Jurisdictional conflict over optional territorial choice for claims against courts by former judicial staff under Art. 127 CPC

Şedinţa publică din data de 16 mai 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Harghita, secţia Civilă, sub nr. x/2022, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Târgu Mureş şi Tribunalul Harghita, solicitând obligarea acestora la înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, ca urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, urmând a dispune uniformizarea modului de calcul al salariilor prin recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON, începând cu data de 1 ianuarie 2018 şi în continuare.

Reclamanţii au mai solicitat obligarea pârâţilor la plata efectivă a salariilor, calculate prin raportare la VRS 605,225, începând cu data de 01.01.2018 şi, în continuare, conform sentinţei civile nr. 898/2021, respectiv nr. 743/2019, precum şi actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie şi aplicarea dobânzii legale penalizatoare.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 153/2017.

2. Prin sentinţa civilă nr. 1131 din 26 octombrie 2022, pronunţată de Tribunalul Harghita, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Braşov.

În considerentele acestei sentinţe, Tribunalul Harghita a avut în vedere dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2), precum şi art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., concluzionând că nu este competent să soluţioneze acţiunea, având în vedere că reclamanţii au înţeles să cheme în judecată, în calitate de pârât, şi Tribunalul Harghita.

3. Prin sentinţa civilă nr. 350/MAS din 15 martie 2023, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de către instanţă din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Harghita. S-a constata ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării regulatorului de competenţă şi suspendarea judecării cauzei.

În pronunţarea acestei sentinţe, instanţa a evocat dispoziţiile art. 127 alin. (2) - (21) şi (3) C. proc. civ., forma în vigoare la data introducerii acţiunii, după care a reţinut că, în cauză, competenţa teritorială este alternativă, între instanţa de la domiciliul reclamantelor - Tribunalul Harghita şi un tribunal din circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu Curtea de Apel Targu Mureş, alegerea între instanţele deopotrivă competente aparţinând reclamantelor. S-a constatat că reclamantele şi-au exercitat acest drept şi au ales să sesizeze Tribunalul Harghita, care a devenit competent în soluţionarea cauzei.

4. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 31 martie 2023.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, secţia Civilă, pentru următoarele considerente:

Reclamantele, care au avut calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Miercurea Ciuc, fiind pensionate la data introducerii acţiunii, au învestit Tribunalul Harghita cu un litigiu în materia asigurărilor sociale, pârâţi fiind Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Târgu Mureş şi Tribunalul Harghita.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text legal:

"în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Alin. (3) ale aceluiaşi articol, prevede că:

"dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

Totodată, conform art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ.:

"dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

În raport cu aceste dispoziţii legale, instanţa supremă reţine că reclamantele au avut calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Miercurea Ciuc, fiind eliberate din funcţie prin pensionare la data de 1.03.2021 şi respectiv 12.11.2020.

Din acest punct de vedere, competenţa nu poate fi evaluată în raport cu art. 127 alin. (1) C. proc. civ., deoarece acţiunea nu este în competenţa instanţei unde reclamantele şi-au desfăşurat activitatea ori în competenţa unei instanţe inferioare acesteia, devenind incidente dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează norme de competenţă facultativă.

Caracterul facultativ al acestor dispoziţii legale permite, aşadar, reclamantelor să recurgă sau nu la acest beneficiu oferit de lege, fără ca acestora să le fie afectată valabilitatea opţiunii.

Prin urmare, norma evocată reglementează un drept de opţiune al părţii reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanţe de judecată, fie chiar la instanţa respectivă, aplicând regula generală în materie de competenţă, fie la o altă instanţă din raza unei curţi de apel învecinate.

Prin alegerea exprimată de reclamante la data promovării acţiunii, în condiţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. dispoziţii legale de ordine privată, Tribunalul Harghita, iniţial învestit, a devenit competent să judece litigiu, deoarece dreptul de opţiune aparţine în mod exclusiv reclamantelor astfel încât această instanţă a devenit competentă teritorial să soluţioneze cauza, fiind exclusă posibilitatea de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opţiune.

În consecinţă, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu aplicarea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 mai 2023.