Recourse annulled; prior award of reduced litigation costs upheld after fee-proportionality challenge deemed non-reviewable.

Şedinţa publică din data de 17 mai 2023

Asupra recursurilor de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 25.05.2020, înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Regia Autonomă Aeroportul Oradea, Asocierea B.-C. S.R.L. prin lider de asociere S.C. B. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. personal cât şi ca lider al Asocierii B.-C. S.R.L.., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să oblige pârâţii la plata sumei totale de 245.361,66 RON reprezentând cheltuieli de judecată (fond + recurs) în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Bihor.

Prin sentinţa nr. 673/CA/2020 din 07.10.2020, Tribunalul Bihor, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea secţiei a II-a civilă a Tribunalului Bihor.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă sub nr. x/2020*.

Prin sentinţa nr. 77/LP/20.04.2021, Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocată de pârâţii Asocierea B.-C. S.R.L. prin lider de asociere S.C. B. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. personal cât şi ca lider al Asocierii B.-C. S.R.L.. A admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Asocierea B.-C. S.R.L. prin lider de asociere S.C. B. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. personal cât şi ca lider al Asocierii B.-C. S.R.L.. A obligat pârâţii Asocierea B.-C. S.R.L. prin lider de asociere S.C. B. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. la plata către reclamantă, a sumei totale de 16.500 RON cheltuieli de judecată în dosarul nr. x/2016, cheltuieli reduse conform prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.. A respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă Aeroportul Oradea. A obligat reclamanta A. S.R.L. la plata către pârâta Regia Autonomă Aeroportul Oradea a sumei de 8.000 RON cheltuieli de judecată reduse conform prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.. A obligat pârâţii Asocierea B.-C. S.R.L. prin lider de asociere S.C. B. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. la plata către reclamanta A. S.R.L. a sumei totale de 6.013 RON cheltuieli de judecată în prezentul dosar.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel A. S.R.L. şi Regia Autonomă Aeroportul Oradea.

Prin decizia nr. 191/2022-A pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de A. S.R.L. şi de Regia Autonomă Aeroportul Oradea împotriva sentinţei nr. 77/LP/20.04.2021 a Tribunalului Bihor. Au fost obligate părţile apelante să plătească intimatei Asocierea B. S.R.L. - C. S.R.L. prin lider de asociere S.C. B. S.R.L. suma de 1000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, acordate parţial în calea de atac.

Împotriva acestei decizii, au formulat recurs A. S.R.L. şi Regia Autonomă Aeroportul Oradea.

Motivele de recurs formulate de A. S.R.L. sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta susţine că prin decizia recurată, instanţa de apel arată motivele pentru care a respins apelul formulat de Regia Autonomă Aeroportul Oradea privind cuantumul redus la 8.000 RON cheltuieli de judecată, dar nu a indicat motive pe care şi-a întemeiat respingerea motivului de apel formulat de A. S.R.L. Potrivit recurentei-reclamante, nu se poate susţine că motivele pentru care nu a fost admis apelul Regiei Autonome Aeroportul Oradea reprezintă motive de respingere a capătului de apel formulat de A. S.R.L. Recurenta arată că la o simplă analiză a motivelor, nu există niciunul care să arate de ce nu s-ar fi cuvenit mai puţin recurentei-pârâte Regia Autonomă.

De altfel, arată recurenta-reclamantă că însăşi cuantumul de cheltuieli de judecată la care este îndreptăţită intimata-pârâtă, faţă de cele susţinute de instanţa de fond şi apel, apare ca o discrepanţă care nu este justificată legal deoarece recurenta Regia Autonomă Aeroportul Oradea este o regie autonomă, cu capitalul unei entităţi publice şi cu resurse de la bugetul public.

Totodată, recurenta apreciază nemotivată soluţia apelului pe aspectele de autoritate de lucru judecat astfel cum au fost invocate şi care sunt, în opinia recurentei, pe deplin contrare aprecierii făcute de instanţa de apel.

Sub un alt aspect, recurenta-reclamantă redă dispoziţiile art. 72 C. proc. civ. cu privire la cererea de chemare în garanţie şi reia critici din cadrul cererii de apel, referitoare la achitarea unei despăgubiri în cuantum de 100.000 le precum şi mijloacele de probă solicitate.

În continuare, recurenta expune situaţia de fapt reţinută de către instanţele de fond şi formulează nemulţumiri cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată acordate acesteia.

Recurenta-reclamantă a indicat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Motivele de recurs formulate de Regia Autonomă Aeroportul Oradea sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta-pârâtă redă dispoziţiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ. cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată şi arată că instanţa de judecată poate reduce parţial cheltuielile de judecată, în funcţie de valoarea litigiului sau a activităţii desfăşurate de către avocat. În speţă, arată recurenta, valoarea obiectului prezentei cauze este de 245.361,66 RON, iar aceasta a solicitat cheltuieli de judecată în etapele de fond şi apel în cuantum de 14.392,45 RON.

