Contractual penalty clauses and devolutive effect of appeal in lease rent recovery dispute

Şedinţa publică din data de 17 mai 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 27.03.2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2020 (în urma disjungerii din dosarul nr. x/2020), reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata următoarelor sume: 5.563,77 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de închiriere conform contractului, aferente perioadei 01-03.06.2019, precum şi 748,60 euro, reprezentând indexarea chiriei pentru perioada 01.01.2019-03.06.2019, conform clauzei 4.3 din contract; 173.394,61 euro, reprezentând echivalentul chiriei lunare înmulţite cu perioada rămasă din durata subînchirierii, respectiv de la data rezilierii contractului, 04 iunie 2019, până la data de 15 noiembrie 2020, conform clauzei 12.6 din contract; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2511 din 09.12.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5.563,77 de RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de închiriere aferente perioadei 01-03.06.2019 şi la plata sumei de 748,60 de euro, reprezentând indexarea chiriei pentru perioada 01.01.2019-03.06.2019; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a daunelor-interese în cuantum de 137.363,47 de euro, reprezentând echivalentul chiriei aferente perioadei 04.06.2019-20.11.2020; a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 10.901,46 de RON, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Împotriva sentinţei civile nr. 2511 din 09.12.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a declarat apel B. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 701 din 04.05.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de B. S.R.L.

Împotriva acestei decizii, B. S.R.L. a declarat recurs.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Prin memoriul de recurs, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel a pronunţat hotărârea recurată cu aplicarea greşită a normelor de drept material. Sub acest aspect, recurenta-pârâtă susţine că decizia instanţei de apel a fost dată cu încălcarea limitelor efectului devolutiv al apelului, prevăzut de art. 476, art. 477 şi art. 478 C. proc. civ.. Astfel, autoarea recursului arată că instanţa de apel a reţinut în mod eronat că în cadrul apelului se va proceda la judecata fondului numai în limitele criticilor formulate de către apelant prin cererea de apel. În opinia recurentei, în prezenta cauză nu este incidentă excepţia tantum devolutum quantum apellatum, având în vedere că aceasta a criticat întreaga hotărâre.

În continuare, recurenta-pârâtă expune situaţia de fapt, făcând referire la clauzele contractului încheiat între părţi şi arată că referitor la capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea acesteia la plata daunelor interese compensatorii, instanţa a interpretat în mod eronat dispoziţiile legale referitoare la caracterul abuziv al clauzelor contractuale.

Totodată, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel a pronunţat o decizie netemeinică, înlăturând dispoziţiile legale referitoare la caracterul abuziv al clauzei privind penalităţile de întârziere. Potrivit recurentei, obligarea acesteia la plata respectivei sume de bani creează o îmbogăţire fără justă cauză a intimatei-reclamante.

Sub un ultim aspect, recurenta arată că decizia instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază admiterea cererii de chemare în judecată.

Recurenta-pârâtă şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, instanţa supremă reţine că motivele invocate de recurent, respectiv criticile prin care se susţine încălcarea limitelor efectului devolutiv al apelului vor fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., şi nu pct. 8, astfel cum a fost indicat în memoriul de recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Criticile referitoare la încălcarea efectului devolutiv al apelului prin care se susţine că instanţa de apel a reţinut în mod eronat că în cadrul apelului se va proceda la judecata fondului numai în limitele criticilor formulate de către apelant prin cererea de apel, respectiv că în prezenta cauză nu este incidentă excepţia tantum devolutum quantum apellatum, având în vedere că aceasta a criticat întreaga hotărâre, nu pot fi primite.

Înalta Curte reţine că art. 477 C. proc. civ. dă valoare normativă regulii tantum devolutum quantum apellatum, ceea ce semnifică faptul că instanţa de apel va fi ţinută să judece în limitele criticilor formulate prin motivele de apel, ţinându-se seama de principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil. Această regulă, şi nu o excepţie, presupune că judecata asupra fondului va fi reluată, însă nu asupra tuturor problemelor de fapt şi de drept invocate în faţa primei instanţe, ci doar cu privire la acelea criticate de apelant.

Totodată, din perspectiva limitelor efectului devolutiv al apelului, se impun a fi evocate şi dispoziţiile art. 479 alin. (1) C. proc. civ. care se referă la principiul tantum devolutum quantum iudicatum, respectiv efectul devolutiv al apelului este limitat numai la ceea ce s-a judecat de către prima instanţă.

Astfel, ţinând seama de caracterul devolutiv ce este specific căii de atac a apelului în conformitate cu prevederile art. 477 alin. (1) şi art. 479 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că judecata realizată de instanţa de apel a avut ca repere de analiză dispoziţiile legale incidente cauzei, prin motivele de apel fiind contestată soluţia pronunţată de instanţa de fond de admitere în parte a cererii de chemare în judecată şi obligarea recurentei la plata unor sume de bani către intimata-reclamantă, fără să fie aduse critici concrete referitoare la considerentele instanţei de fond privind calculul daunelor interese şi cu privire la calificarea clauzelor ca fiind abuzive.

Aşadar, instanţa supremă constată că instanţa de apel a pronunţat sentinţa recurată cu respectarea normelor procedurale aplicabile în materie, ţinând seama de caracterul devolutiv ce este specific căii de atac a apelului şi în conformitate cu prevederile art. 477-479 C. proc. civ., aşa încât nu se poate reţine un viciu de nelegalitate a deciziei civile recurate din această perspectivă, cu privire la încălcarea limitelor efectului devolutiv al apelului.

Cu privire la criticile prin care se susţine că instanţa de apel a interpretat în mod eronat dispoziţiile legale referitoare la caracterul abuziv al clauzelor contractuale, subsumate de autoarea căii de atac cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că sunt formal invocate, întrucât recurenta nu arată în concret care sunt normele materiale aplicate greşit.

Totodată, instanţa supremă constată că în expunerea acestor critici recurenta face trimiteri la situaţia de fapt şi probele administrate în cauză. Astfel, aspectele privind raportul contractual dintre părţi, cu precizările referitoare la caracterul abuziv al clauzelor contractuale, reprezintă chestiuni de netemeinicie asupra cărora instanţa de recurs nu se poate pronunţa, întrucât dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. impun examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, stabilirea situaţiei de fapt fiind atributul instanţelor devolutive, în recurs urmărindu-se conformitatea soluţiei cu normele de drept aplicabile. Prin urmare, aceste susţineri nu pot constitui critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului.

În ceea ce priveşte criticile prin care recurenta susţine că obligarea acesteia la plata penalităţilor de întârziere creează o îmbogăţire fără justă cauză a intimatei-reclamante, Înalta Curte le va înlătura, acestea fiind invocate omisso medio, direct prin cererea de recurs, nefăcând obiectul susţinerilor din cadrul cererii de apel, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (2) din C. proc. civ.

Nu în ultimul rând, instanţa supremă reţine că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia instanţei de apel, astfel că nu pot fi primite susţinerile formulate de recurenta-pârâtă cu privire la nemotivarea sentinţei pronunţate de către prima instanţă, indicându-se în mod formal motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 701 din 4 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Faţă de soluţia de respingere a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va obliga recurenta-pârâtă B. S.R.L la plata către intimatul-reclamant A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.433,46 RON, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 701 din 4 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă B. S.R.L. la plata către intimatul-reclamant A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.433,46 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 mai 2023.