Appeal challenging suspension order inadmissible and peremption-decision appeal time-barred; both lower rulings upheld.

Şedinţa publică din data de 17 mai 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017/a2 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale la 03 iulie 2018, A. a formulat cerere de reexaminare a măsurii amenzii judiciare aplicate acestuia prin încheierea de şedinţă din 19 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin încheierea de şedinţă din 18 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 2355 din 23 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a constatat perimată cererea de reexaminare formulată de petentul A. având ca obiect reexaminarea măsurii amenzii judiciare aplicate acestuia prin încheierea de şedinţă din 19 iunie 2018 în dosarul nr. x/2017.

Împotriva încheierii de şedinţă din 18 septembrie 2018 şi a deciziei nr. 2355 din 23 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2017, A. a declarat recurs, solicitând repunerea în termen şi casarea încheierii şi deciziei atacate.

Prin memoriul de recurs, recurentul susţine că a avut cunoştinţă de soluţionarea prezentului litigiu, respectiv constatarea perimării dosarului nr. x/2017 la data de 01.03.2022.

Totodată, recurentul arată că nu a avut cunoştinţă de termenul de judecată din 18 septembrie 2018, când a fost suspendată judecata cererii de reexaminare şi nici de termenul din 23 aprilie 2019 când s-a dezbătut perimarea. Astfel, autorul recursului susţine că nu i-a fost comunicat nici un act de procedură din acest dosar, sens în care solicită anularea tuturor actelor de procedură şi repunerea în termen prin acordarea termenului prin refacerea procedurii.

În drept recurentul a indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Pe baza cererii de recurs, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent.

Prin încheierea din 15 martie 2023 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în complet de filtru, reţine următoarele:

Recursul formulat în cauză vizează încheierea de şedinţă din 18 septembrie 2018 şi decizia nr. 2355 din 23 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2017, într-un litigiu ce are ca obiect o cerere de reexaminare a măsurii amenzii judiciare aplicate recurentului.

Înalta Curte reţine că prin încheierea de şedinţă din 18 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost suspendată judecata cererii de reexaminare potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Conform dispoziţiilor art. 414 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., recursul împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului. Se constată că prin decizia nr. 2355 din 23 aprilie 2019, a fost soluţionat litigiul ce formează dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti constatând perimată cererea de reexaminare formulată de A..

Prin urmare, instanţa supremă reţine că încheierea de şedinţă din 18 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs.

În ceea ce priveşte recursul declarat în cauză împotriva deciziei nr. 2355 din 23 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin s-a constatat perimată cererea de reexaminare formulată de A., instanţa supremă constată că a fost declarat cu depăşirea termenului prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Termenul în care poate fi declarat recursul este de 5 zile de la pronunţarea hotărârii atacate, astfel cum prevede art. 421 alin. (2) C. proc. civ.. Fiind un termen legal peremptoriu, nerespectarea sa atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac, concluzie ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care statuează:

"când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Conform dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte.

Hotărârea recurată a fost pronunţată la data de 23 aprilie 2019, astfel că începutul termenului legal de recurs se raportează la această dată.

Având în vedere dispoziţiile legale mai sus enunţate, termenul de recurs s-a împlinit la data de 29 aprilie 2019, astfel că recursul declarat la 28 martie 2022, apare declarat în afara termenului legal şi peremptoriu prevăzut pentru efectuarea actului de procedură al părţii.

În raport cu aceste considerente, formularea cererii de recurs peste termenul de 5 zile instituit de prevederile art. 421 alin. (2) C. proc. civ., atrage sancţiunea anulării, potrivit art. 185 alin. (1) din acelaşi cod.

Este de menţionat că potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător.

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunţat este consacrat în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va da eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de şedinţă din 18 septembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi va anula, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 2355 din 23 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de şedinţă din 18 septembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Anulează, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 2355 din 23 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 mai 2023.