Negative conflict of competence in labor salary recalculation: territorial jurisdiction acquired after missed deadline for objection under Article 131 Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 16 mai 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalului Cluj-, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2022, reclamanţii au solicita obligarea pârâţilor Spitalul de Pneumoftiziologie Brăila, Spitalul de Psihiatrie "Sf. Pantelimon" Brăila şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Brăila la recalcularea salariului de bază al reclamanţilor începând cu data de 01.03.2018 - data angajării, pe toată durata existenţei raporturilor de muncă. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumelor reprezentând diferenţa dintre salariul încasat de reclamanţi - directori financiari contabili - şi salariul de bază al managerului din cadrul angajatorului, diminuat cu 15% pentru spitale cu peste 400 de paturi, respectiv diminuat cu 10% pentru spitale cu până la 400 de paturi. S-a mai solicitat obligarea la plata actualizată a sumei rezultate, în funcţie de coeficientul de inflaţie la data plăţii efective, la dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume, precum şi obligarea pârâţilor angajatori la eliberarea adeverinţelor cu privire la salariul de bază recalculat. Reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor angajatori la calcularea şi virarea la bugetul asigurărilor sociale de stat a diferenţelor de contribuţii sociale, corespunzător recalculării salariului de bază de la data modificării Legii nr. x (martie 2018) şi în viitor, pe toată durata existenţei raporturilor de muncă, respectiv depunerea unei declaraţii rectificative la Casa de pensii.

2. Prin sentinţa civilă nr. 2481/2022 din 24 octombrie 2022, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Brăila - Complet specializat în litigii de muncă.

În considerentele acestei sentinţe, prima instanţă a reţinut că reclamanţii pretind drepturi individuale similare, însă derivate din raporturi de muncă distincte, cu angajatori diferiţi, în unele situaţii impunându-se a se completa cadrul procesual pasiv, în condiţiile în care se va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de unii pârâţi, motiv pentru care s-a constatat că nu este aplicabil art. 269 alin. (3) din Codul muncii, raportat la art. 59 C. proc. civ.

S-a reţinut că prorogarea competenţei teritoriale intervine doar în situaţia în care între pretenţiile individuale identice derivate din raporturi juridice diferite, cuprinse formal într-o singura cerere de chemare în judecata, există o strânsă legătură, revenind instanţei atribuţia de a determina strânsa legatură, având în vedere că legea nu defineşte în ce constă aceasta.

Prin urmare, s-a constatat că, în cauză, nu există o interdependenţă între cererile deduse judecăţii, astfel încât hotărârea asupra uneia dintre cereri nu este de natură să influenţeze soluţia asupra alteia, deoarece raporturile de muncă distincte cu angajatori diferiţi şi perioade diferite de activitate.

Prin urmare, instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi ale art. 210 din Legea nr. 62/2011, constatându-se că, în cauză, competenţa teritorială este alternativă, în raport cu domiciliul, resedinţa sau locul de munca al fiecarui reclamant şi, având în vedere că reclamanţii au domiciliul în raza de competenţă a Tribunalului Braila, iar locul de muncă este de asemenea în judeţul Braila, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

3. Prin sentinţa civilă nr. 159/2023 din 6 martie 2023, Tribunalul Brăila, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj - Complet specializat în litigii de muncă. S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În pronunţarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut că, în cauză, este incidentă competenţa teritorială exclusivă, raportat la dispoziţiile art. 129 şi art. 130 C. proc. civ., aceasta fiind de ordine publică, astfel încât poate fi invocată de judecător sau de părţi doar în faţa primei instanţe sesizate, până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, în condiţiile art. 131 din C. proc. civ.. S-a mai notat că invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale exclusive de soluţionare a cauzei după acest moment nu mai este posibilă, competenţa fiind câştigată în mod definitiv de instanţa pe rolul căreia a fost înregistrată cererea.

Totodată, s-a constatat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 59 C. proc. civ. privind coparticiparea procesuală pasivă, actele de procedură apărările şi excepţiile invocate de alţi pârâţi nu le pot profita celorlalţi şi nici nu îi pot prejudicia. S-a mai reţinut că în dosarul nr. x/2022 din care a fost disjuns prezentul dosar, au fost acordate anterior mai multe termene de judecată, astfel că a fost depăşit momentul procesual reglementat expres în art. 131 din C. proc. civ.

Prin urmare, Tribunalul Brăila a subliniat că excepţia necompetenţei nu a fost invocată prin întâmpinările formulate şi nici până la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate şi puteau pune concluzii, în condiţiile art. 131 din C. proc. civ., fiind pusă în discuţie o excepţie invocată de alţi pârâţi din alte dosare formate după disjungere, motiv pentru care Tribunalul Cluj a devenit competent să soluţioneze cauza, în temeiul prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

4. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 21 aprilie 2023.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, respectiv delimitarea competenţei între instanţe de acelaşi grad, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv şi norme cu caracter imperativ.

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu un litigiu de muncă având ca obiect drepturi băneşti.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Totodată, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ. necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Litigiul pendinte a fost disjuns din dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Cluj, în cadrul căruia au fost acordate mai multe termene de judecată, respectiv la 18.07.2022, 12.09.2022, 24.10.2022. Primul termen la care părţile au fost legal citate şi puteau pune concluzii a fost termenul de judecată stabilit la data de 12.09.2022, în cadrul dosarului nr. x/2022, când instanţa a dispus amânarea cauzei pentru comunicarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată de unii reclamanţi.

Înalta Curte constată că excepţia necompetenţei teritoriale nu a fost invocată de pârâţii din dosarul pendinte şi nici din oficiu de către Tribunalul Cluj, astfel cum rezultă din încheierea pronunţată la 24.10.2022 în dosarul nr. x/2022, disjuns din dosarul nr. x/2022 şi din întâmpinările depuse la dosar. În cauză, a fost pusă în discuţie o excepţie invocată de alţi pârâţi din alte dosare formate după disjungere.

De altfel, prin decizia nr. 31/2019 pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 133 din 19 februarie 2020, referitoare la regimul juridic al invocării excepţiei necompetenţei, Înalta Curte a statuat cu privire la limitele temporale pentru invocarea excepţiei respectiv, până la primul termen la care părţile sunt legal citate în faţa instanţei, adică termenul la care părţile legal citate pot pune şi concluzii, deci pricina nu se amână pentru un motiv care să implice imposibilitatea unor dezbateri contradictorii.

În acest context, Înalta Curte constată că a fost depăşit momentul procesual reglementat expres de art. 131 din C. proc. civ., conform căruia la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate.

Competenţa teritorială nu mai putea fi pusă în discuţie ulterior, având în vedere că dispoziţiile art. 131 C. proc. civ. stabilesc un termen limită până la care instanţa poate invoca eventuala necompetenţă teritorială de ordine publică, iar prin alegerea exprimată de reclamanţi la momentul promovării acţiunii coroborată cu neinvocarea excepţiei necompetenţei teritoriale la primul termen la care s-a constat legal îndeplinită procedura de citare, Tribunalul Cluj, iniţial învestit, a devenit în mod exclusiv competent să judece prezentul litigiu.

Pentru toate aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul spre judecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 mai 2023.