Nullity of cassation appeal for failure to articulate specific grounds of illegality challenging judicial recusal denial

Şedinţa publică din data de 16 mai 2023

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 18 mai 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat instanţei să dispună: anularea Deciziei nr. 389043 din 15.04.2021 privind sancţionarea sa disciplinară cu desfacerea contractului individual de muncă pentru săvârşirea unor pretinse abateri disciplinare; repunerea reclamantei în situaţia anterioara emiterii Deciziei nr. 389043/15.04.2021 prin: reîncadrarea în muncă în funcţia deţinuta anterior concedierii, respectiv prin obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu toate celelalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat în calitate de angajat al pârâtei (tichete de masa, premii, etc.), datorate de la data comunicării Deciziei nr. 389043/15.04.2021 şi până la data reintegrării efective în muncă. Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 5.000 euro pentru actele de hărţuire la care a fost supusă în perioada februarie - aprilie 2021, precum şi a cheltuielilor de judecată.

2. Prin sentinţa civilă nr. 919 din 7 aprilie 2022, Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi a dispus obligarea reclamantei la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 18.842,36 RON reprezentând onorariu avocat.

3. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta.

La data de 1 noiembrie 2022, reclamanta A. a formulat cerere de recuzare a doamnei judecător C..

Prin încheierea din 2 noiembrie 2022, Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a respins cererea de recuzare a doamnei judecător C., formulată de apelanta A., în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Cluj.

Prin decizia civilă nr. 2326/A/2022 din 16 noiembrie 2022, Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 919/2022 a Tribunalului Cluj, pe care a schimbat-o în parte, în sensul modificării cuantumului cheltuielilor de judecată din primă instanţă la care a fost obligată reclamanta A., de la suma de 18.842,36 RON la suma de 10.000 RON.

Au fost menţinute în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

A fost obligată reclamanta A. la plata în favoarea pârâtei B. S.A., a sumei de 8.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale în apel.

4. La data de 4 ianuarie 2023, reclamanta A. a declarat recurs împotriva încheierii de şedinţă din 2 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, prin care s-a respins cererea de recuzare.

Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitându-se, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (3) din C. proc. civ. casarea încheierii din 2 noiembrie 2022, prin care în mod greşit a fost respinsă cererea de recuzare a doamnei judecător C., cu consecinţa casării deciziei civile nr. 2326 din 16 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, prin care a fost respins apelul formulat de reclamantă. Totodată, s-a solicitat trimiterea cauzei instanţei de apel în vederea rejudecării cererii de către un alt complet.

În motivarea recursului, recurenta a reluat argumentele prezentate în cererea de recuzare, susţinând în esenţă faptul că, în cauză, există o situaţie de natură a pune la îndoială imparţialitatea doamnei judecător, având în vedere că aceasta a mai soluţionat o cauză în care şi-a spus părerea în legătură cu elementul litigios principal, împrejurare care făcea previzibilă soluţia pronunţată.

Recurenta a subliniat că, în cauză, erau aplicabile, în principal, prevederile art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar în subsidiar pct. 13 al aceluiaşi articol, acestea fiind încălcate de către instanţa de apel.

Recurenta a mai susţinut că în cauză este incident motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., raportat la faptul că la soluţionarea pricinii a participat un judecător incompatibil, aspect care atrage sancţiunea nulităţii tuturor actelor de procedura întocmite. S-a învederat că vătămarea reclamantei constă în faptul că nu a beneficiat de o instanţă obiectivă şi imparţială în analizarea motivelor de apel, în special în privinţa motivului de apel constând în încălcarea dreptului la apărare în mod efectiv şi eficace în faţa comisiei de disciplină.

Intimata-pârâtă B. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului, cu privire la care instanţa de recurs s-a pronunţat la termenul de astăzi, în sensul respingerii. Totodată, intimata a invocat excepţia nulităţii căii extraordinare de atac, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că aceasta nu conţine critici de nelegalitate.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii prezentei căi extraordinare de atac, invocată de intimata-pârâtă, urmând a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Conform dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar se poate realiza doar în ipoteza în care se formulează critici de nelegalitate ale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, iar autorul acestuia trebuie să invoce motivele în tiparele prestabilite de lege.

