. Astfel, s-a înscris în fals şi faţă de contractul de asistenţă juridică folosit de pârâţi în dosar, iar instanţa s-a pronunţat doar în privinţa înscrierii în fals faţă de împuternicirea avocaţială şi este îndeplinit motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

În ce privesc motivele pronunţate sau când hotărârea cuprinde motive contradictorii, art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se susţine că au fost contestate facturile care atestă cuantumul cheltuielilor de judecată, considerând că plata nu era făcută de partea din dosar, ci de terţe societăţi. Prin urmare au fost falsificate şi facturile în baza cărora pretind că au fost plătiţi avocaţii, ca să poată să justifice pretinsa reprezentare. Înscrierea în fals trebuia verificată de către instanţa de judecată.

În ce priveşte pct. 8 şi 9 al art. 304 C. proc. civ., instanţa, prin hotărârea recurată, contestă faptul că o ordonanţă penală este un înscris doveditor. Acest înscris atestă neînceperea urmăririi penale tocmai din cauză că se constată că nu există o declaraţie notarială a lui B.. Instanţele române s-au bazat pe pretinsa declaraţie notarială ca să justifice actele din dosare, pe când în realitate, nu a existat o declaraţie notarială, fapt confirmat de parchetul german.

Se solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază recursul ca nefondat şi acesta urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Art. 105 alin. (2) C. proc. civ. prevede:

"Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităţilor prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie".

Recurentul susţine că intimatul B. nu a fost legal citat şi nu a avut cunoştinţă de litigiu.

În realitate, Curtea de Apel Constanţa a procedat la efectuarea procedurii de citare în conformitate cu dispoziţiile art. 87 şi următoarele C. proc. civ., iar la dosar există dovada de primire a actelor de procedură comunicate de către B.. Aşa fiind, procedura de citare a acestuia a fost legal îndeplinită.

Pe de altă parte, nulitatea relativă poate fi invocată şi valorificată pe calea recursului numai de către partea ocrotită de norma încălcată, iar necitarea legală la termenul când a avut loc judecata nu a fost invocată de către B..

Aşadar, în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ. se poate declara recurs dacă instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.

Acest motiv de recurs are ca finalitate respectarea principiului fundamental al disponibilităţii procesuale. Instanţa este obligată să statueze în cadrul procesual determinat de părţi şi asupra întregului obiect al litigiului dedus judecăţii, astfel cum acesta a fost stabilit prin acţiune şi prin cererile incidentale sau accesorii formulate în proces.

Recurentul susţine că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la cererea acestuia de înscriere în fals împotriva contractului de asistenţă juridică pe care G. l-a încheiat cu C. pentru reprezentarea acesteia în dosarul nr. x/2021.

Prin încheierea din 9 februarie 2022 instanţa de judecată a enumerat toate cele 19 capete de cerere enumerate prin răspunsul la întâmpinare, iar printre acestea nu se regăseşte o cerere de înscriere în fals cu privire la respectivul contract de asistenţă juridică.

De altfel, la dosarul cauzei nu există un astfel de contract.

În realitate, recurentul-revizuent A. a formulat cerere de înscriere în fals în ce priveşte împuternicirea avocaţială, precum şi întâmpinarea depusă în numele G., iar aceste cereri au fost analizate de către instanţă, fiind respinse.

Aşa fiind, în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., casarea sau modificarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii. Art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. prevede că hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Prin acest motiv de recurs se reia argumentaţia privind nemotivarea încheierii din 9 februarie 2022 prin faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de înscriere în fals asupra contractului de asistenţă juridică, precum şi faptul că instanţa nu ar fi motivat respingerea înscrierii în fals împotriva facturilor emise de C. către G. pentru onorariul avocaţial.

Cu privire la înscrierea în fals împotriva contractului de asistenţă juridică, astfel cum s-a arătat anterior, nu a existat o astfel de cerere, iar contractul nu a fost depus la dosar, în mod corect, Curtea de Apel reţinând că avocatul se legitimează în faţa instanţei prin împuternicirea avocaţială.

Recurentul a formulat cerere de înscriere în fals împotriva documentelor reprezentând dovada cheltuielilor de judecată în şedinţa de la 7 decembrie 2022, iar instanţa s-a pronunţat asupra acesteia, respingând-o ca inadmisibilă. Această soluţie este corectă, instanţa reţinând că procedura înscrierii în fals se referă la falsurile materiale din cuprinsul înscrisurilor folosite în proces şi nu la falsurile intelectuale.

Aşa fiind, nu sunt întrunite în cauză cerinţele art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.

În cauză, recurentul susţine că instanţa care a soluţionat cererea de revizuire a interpretat greşit actul dedus judecăţii, respectiv adresa Procuraturii din Berlin, din cuprinsul acesteia, potrivit recurentului rezultând că "se reţine lipsit de echivoc faptul că nu există nicio declaraţie notarială a lui B. decât o autentificare de semnătură".

