Cassation admissibility: requirement to articulate specific illegality grounds rather than re-litigating facts or asserting misapplication without concrete critique

Şedinţa publică din data de 17 mai 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 29.09.2021, înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. S.A.., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că este proprietarul unui nr. de 22423 acţiuni în valoare de 560.575 mii RON şi 5,438 % cotă de participare la beneficii şi pierderi, conform contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. GJ din 23.11.1999 încheiat între Fondul Proprietăţii de Stat şi reclamant.

Prin sentinţa nr. 11/2022 din 17.01.2022 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată. S-a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. S.A., având ca obiect - acţiune în constatare. A fost obligat reclamantul A. la plata sumei de 4.000 RON cheltuieli de judecată către pârâtă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel A..

Prin decizia civilă nr. 316/2022 din 14 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a fost respins apelul declarat de A., ca nefondat. A fost obligat apelantul-reclamant A. la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi a sentinţei instanţei de fond şi admiterea cererii de chemare în judecată.

Motivele de recurs sunt, în esenţă, următoarele:

Recurentul susţine că decizia recurată este nelegală. După redarea istoricului litigiului şi unor consideraţii teoretice cu privire la excepţia inadmisibilităţii, autorul recursului arată că în speţa dedusă judecăţii, obiectul îl reprezintă constatarea unui drept, iar nu a unei situaţii de fapt.

În acest sens expune situaţia de fapt şi redă conţinutul art. 11 din Actul constitutiv al Societăţii comerciale B. şi arată că în cauză, acţiunile nominative au fost emise în formă dematerializată, dat fiind că acestea nu există materialiceşte, invocând prevederile art. 98 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 31/1990.

Totodată, arată că, faţă de prevederile menţionate anterior, acţiunile nominative se înregistrează în registrul acţionarilor, iar dacă nu s-au emis şi eliberat acţiuni în forma materială, societatea trebuie să elibereze acţionarilor câte un certificat de acţionar. Or, arată recurentul, acestuia nu i-a fost eliberat un asemenea certificat şi prin urmare a promovat prezenta acţiune în justiţie pentru a putea să-şi exercite drepturile conferite de acţiunile dobândite în proprietate.

Autorul recursului redă succinte consideraţii teoretice referitoare la prevederile art. 35 C. proc. civ. cu privire la constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept.

În final, autorul căii de atac susţine că s-a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 98 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 31/1990, în sensul că pentru înregistrarea în Registrul acţionarilor este necesară declaraţia semnată de cedent şi de cesionar sau de mandatarii lor, iar acestuia nu i s-a eliberat de către societate un certificat de acţionar care să cuprindă datele prevăzute la art. 93 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 31/1990.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului pentru lipsa motivelor de recurs, iar pe fondul cauzei, respingerea acestuia ca nefondat.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".

Astfel, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Înalta Curte reţine că susţinerile recurentului referitoare la aplicarea greşită a normelor de drept material nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, deoarece dispoziţiile art. 98 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 31/1990 sunt indicate în mod formal, fără a se arăta în concret cu ce a greşit instanţa de apel şi de ce normele materiale nu au fost corect aplicate.

Nemulţumirile recurentului şi susţinerile legate de soluţia pronunţată cu privirea la cererea de apel, nu pot constitui critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege.

Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, recurentul-reclamant, în expunerea motivelor de recurs, a reluat critici exprimate în cererea de apel, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată.

Astfel, susţinerile prin care redă situaţia de fapt şi conţinutul art. 11 din Actul constitutiv al intimatului B. S.A., arătând că în cauză acţiunile nominative au fost emise în formă dematerializată, dat fiind că acestea nu există materialiceşte, nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi făcute în faţa instanţei de apel, care şi-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu permite determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, învestite cu verificarea legalităţii hotărârii instanţei de apel. De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menţine hotărârea primei instanţe, al cărei raţionament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanţei de prim control judiciar.

De altfel, Înalta Curte reţine că argumentele recurentului-reclamant cu privire la situaţia de fapt nu pot fi analizate în această cale extraordinară de atac. Administrarea probatoriului şi stabilirea situaţiei de fapt este atributul instanţei devolutive, în recurs urmărindu-se conformitatea soluţiei cu normele de drept aplicabile. Se ignoră astfel caracterul extraordinar al căii de atac a recursului, în cadrul căruia nu se poate rejudeca fondul, ci se analizează exclusiv aspecte de nelegalitate.

De asemenea, instanţa supremă reţine că susţinerile recurentului-reclamant privind dispoziţiile art. 35 C. proc. civ. nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, deoarece argumentele sunt invocate în mod formal, fără a se arăta în concret de ce normele de drept procesual nu au fost corect aplicate.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia nulităţii recursului şi va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 316/2022 din 14 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Faţă de soluţia de respingere a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va obliga recurentul-reclamant A. la plata către intimatul-pârât B. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 12.000 RON, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 316/2022 din 14 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Obligă recurentul-reclamant A. la plata către intimatul-pârât B. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 12.000 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 mai 2023.