Inadmissibility of revision for contradictory judgments due to lack of object identity across distinct insurance guarantees

Şedinţa publică din data de 17 mai 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 09 martie 2023 sub nr. x/2023, revizuenta Compania de Apă Arad S.A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 52 din 7 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, solicitând admiterea cererii de revizuire, anularea în tot a hotărârii atacate pentru încălcarea autorităţii de lucru judecat, cu consecinţa trimiterii spre rejudecare, potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 52 din 7 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost admis recursul formulat A. împotriva sentinţei civile nr. 3892 din data de 28.12.2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018 în contradictoriu cu Compania de Apă Arad S.A. A fost casată sentinţa atacată şi în rejudecare a fost admisă excepţia prescripţiei acţiunii şi respinsă acţiunea introductivă ca prescrisă. A fost respinsă cererea de chemare în garanţie ca rămasă fără obiect. A fost respins recursul chematului în garanţie B. împotriva sentinţei civile nr. 3892 din data de 28.12.2018 şi împotriva încheierilor de şedinţă din 06.09.2018, 01.11.2018 şi 13.12.2018 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, ca rămas fără interes. A fost admisă în parte cererea de cheltuieli de judecată şi obligată reclamanta la plata sumei de 39.278 RON cu acest titlu.

În motivarea cererii, revizuenta susţine în esenţă că decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 237A din 10.02.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2019 şi a deciziei civile nr. 750 din 30.09.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2021.

Revizuenta arată că pretenţiile formulate de aceasta în cadrul respectivelor dosare s-au fundamentat pe un instrument de garantare identic celui din cauza de faţă, respectiv Poliţa de asigurare nr. x/09/03/2015 în cadrul dosarului nr. x/2019 şi Poliţa de asigurare nr. x/17.08.2011 în dosarul x/2021

În acest sens, revizuenta susţine că unele aspecte dezlegate prin deciziile nr. 237A/10.02.2021 şi nr. 750/30.09.2021 sunt identice cu cele invocate în prezenta cauză.

Astfel, arată revizuenta, chiar dacă în cele 3 litigii au fost supuse analizei instanţei de control judiciar situaţii identice, în care au fost ridicate exact aceleaşi probleme de drept, soluţia pronunţată în ultima hotărâre conţine dispoziţii potrivnice, în contra a ceea ce s-a stabilit anterior în mod definitiv în primele două cauze. Or, susţine revizuenta, în condiţiile în care prin decizia nr. 52 din 07.02.2023 instanţa a admis excepţia prescripţiei, este evident că o asemenea concluzie se bazează pe raţionamente care încalcă dezlegările din hotărârile pronunţate anterior, prin care s-a stabilit că instrumentul de garantare încheiat între părţi a dat naştere unui raport juridic de garantare autonom, care nu întruneşte particularităţile unui raport juridic de asigurare, termenul de prescripţie este termenul general de 3 ani, şi nu termenul special reglementat de prevederile art. 2519 C. civ., iar momentul de la care curge termenul de prescripţie se stabileşte în raport de prevederile art. 7.5 din condiţiile generale de asigurare.

Revizuenta apreciază că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a căii de atac formulate şi arată că toate cele 3 litigii s-au desfăşurat între aceleaşi părţi. Totodată, susţine că deşi hotărârile judecătoreşti potrivnice sunt pronunţate în dosare diferite şi se fundamentează pe instrumente de garantare diferite, acestea vizează probleme de drept identice, astfel încât prin soluţia dată în prezentul litigiu, s-a încălcat dezlegarea care a fundamentat soluţiile definitive din celelalte două dosare.

De asemenea revizuenta arată că potrivit noilor prevederi ale C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat operează inclusiv asupra considerentelor, iar pentru a opera efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat este necesară existenţa între aceleaşi părţi a unui nou proces de a cărui soluţionare depinde chestiunea anterior judecată într-un alt litigiu, nefiind necesară tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Revizuenta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatele au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, prin raportare la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 şi art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Conform art. 431 C. proc. civ., "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. (2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Aşadar, dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vin să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătoreşti, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică.

Este adevărat că autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată şi presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, iar cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv şi relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.