În realitate, Curtea de Apel Constanţa a interpretat acest act pentru a stabili natura juridică şi valoarea acestuia prin raportare la dispoziţiile legale care reglementează revizuirea întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ.. Astfel, potrivit acestui text de lege, revizuirea unei hotărâri se poate cere, dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor. Aşadar, trebuie să se invoce un înscris doveditor, nou, care să nu fi fost luat în considerare pe parcursul procesului în care s-a pronunţat hotărârea atacată, descoperit după pronunţarea hotărârii, cu condiţia ca înscrisul invocat să fi existat la data pronunţării hotărârii supusă revizuirii, înscrisurile constituite ulterior neputând servi drept temei al revizuirii.

De asemenea, se impune ca înscrisul să nu fi fost înfăţişat în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii, fără a se distinge dacă reţinerea înscrisului a fost intenţionată sau involuntară, iar înscrisul invocat trebuie să fie determinant pentru hotărârea pronunţată, în sensul că, dacă instanţa ar fi avut cunoştinţă de existenţa şi conţinutul acestui înscris, ar fi putut pronunţa altă soluţie decât cea atacată.

În cauză, înscrisul nou invocat de revizuentul A. nu este o ordonanţă penală, astfel cum se susţine în recurs, ci o adresă prin care i se aduce la cunoştinţă modalitatea în care a fost soluţionată plângerea penală pe care a formulat-o împotriva lui B..

Această adresă nu are nici autoritate de lucru judecat şi nici putere de lucru judecat, astfel cum susţine recurentul.

Din modul în care este redactată cererea de recurs şi cererea de revizuire, recurentul A. antamează problema lipsei dovezii calităţii de reprezentant a C.. Aceeaşi excepţie a fost invocată atât prin motivele de recurs, cât şi în faţa Înaltei Curţi.

Pentru soluţionarea acestei probleme, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 151 alin. (2) C. proc. civ., Legii nr. 51/1995 precum şi art. 126 din Statutul profesiei de avocat, împuternicirea avocaţială face dovada calităţii de reprezentant convenţional al avocatului pentru clientul său. Având în vedere faptul că apărătorul intimaţilor a arătat că pe împuternicirea avocaţială există semnătura avocatului H. din cadrul C. pe care o recunoaşte nu poate fi primită cererea privind înscrierea în fals în ceea ce priveşte împuternicirea avocaţială.

Înalta Curte nu a solicitat să se prezinte contractul de asistenţă juridică, apreciind că dovada calităţii de reprezentant convenţional este făcută prin împuternicirea depusă la dosarul cauzei.

Referitor la conflictul de interese care ar exista între avocaţii C. şi societatea I. S.R.L., recurentul-revizuent nu a arătat în ce constă acest conflict, iar faptul că în litigiul prin care s-a solicitat excluderea acestuia din societate, aceasta din urmă are calitate de pârâtă nu duce la concluzia că ar exista un conflict de interese între apărătorii din prezenta cauză şi G.. Un litigiu prin care un asociat solicită excluderea altui asociat se soluţionează, conform legii, în contradictoriu cu societatea.

Nici critica privind lipsa calităţii persoanei care a mandatat societatea nu poate fi primită în recurs, câtă vreme procedura înscrierii în fals astfel cum este reglementată de vechiul C. proc. civ. se referă la falsurile materiale din cuprinsul înscrisurilor şi nu la falsul intelectual. Astfel, în Cod sunt utilizate expresii precum:

"Acela căruia i se opune un înscris sub semnătură privată este dator, fie să recunoască, fie să tăgăduiască scrisul ori semnătura"; "Dacă una din părţi declară că scrisul sau semnătura este falsă …..". Rezultă aşadar că procedura înscrierii în fals astfel cum este reglementată în C. proc. civ. de la 1865 nu priveşte falsul intelectual.

De altfel, aceste chestiuni au fost soluţionate în mod corect de Curtea de Apel Constanţa.

Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Lipsa de temei legal vizează fie aplicarea unei norme juridice străine situaţiei de fapt, fie împrejurarea că hotărârii îi lipseşte fundamentul juridic.

Încălcarea sau aplicarea greşită a legii cuprinde cazurile în care instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei, dar fie le-a încălcat în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greşit.

În cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât instanţa a analizat condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., reţinând în mod corect faptul că actul emis de Procuratura Berlin nu întruneşte condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de revizuire.

Contrar susţinerilor recurentului, legea prevede că înscrisul trebuie să fi existat la momentul pronunţării hotărârii, iar caracterul determinant al acestuia se raportează la circumstanţele cauzei.

Înalta Curte consideră că s-a reţinut în mod corect prin hotărârea recurată faptul că adresa Procuraturii din Berlin nu are forţă probantă a unui înscris nou în sensul art. 322 pct. 5 vechiul C. proc. civ.

Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea deciziei recurate, şi pe cale de consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 471 din 13 decembrie 2022 şi a încheierii din 9 februarie 2022, ambele pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 18 mai 2023.