Insufficiency of property valuation: Cassation appeal nullified for failing to frame legal grounds against appellate reasoning

Şedinţa publică din data de 17 mai 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 30.062020, înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2020, reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în contradictoriu cu pârâta A. S.A., a solicitat instanţei obligarea pârâtului la restituirea sumei de 500.000 RON reprezentând contravaloarea titlului de plată nr. x/07.09.2009, emis în favoarea lui B., sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 492 din 22.07.2022 pronunţată de Tribunalul Timiş a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârât şi a fost respinsă cererea având ca obiect pretenţii formulată de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în contradictoriu cu pârâtul A. S.A., ca fiind prescrisă.

Împotriva acestei sentinţe civile, a declarat apel Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

Prin decizia civilă nr. 555/A din 03 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a fost respins apelul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, anularea deciziei recurate şi admiterea cererii de chemare în judecată.

Motivele de recurs sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta susţine că decizia recurată este netemeinică şi nelegală. În acest sens arată că în mod greşit instanţa a considerat că termenul de prescripţie pentru pretenţiile deduse judecăţii a început să curgă la data depunerii raportului de evaluare întocmit de prestator, data de la care aceasta avea posibilitatea să verifice dacă lucrarea este corespunzător întocmită. În continuare, recurenta reia criticile susţinute prin cererea de apel şi expune situaţia de fapt cu privire la Decizia de control a Curţii de Conturi a României nr. 10 din 10.10.2013 şi măsurile dispuse în sarcina acesteia menite să acopere prejudiciile suferite de bugetul statului în baza unor evaluări necorespunzătoare.

Astfel, potrivit recurentei, termenul de prescripţie începe să curgă de la data când Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a luat la cunoştinţă de rezultatul verificărilor efectuate asupra raportului întocmit de intimata-pârâtă.

Totodată, potrivit recurentei, instanţa în mod greşit nu a reţinut că acţiunea de control desfăşurată de Curtea de Conturi a României nu poate constitui o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului prescripţiei.

În drept, recursul nu a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancţiunea nulităţii pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recurenta-reclamantă, în expunerea motivelor de recurs, a reluat în totalitate criticile exprimate în cererea de apel, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc hotărârea instanţei de apel.

Susţinerile recurentei-reclamante, prin care se arată că în mod greşit instanţa de apel a considerat că termenul de prescripţie pentru pretenţiile deduse judecăţii a început să curgă de la data depunerii raportului de evaluare întocmit de prestator şi prezentate de aceasta drept motive de recurs, nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi făcute în faţa instanţei de apel, care şi-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu permite determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, învestite cu verificarea legalităţii hotărârii instanţei de apel.

Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanţa de apel, recurenta-reclamantă tinde să obţină o nouă verificare a susţinerilor sale, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac.

De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menţine hotărârea primei instanţe, al cărei raţionament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanţei de prim control judiciar.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, în sensul că nu se arată şi dezvoltarea motivelor de nelegalitate. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce susţinerile recurentei-reclamante cu privire la decizia de control a Curţii de Conturi a României nr. 10 din 10.10.2013 şi măsurile dispuse în sarcina acesteia, nu vizează decizia atacată, ci doar temeinicia afirmată a cererii de apel, deşi recursul nu are caracter devolutiv.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurenta nu şi-a respectat obligaţia impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva deciziei civile nr. 555/A din 3 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR împotriva deciziei civile nr. 555/A din 3 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 mai 2023.