Unjustified enrichment claim against municipality instead of recipient for special administrator fees incurred during insolvency

Şedinţa publică din data de 11 mai 2023

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă la 8 octombrie 2021 sub nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B. C. a formulat acţiune, în contradictoriu cu pârâtele Consiliul Local al Municipiului Medgidia şi Primarul Municipiului Medgidia, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 204.378 RON reprezentând plata indemnizaţiei brute lunare a administratorului special aferentă perioadei aprilie 2019 - iulie 2020, suma actualizată la rata inflaţiei, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În drept au fost invocate prevederile art. 1341 din C. civ.

La data de 4 februarie 2022, reclamanta şi-a modificat cererea de chemare în judecată, în sensul că a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât a U.A.T. Medgidia, precizând cadrul procesul pasiv ca fiind pârâtele Consiliul Local al Municipiului Medgidia şi U.A.T. Medgidia.

Prin sentinţa civilă nr. 681 din 27 mai 2022 s-a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată prin întâmpinare, fiind respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. C., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Municipiului Medgidia, Primarul Municipiului Medgidia, Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Medgidia, astfel cum a fost modificată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta A. S.R.L. - prin administrator judiciar B. C..

Prin decizia civilă nr. 368 din 21 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. - prin administrator judiciar B. împotriva sentinţei civile nr. 681 din 27 mai 2022 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2021.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta A. S.R.L. - prin administrator judiciar B. C. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei atacate, întrucât soluţia instanţei de apel s-a pronunţat cu încălcarea normelor de drept materiale.

În acest sens, se susţine că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au analizat în mod tendenţios obiectul cererii, numai din perspectiva plăţii nedatorate, ignorând prevederea specială care se aplică raportului dedus judecăţii şi anume art. 52 din Legea nr. 85/2014, având în vedere că nici C. proc. civ. nu prevede nici o sancţiune pentru neîntemeierea în drept a unei cereri, ci pentru neexpunerea situaţiei de fapt însă, cererea a fost întemeiată pe art. 52 din Legea nr. 85/2014, iar instanţa trebuia să se raporteze la acest temei de drept, întrucât se aflau în procedura de observaţie, cu păstrarea dreptului de administrare.

Astfel, ambele instanţe au ignorat obiectul cererii de chemare în judecată, refuzând să se pronunţe pe acest aspect, ceea ce echivalează cu o denegare de dreptate, dar şi negarantarea principiului accesului la justiţie, încălcând prevederile art. 5 alin. (2) din C. proc. civ. şi art. 6 din CEDO - dreptul la un proces echitabil.

În acest context, recurenta arată că prin decizia nr. 882 din 28 octombrie 2020, Curtea de Apel Constanta a anulat art. 1 şi art. 3 din HCL nr. 57 din 18 iunie 2019, iar părţile trebuie repuse în situaţia anterioară ca efect al principiului "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis".

In acest sens, se arată că instanţa de apel, deşi motivează anularea HCL 57/2019, ignoră totuşi efectele acestei anulari, încălcând principiul rolului activ şi analizează acţiunea din altă perspectivă şi anume a plăţii nedatorate.

Cu referire la respingerea capătului de cerere privind cenzurarea onorariului de avocat, raportat la situaţia dificilă a societăţii aflată în procedura reorganizării şi având fonduri limitate, recurenta apreciază că instanţa de apel a considerat în mod părtinitor că această situaţie nu poate fi motiv de reducere a onorariului.

Pentru aceste considerente, recurenta se consideră îndreptăţită să solicite admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar.

Prin întâmpinarea, depusă la 2 martie 2023, intimaţii MUNICIPIUL MEDGIDIA şi PRIMARUL MUNICIPIULUI MEDGIDIA au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul recurs.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, reţine că recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar B. C. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi invocat de recurentă are în vedere situaţia în care hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În susţinerea acestui motiv de casare, recurenta consideră că hotărârea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, în sensul că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au analizat obiectul cererii, numai din perspectiva plăţii nedatorate, ignorând prevederea specială care se aplica raportului dedus judecăţii şi anume art. 52 din Legea nr. 85/2014.

Această critică este nefondată, urmând a fi respinsă, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată şi temeiul juridic invocat, respectiv art. 1341 C. civ. care reglementează instituţia plăţii nedatorate, context în care se reţine că A. S.R.L. aflată în insolvenţă, prin administratorul judiciar B. a solicitat obligarea pârâţilor Consiliul Local al Municipiului Medgidia, Primarul Municipiului Medgidia şi Municipiul Medgidia la plata sumei de 204.378 RON, reprezentând plata indemnizaţiei brute lunare a administratorului special al debitoarei, sumă actualizată cu rata inflaţiei.

De asemenea, se reţine că prin cererea de modificare a acţiunii, reclamanta a precizat expres că solicită obligarea pârâţilor la restituirea sumei de 204.378 RON, reprezentând plata nedatorată a indemnizaţiei brute lunare a administratorului special aferentă perioadei aprilie 2019 - iulie 2020, sumă actualizată la rata inflaţiei şi că, fiind vorba de o plată nedatorată, ce se încadrează în prevederile art. 1341 alin. (1) C. civ., aceasta are dreptul la restituirea sumei plătite nedatorat.

Totodată, se constată că prin cererea de modificare a acţiunii, reclamanta a susţinut că faţă de decizia Curţii de Apel Constanţa prin care s-a dispus anularea art. 1 şi 3 din HCL nr. 57/18.06.2019 privind plata indemnizaţiei lunare a administratorului special, aceasta trebuia achitată, conform art. 52 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 din fondurile Consiliului local, context în care a apreciat că se impunea obligarea la restituirea acestor sume achitate de reclamantă în baza hotărârii de consiliu anulate parţial de către instanţa de judecată.