În continuare, recurenta reia argumentele susţinute în faţa instanţei de apel cu privire la demersurile efectuate de către avocat şi activitatea desfăşurată de acesta în cauză, arătând totodată că pretenţiile formulate în contradictoriu cu aceasta au fost respinse în integralitate.

În concluzie, recurenta-pârâtă solicită admiterea cererii de recurs şi schimbarea în parte a deciziei recurate, în sensul admiterii cererii de obligare a recurentei-reclamante la plata în integralitate a cheltuielilor de judecată solicitate.

Recurenta-pârâtă a indicat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursurilor, iar pe fond a solicitat respingerea acestora ca nefondate.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), excepţia nulităţii recursurilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".

Astfel, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Pentru a se putea considera că recursul este motivat, autoarele căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia.

Cu privire la cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă, Înalta Curte reţine că susţinerile prin care se arată că instanţa de apel nu indică motive pe care îşi întemeiază respingerea motivului de apel formulat de aceasta nu pot fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, întrucât autoarea căii de atac nu argumentează de ce considerentele deciziei atacate nu îndeplinesc exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., ci îşi exprimă nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată de curtea de apel.

Totodată, instanţa supremă reţine că susţinerile recurentei-reclamante, prin care expune în mod general că soluţia apelului pe aspectele de autoritate de lucru judecat este nemotivată, nu sunt veritabile critici de nelegalitate, deoarece nu se arată în concret în ce constă lipsa motivării sub acest aspect, sens în care aceste critici nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs.

Nemulţumirile recurentei şi susţinerile legate de soluţia pronunţată cu privirea la cererea de apel, nu constituie veritabile critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege.

Totodată, instanţa supremă reţine că, deşi invocă prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă expune situaţia de fapt reţinută de către instanţa de apel şi formulează critici cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată acordate.

Înalta Curte reţine că afirmaţiile referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată exprimate prin cererea de recurs nu pot face obiectul analizei în prezenta cale extraordinară de atac, deoarece, aşa cum a statuat instanţa supremă prin Decizia nr. 3/2020, pronunţată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.."

Totodată, instanţa supremă constată că, recurenta-reclamantă, în expunerea motivelor de recurs, a reluat critici exprimate prin cererea de apel, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată.

Astfel, susţinerile cu privire la cererea de chemare în garanţie şi achitarea despăgubirii în cuantum de 100.000 RON, precum şi trimiterea la mijloacele de probă, nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi făcute în faţa instanţei de apel, care şi-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Reiterarea motivelor de apel nu echivalează cu dezvoltarea motivelor de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată. Prin reluarea criticilor deja cenzurate în apel, recurenta-reclamantă tinde să obţină o nouă verificare a susţinerilor sale, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac. De aceea, chiar dacă prin decizia recurată se menţine hotărârea primei instanţe, al cărei raţionament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanţei de prim control judiciar.

De altfel, Înalta Curte reţine că argumentele recurentei-reclamante cu privire la situaţia de fapt nu pot fi analizate în această cale extraordinară de atac. Administrarea probatoriului şi stabilirea situaţiei de fapt este atributul instanţei devolutive, în recurs urmărindu-se conformitatea soluţiei cu normele de drept aplicabile. Se ignoră astfel caracterul extraordinar al căii de atac a recursului, în cadrul căruia nu se poate rejudeca fondul, ci se analizează exclusiv aspecte de nelegalitate.

Referitor la cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă, Înalta Curte reţine că susţinerile acesteia, deşi încadrate în temeiul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., vizează schimbarea soluţiei pronunţate de Curtea de Apel Oradea sub aspectul proporţionalităţii cheltuielilor de judecată acordate.

Or, faţă de cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 3/2020, pronunţată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu pot face obiectul analizei în prezenta cale extraordinară de atac.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia nulităţii recursurilor şi va anula recursurile declarate de recurenta-reclamantă A. S.R.L. şi recurenta-pârâtă Regia Autonomă Aeroportul Oradea împotriva deciziei nr. 191/2022 - A din 14 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.

Faţă de soluţia de respingere a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va obliga recurentele la plata în solidar către intimata-pârâtă ASOCIEREA B. S.R.L. - C. S.R.L. PRIN LIDER DE ASOCIERE S.C. B. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 11.711,74 RON, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii.

Anulează recursurile declarate de recurenta-reclamantă A. S.R.L. şi recurenta-pârâtă REGIA AUTONOMĂ AEROPORTUL ORADEA împotriva deciziei nr. 191/2022 - A din 14 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.

Obligă recurentele la plata în solidar către intimata-pârâtă ASOCIEREA B. S.R.L. - C. S.R.L. PRIN LIDER DE ASOCIERE S.C. B. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 11.711,74 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 mai 2023.