Insurer's appeal fails: annulment of arbitral award for lack of agreement upheld, case referred to ordinary courts

Şedinţa publică din data de 11 mai 2023

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea arbitrală înregistrată pe rolul Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituţionalizat la data de 25 noiembrie 2021 în dosarul nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 2847,50 RON reprezentând diferenţă de sumă neachitată, la 369,85 penalităţile de întârziere de 0,2%/zi calculate la debitul principal, cu cheltuieli arbitrale.

Prin hotărârea arbitrală nr. 29 din 14 ianuarie 2022 pronunţată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat, în dosarul nr. x/2021 a fost admisă acţiunea reclamantei S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.A., fiind obligată pârâta la plata sumei de 2847,50 RON reprezentând diferenţă de sumă neachitată, la 369,85 penalităţile de întârziere de 0,2%/zi calculate la debitul principal şi la 2.450 RON cu titlu de cheltuieli arbitrale.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. x/2022, reclamanta B. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., în temeiul art. 608 alin. (1) lit. a), b) şi art. 612 C. proc. civ., anularea hotărârii arbitrale nr. 29 din 14 ianuarie 2022, pronunţată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat, în dosarul nr. x/2021, precum şi suspendarea executării acestei hotărâri.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 şi următoarele din C. proc. civ., Norma ASF nr. 20/2017, Legea nr. 132/2017 privind asigurările şi reasigurările din România, Legea nr. 12/1990, Legea nr. 11/1991 şi Directiva 2005/29/CE privind protecţia consumatorilor.

Prin sentinţa nr. 67 din 30 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022 a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei invocată de pârâtă, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. x/2022.

Prin sentinţa nr. 57/2022 din 13 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia necompetenţei instanţei, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă şi constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în vederea soluţionării conflictului negativ.

Prin decizia nr. 1112 din 11 mai 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2022 a fost stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Prin sentinţa nr. 165/2022 din 19 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022 a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta B. S.A..

A fost anulată hotărârea arbitrală nr. 29 din 14 ianuarie 2022 pronunţată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat în dosarul nr. x/2021.

A fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării hotărârii arbitrale nr. 29 din 14 ianuarie 2022, pronunţată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat, în dosarul nr. x/2021.

A fost trimisă cauza spre soluţionare Judecătoriei Buftea.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâta A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii în anulare a hotărârii arbitrale nr. 29/14.01.2022 pronunţată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta susţine că hotărârea nr. 165/19.10.2022 este nelegală, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, având în vedere că instanţa de fond a reţinut greşit aplicarea art. 608 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în condiţiile existentei unei norme speciale aplicabile, derogatorii, aceasta deoarece Norma nr. 18/2017 emisă de ASF, deşi act normativ cu forţă juridică inferioară C. proc. civ., produce efecte de la intrarea în vigoare, atâta timp cât a intrat în fondul legislativ şi nu a fost declarată nelegală sau neconstituţională.

Astfel, în materia soluţionării petiţiilor referitoare la activitatea societăţilor de asigurare şi de reasigurare, consumatorul poate solicita soluţionarea litigiului prin apelare la arbitraj, fără a fi necesară o convenţie arbitrală, în baza cadrului special reglementat de Norma ASF nr. 18/2017, care a abilitat instanţa arbitrală să soluţioneze, la solicitarea consumatorului, litigiul din materia asigurărilor privind despăgubirile solicitate în temeiul contractului de asigurare (poliţa RCA).

Prin urmare, în baza dispoziţiei legale speciale exprese instituite prin Norma ASF nr. 18/2017, instanţa arbitrală este competentă să soluţioneze, la solicitarea consumatorului, litigiul din materia asigurărilor privind despăgubirile solicitate în temeiul contractului de asigurare, competenţa nefiind condiţionată de existenţa unei convenţii arbitrale.

Aşadar, din coroborarea dispoziţiilor art. 7 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) lit. d) din Norma nr. 18/2017, rezultă că nu este necesar acordul celeilalte părţi pentru a se urma calea alternativă de soluţionare a litigiului prin arbitraj instituţionalizat, singura condiţie necesară pentru stabilirea competenţei instanţei arbitrale o constituie formularea cererii arbitrale de către consumator, cum este cauza de faţă.

În acest context, recurenta susţine că argumentele legale expuse îi permit să aprecieze că lipsa convenţiei arbitrale din contractul de asigurare, izvor al pretenţiilor solicitate prin cererea de arbitrare, este complinită de dispoziţiile evocatei norme, edictată în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi a promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România de către Consiliul ASF.

Astfel, prin Norma ASF nr. 18/2017 se completează dispoziţiile Legii nr. 132/2017 şi dispoziţiile Normei ASF nr. 20/2017 cu prevederile privind modul în care eventualele litigii pot fi soluţionate, fiind acordat consumatorului (terţul păgubit) dreptul de a opta pentru o cale de soluţionare alternativă a litigiului (conciliere, arbitraj sau mediere), în funcţie de statutul juridic al acestuia (persoană fizică/persoană juridică).

Nu în ultimul rând, recurenta solicită aplicarea dispoziţiilor art. 1568 alin. (1) lit. a) C. civ., deoarece cesiunea de creanţă transferă cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanţa cedată.