Se constată că recurenta-reclamantă a indicat formal în susţinerea recursului dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret criticile de nelegalitate ale deciziei recurate, prin raportare la considerentele acesteia.

Întreaga construcţie a recursului vizează aspecte referitoare la fondul litigiului şi la argumentele prezentate în cererea de recuzare, cererea de recurs nefiind însă structurată din punct de vedere juridic, în aşa fel încât să se poată reţine critici susceptibile de a fi încadrată în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.

Prin încheierea ce formează obiectul recursului, s-a respins cererea de recuzare a doamnei judecător C., cu motivarea că situaţia expusă prin cererea de recuzare nu justifică admiterea acesteia, întrucât soluţionarea anterioară, de către doamna judecător a unui litigiu având ca obiect contestarea unei decizii de sancţionare disciplinară a aceluiaşi salariat emisă de către acelaşi angajator, în lipsa altor elemente relevante, nu reprezintă o împrejurare care să contureze îndoieli, nici chiar sub aspectul aparenţei, cu privire la imparţialitatea în solutionarea prezentei cauze. S-a mai reţinut că cele două dosare au obiect diferit, vizând decizii de sancţionare distincte care presupun examinarea fiecărei conduite imputate în parte. Aşadar, instanţa a concluzionat că nu există o aparenţă a lipsei imparţialităţii judecătorului care a soluţionat un alt litigiu în care se invoca încălcarea dreptului la apărare în cadrul procedurii disciplinare, având în vedere că aspectele de nelegalitate ale unei decizii de sancţionare se analizează în concret, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin recursul formulat, recurenta-reclamantă nu a criticat soluţia pronunţată prin încheierea atacată, respectiv respingerea cererii de recuzare, din perspectiva dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 şi 13 din C. proc. civ., ci aceasta a reluat motivele formulate în cadrul cererii de recuzare, fără a fi adusă o minimă argumentare cu privire la considerentele reţinute de instanţa care a pronunţat încheierea recurată.

Înalta Curte constată că deşi motivele de casare formulate de recurentă sunt întemeiate formal pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., acestea nu corespund exigenţelor prevăzute la art. 488 alin. (1) din acelaşi cod, nefiind cazul unor critici ale neconformităţii hotărârii recurate, în măsura în care nu se indică regulile de drept încălcate.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când sunt încălcate norme de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea hotărârii atacate, însă recurenta nu arată care sunt acele norme de procedură încălcate de către instanţa care a soluţionat cererea de recuzare.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Înalta Curte constată că recurenta, în susţinerea motivului de casare, nu a indicat nicio normă de drept material încălcată sau aplicată greşit de către instanţa care a pronunţat încheierea recurată, ci s-a limitat la reiterarea susţinerilor formulate în cadrul cererii de recuzare, fără însă a se identifica dispoziţia legală care să fie criticată sub aspectul încălcării sau a greşitei aplicări de către instanţă.

În lipsa dezvoltării unor argumente care să situeze criticile formulate în sfera temeiurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanţa de recurs nu este posibilă, din cuprinsul susţinerilor recurentei-reclamante neputând fi desprinse elemente relevante, care să permită verificarea legalităţii deciziei recurate.

Întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar nemulţumirea părţii cu privire la soluţia pronunţată, la modalitatea în care au fost administrate şi analizate probele, precum şi relatarea situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Din expunerea argumentelor evocate de recurentă rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond, care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În alţi termeni, faţă de considerentele precedente se va reţine că accesul la justiţie presupune şi respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii extraordinare de atac, însă Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi că nu au fost identificate motive de casare, de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, impunându-se, astfel, a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de şedinţă din 2 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de şedinţă din 2 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 mai 2023.