În forma anterioară modificărilor aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, analiza soluţiilor pe care instanţa de revizuire le putea adopta, astfel cum au fost prezentate mai sus, a impus concluzia că numai efectul negativ al autoritaţii de lucru judecat putea fi valorificat, ca motiv de revizuire.

Aceasta pentru că, în măsura identificării triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză între litigii, este justificată anularea ultimei hotărâri (care încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi), căci legea nu recunoaşte posibilitatea ca acelaşi litigiu să fie soluţionat de două ori.

Efectul pozitiv poate fi invocat, ca temei al revizuirii, numai în procesele pornite după intrarea în vigoarea a Legii nr. 310/2018, respectiv 21 decembrie 2018, ceea ce nu este cazul, în speţă, deoarece procesul de faţă a început la 02 martie 2018.

Înalta Curte constată că noua formă a C. proc. civ., prin care art. 513 alin. (4) a fost completat, oferind instanţei de revizuire posibilitatea de a "trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autoritaţii de lucru judecat", nu este aplicabilă în cauză.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Or, în cauză, este evident că procesul a început anterior modificărilor legislative prin care a fost extinsă sfera de aplicare a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv la 2 martie 2018, conform înscrisului de la dosarul Tribunalului Bucureşti.

Aşadar, în speţă, revizuenta poate invoca doar autoritatea de lucru judecat, în manifestarea efectului ei negativ şi, astfel, trebuie verificată existenţa triplei identităţi evocată mai sus, de părţi, obiect şi cauză şi în aceste limite se va realiza controlul judiciar.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătoreşti în cauză să fie pronunţate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat; să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Condiţiile anterior menţionate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerinţe conducând la respingerea cererii de revizuire.

Analizând comparativ litigiile, în temeiul art. 513 alin. (3), raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu se verifică tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Instanţa supremă constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. de dosar x/2019, Compania de Apă Arad S.A. a chemat în judecată pârâta C.(în prezent A.), solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.682.310,16 RON, reprezentând contravaloarea garanţiei de bună execuţie emisă în baza Poliţei de asigurare nr. x/09.03.2015, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare, de la 10.08.2016 şi până la plata integrală a acesteia; cu cheltuieli de judecată.

Totodată, prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. de dosar x/2021, Compania de Apă Arad S.A. a chemat în judecată pârâta C.(în prezent A.), solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 2.087.775,79 RON, reprezentând contravaloarea garanţiei de bună execuţie emisă în baza Poliţei de asigurare nr. x/17.08.2011, precum şi obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, aferente debitului principal, în valoare de 2.087.775,79 RON, calculată de la data de 10.10.2016 şi până la data plăţii efective a acestuia, cu cheltuieli de judecată.

În final, prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. de dosar x/2018 şi care formează obiectul prezentei cauze, Compania de Apă Arad S.A. a solicitat obligarea C.(în prezent A.), la plata sumei de 1.041.792,71 RON, reprezentând contravaloarea garanţiei de bună execuţie emisă în baza Poliţei de asigurare nr. x/27.07.2011, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare, de la 07.03.2016 şi până la plata integrală a acesteia; cu cheltuieli de judecată.

Reiese astfel că nu este îndeplinită condiţia identităţii de obiect: dosarul nr. x/2019, în care a fost pronunţată decizia civilă nr. 237A din 10.02.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, are ca obiect executarea Poliţei de asigurare nr. x/09.03.2015, dosarul nr. x/2021, în care a fost pronunţată decizia civilă nr. 750 din 30.09.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, are ca obiect executarea Poliţei de asigurare nr. x/17.08.2011, în timp ce prezentul litigiu în care a fost pronunţată decizia nr. 52 din 07.02.2023 a cărei revizuire se solicită, are ca obiect executarea Poliţei de asigurare nr. x/27.07.2011.

Aşadar, nu poate fi reţinută contrarietatea de hotărâri, câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ cerinţele impuse de prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., lipsa identităţii de obiect făcând de prisos analizarea celorlate condiţii impuse de norma legală.

Ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Compania de Apă Arad S.A. împotriva deciziei civile nr. 52 din 7 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta COMPANIA DE APĂ ARAD S.A. împotriva deciziei civile nr. 52 din 7 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca inadmisibilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 mai 2023.