În acest context, se constată că nici prin această cerere, reclamanta nu a susţinut că solicitarea sa de restituire a sumei pretinse ar fi fost fundamentată pe dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 85/2014, ci că în temeiul acestui text, obligaţia de plată a indemnizaţiei cuvenite administratorului său special ar fi revenit consiliului local, iar nu reclamantei.

Dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, evocate de reclamantă erau în sensul că "după deschiderea procedurii, adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor/membrilor debitorului va desemna pe cheltuiala acestora administratorul special", iar debitoarea A. S.R.L. prin administratorul judiciar B. a plătit către administratorul special D. indemnizaţii în valoare de 204.378 RON din averea debitoarei aflate în insolvenţă, deşi aceste sume trebuiau plătite de către asociatul unic al debitoarei, respectiv de către Municipiul Medgidia, iar în aceste condiţii s-a formulat prezenta acţiune pentru plată nedatorată, dar nu împotriva administratorului special căruia i s-au plătit indemnizaţiile ci către Municipiul Medgidia, Consiliul Local Medgidia şi Primarul Municipiului Medgidia care ar fi trebuit să suporte din bugetul propriu aceste indemnizaţii, conform dispoziţiilor invocate.

În speţa de faţă, persoana căreia i s-a făcut plata este administratorul special şi nu Consiliul Local Medgidia sau Municipiul Medgidia, astfel cum în mod greşit a susţinut recurenta, în condiţiile în care, reclamantul este cel care a stabilit obiectul acţiunii şi temeiul juridic art. 1341 C. civ. privind plata nedatorată, chemând însă în judecată alte persoane decât cea căreia i s-a făcut pretinsa plată nedatorată.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că soluţia instanţei de apel de menţinere a soluţiei primei instanţe de respingere a acţiunii, întemeiate pe dispoziţiile art. 1341 C. civ. privind plata nedatorată este legală şi temeinică, în speţă realizându-se o analiză judicioasă a cauzei prin care s-a reţinut că nu sunt îndeplinite cerinţele legale atâta vreme cât plata nedatorată trebuie solicitată de la persoana care a primit-o, respectiv administratorul special şi nu de la persoana care ar fi trebuit să facă plata, în cazul de faţă Municipiul Medgidia.

În acest context, nu poate fi primită susţinerea recurentei, potrivit căreia, ambele instanţe au ignorat obiectul cererii de chemare în judecată, refuzând să se pronunţe în acest sens, aspect ce echivalează cu negarantarea principiului accesului la justiţie, încălcând prevederile art. 5 alin. (2) din C. proc. civ. şi art. 6 din CEDO - dreptul la un proces echitabil.

Aceasta deoarece, în speţă nu se poate susţine că recurentei nu i s-ar fi respectat garantarea principiului accesului la justiţie şi dreptul la un proces echitabil statuat de art. 6 din CEDO, în condiţiile în care procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii prevăzut de art. 9 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia "obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor".

In ceea ce priveşte critica referitoare la respingerea capătului de cerere privind cenzurarea onorariului de avocat, raportat la situaţia dificilă a societăţii aflată în procedura reorganizării şi având fonduri limitate, recurenta apreciază că instanţa de apel a considerat în mod părtinitor că această situaţie nu poate fi motiv de diminuare a onorariului.

În argumentarea acestei critici, recurenta s-a prevalat de situaţia sa specială, respectiv starea de insolvenţă, însă aceste susţineri nu pot fi valorificate drept temei pentru reducerea cheltuielilor de judecată, în condiţiile în care aceasta nu a formulat în faţa primei instanţe cerere de reducere a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat.

De asemenea, în calea extraordinară de atac a recursului o asemenea susţinere nu poate fi găsită întemeiată prin raportare la decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii nr. 3/2020, decizie prin care s-a reţinut că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ..".

Aşadar, pentru ca susţinerile dezvoltate de recurenta-reclamantă să se încadreze în ipoteza pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., aceasta trebuia să demonstreze încălcarea sau aplicarea greşită a unor norme de drept material, cu argumente din care să rezulte că normele legale incidente nu au fost corect aplicate la situaţia de fapt stabilită.

În cazul de faţă, motivul de casare a fost invocat în mod evident cu scopul de a repune în discuţie probele şi de a solicita instanţei de recurs să reconsidere concludenţa lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Referitor la cererea intimaţilor-pârâţi Consiliul Local al Municipiul Medgidia şi Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Medgidia privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin întâmpinarea, depusă la 2 martie 2023, intimaţii Municipiul Medgidia şi Primarul Municipiului Medgidia au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei-reclamante A. S.R.L. prin administrator judiciar B. C. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul recurs.

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, instanţa supremă, constatând neîndeplinite cerinţele art. 452 şi pe cele ale art. 453 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că la dosarul cauzei nu s-au depus înscrisuri doveditoare privind cheltuielile de judecată suportate de către intimaţi cu ocazia soluţionării prezentului recurs, va respinge ca neîntemeiată cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimaţii-pârâţi Consiliul Local al Municipiul Medgidia şi Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Medgidia.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar B. C. împotriva deciziei civile nr. 368 din 21 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar B. C. împotriva deciziei civile nr. 368 din 21 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIUL MEDGIDIA şi UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL MEDGIDIA.

Respinge ca neîntemeiată cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimaţii-pârâţi CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIUL MEDGIDIA şi UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL MEDGIDIA.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2023.