Aşadar, din interpretarea coroborată a textelor legale invocate rezultă fără dubiu ca un consumator poate solicita soluţionarea litigiului prin apelare la arbitraj, fără a fi necesară o convenţie arbitrală, în baza legii speciale - Norma nr. 18/2017, care a abilitat instanţa arbitrală să soluţioneze, la solicitarea consumatorului, litigiul din materia asigurărilor privind despăgubirile solicitate în temeiul unei asigurări de răspundere civila auto - RCA.

În acest sens, se arată că interpretarea dată textelor legale, în sensul că şi în situaţia în care litigiul izvorăşte dintr-o asigurare de răspundere civilă auto - RCA ar fi necesară existenţa unei convenţii arbitrale pentru a putea opta pentru soluţionarea litigiului prin arbitraj ar duce la situaţia în care toate litigiile de acest gen ar fi de facto excluse de la arbitraj, fiind evident faptul că nu este posibilă încheierea unei astfel de convenţii anterior momentului producerii evenimentului rutier, persoana păgubita fiind terţ faţă de contractul de asigurare de răspundere civila auto - RCA.

Prin urmare, susţinerile privind incidenţa în cauză a art. 608 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. sunt nelegale, Tribunalul Arbitral fiind învestit prin lege, astfel că nu se impune existenţa unei convenţii a părţilor.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reţine că recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În argumentarea acestui motiv de recurs, se susţine că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, în sensul că instanţa a reţinut, în mod greşit, incidenţa prevederilor art. 608 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. civ., potrivit cărora "hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare pentru unul dintre următoarele motive: (...) tribunalul arbitral a soluţionat litigiul fără să existe o convenţie arbitrală (...), în detrimentul dispoziţiilor ce vizează Norma nr. 18/2017 privind procedura de soluţionare a petiţiilor referitoare la activitatea societăţilor de asigurare şi reasigurare şi brokerilor de asigurare emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Aceste critici sunt neîntemeiate, întrucât instanţa a ţinut cont de faptul că arbitrajul, potrivit dispoziţiilor din Cartea a IV-a, Titlurile I şi II C. proc. civ., se organizează şi se desfăşoară potrivit convenţiei arbitrate încheiate între părţi, cu respectarea principiului libertăţii de voinţă a acestora, sub rezerva respectării ordinii publice, a bunelor moravuri, precum şi a dispoziţiilor imperative ale legii.

Conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 100 din 7 martie 2017, arbitrajul constituie o excepţie de la principiul, potrivit căruia, înfăptuirea justiţiei se realizează prin instanţele judecătoreşti şi reprezintă acel mecanism juridic eficient, menit să asigure o judecată imparţială, mai rapidă şi mai puţin formală, confidenţială, finalizată prin hotărâri susceptibile de executare silită.

Prin urmare, părţile pot stabili, prin convenţia arbitrală sau printr-un act adiţional încheiat ulterior, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea şi înlocuirea arbitrilor, termenul şi locul arbitrajului, normele de procedură pe care tribunalul arbitral trebuie să le urmeze în judecarea litigiului şi, în general, orice alte norme privind buna desfăşurare a arbitrajului.

În acest context, se reţine că Curtea de Apel Craiova a soluţionat acţiunea în anulare făcând o aplicare corectă a prevederilor evocate, reţinând că în cauză nu s-a făcut dovada existenţei unei convenţii arbitrale încheiată fie sub forma unei clauze compromisorii, inserată în contractul principal, fie sub forma compromisului, context în care a apreciat ca nelegală învestirea Tribunalului arbitral în absenţa unei convenţii arbitrale, astfel cum aceasta este reglementată prin art. 548 şi urm. C. proc. civ.

Cu privire la Norma ASF nr. 18/2017, se poate observa din chiar titlul actului că aceasta reglementează, în principal, "procedura de soluţionare a petiţiilor referitoare la activitatea societăţilor de asigurare". După ce detaliază modalitatea de derulare a unei asemenea proceduri, la art. 7 alin. (3) din Normă se afirmă că "în vederea soluţionării pe cale amiabilă a disputelor dintre societăţi, brokeri şi asiguraţi, contractanţi, beneficiari, persoane prejudiciate sau reprezentanţii acestora, la solicitarea uneia dintre părţi, se utilizează metodele alternative de soluţionare a litigiilor, prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare". Se pune astfel accent pe faptul că soluţionarea amiabilă sau prin intermediul metodelor de soluţionare alternativă a litigiilor se face cu respectarea dispoziţiilor legale privitoare la acestea şi că, prin aceasta, nu limitează dreptul părţilor de a se adresa instanţelor de judecată abilitate.

Fără a nega posibilitatea rezolvării unor asemenea categorii de litigii prin intermediul unor proceduri de soluţionare alternativă a litigiilor, Înalta Curte constată că această cale rămâne deschisă părţilor doar în condiţiile încheierii în scris a unei convenţii arbitrale, printr-un act normativ cu forţa juridică a Normei ASF neputându-se deroga de la dispoziţii de principiu ale C. proc. civ., care reglementează tocmai modalitatea în care poate interveni jurisdicţia alternativă, fiind de esenţa procedurii arbitrale.

Prin urmare, în soluţionarea acţiunii în anulare, în mod corect s-a reţinut incidenţa motivului prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., potrivit căruia, hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată prin acţiune în anulare atunci când "tribunalul arbitral a soluţionat litigiul fără să existe o convenţie arbitrală sau în temeiul unei convenţii nule ori inoperabile".

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 165/2022 din 19 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 165/2022 din 19 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. S.A. prin FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR - în calitate de administrator interimar.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2023.