Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1182/2023 AI generated

Annulment of recourse for lack of stamp duty declared inadmissible as filter hearing decisions are not subject to further remedies

Case Number Decizia nr. 1182/2023
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal for annulment as inadmissible, thereby upholding the prior decision that had annulled the appellant's recourse petition for lack of proper stamp duty payment. The dispute originated from a civil action by a limited liability company against a professional body of accountants regarding unpaid fees for supplementary execution works under a service contract; after lower courts rejected the claim on the merits, the Supreme Court initially annulled the subsequent recourse petition in a filter hearing due to the failure to submit original proof of stamp duty payment, which the plaintiff then challenged via an extraordinary appeal for annulment. The decisive legal basis was Article 493(5) first sentence of the Code of Civil Procedure, which stipulates that decisions rendered by the Supreme Court in filter hearings annulling or rejecting recourse petitions for formal defects are not subject to any further legal remedy, meaning such rulings cannot be attacked through the mechanism of annulment under Articles 503 and 504, as allowing such challenges would violate the principle of legality of legal remedies and constitutional equality before the law.

Legislator headnote

AI generated

art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, Art. 503 alin. (1) C. proc. civ, art. 457 C. proc. civ; Annulment of recourse for lack of stamp duty declared inadmissible as filter hearing decisions are not subject to further remedies: The dispute originated from a civil action by a limited liability company against a professional body of accountants regarding unpaid fees for supplementary execution works under a service contract; after lower courts rejected the claim on the merits, the Supreme Court initially annulled the subsequent recourse petition in a filter hearing due to the failure to submit original proof of stamp duty payment, which the plaintiff then challenged via an extraordinary appeal for annulment. The decisive legal basis was Article 493(5) first sentence of the Code of Civil Procedure, which stipulates that decisions rendered by the Supreme Court in filter hearings annulling or rejecting recourse petitions for formal defects are not subject to any further legal remedy, meaning such rulings cannot be attacked through the mechanism of annulment under Articles 503 and 504, as allowing such challenges would violate the principle of legality of legal remedies and constitutional equality before the law.

Keywords

AI generated
unpaid stamp duty action for annulment article of civil procedure constitutional limits principle of legality legal fees

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ.

Serves as the legal basis for dismissing the appeal for annulment as inadmissible because the challenged decision was rendered in a filter hearing and is not subject to further remedies.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 10 mai 2023

Analizând contestaţia în anulare, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 22.12.2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul CORPUL EXPERŢILOR CONTABILI ŞI CONTABILILOR AUTORIZAŢI DIN ROMÂNIA (C.E.C.C.A.R.), obligarea acestuia la plata sumei de 214.645,96 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor de execuţie suplimentare executate în baza contractului nr. x/20.04.2015, precum şi a dobânzii aferente acestei sume.

Prin sentinţa civilă nr. 308 din 19 martie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 174 din 1 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respins apelul declarat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 308 din 19 martie 2020, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. S.R.L.

Prin decizia nr. 2091 din 19 octombrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a anulat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva încheierilor pronunţate în cauză şi a deciziei civile nr. 174 din 1 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca netimbrat.

În motivare, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că recurenta-reclamantă nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, în original şi, în baza dispoziţiilor art. 197, coroborate cu art. 486 alin. (2) şi (3) şi art. 493 alin. (5) C. proc. civ., a anulat recursul ca netimbrat.

Împotriva acestei din urmă decizii, S.C. A. S.R.L. a formulat contestaţie în anulare, susţinând că hotărârea pronunţată de instanţa de recurs este nelegală.

Contestatoarea susţine că în mod greşit instanţa de recurs a considerat că se impune anularea recursului pentru că nu a depus dovada taxei judiciare de timbru în original, deoarece şi-a îndeplinit obligaţia legală de plată a taxei judiciare de timbru în raport de obligaţiile stabilite prin O.U.G. nr. 80/2013.

Consideră că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 503 şi următoarele C. proc. civ., întrucât instanţa de judecată a comis o eroare materială şi nu s-a pronunţat pe recursul declarat în cauză, în condiţiile în care taxa de timbru a fost plătită, iar nedepunerea originalului taxei de timbru fără a pune în vedere părţii obligaţia de a depune originalul şi sancţiunea, cu consecinţa anulării, în realitate reprezintă o sancţiune excesivă şi nelegală a instanţei de judecată.

Intimata CORPUL EXPERŢILOR CONTABILI ŞI CONTABILILOR AUTORIZAŢI DIN ROMÂNIA a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea căii de atac ca inadmisibilă.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, Înalta Curte apreciază că excepţia invocată este fondată pentru următoarele considerente:

Art. 503 alin. (1) C. proc. civ. prevede că hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 4 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale sau când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia din recursurile declarate în cauză.

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că obiectul contestaţiei în anulare îl formează numai hotărârile judecătoreşti definitive.

Potrivit art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă (...) anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac".

Textul de lege anterior evocat stabileşte că nu sunt supuse niciunei căi de atac hotărârile pronunţate de instanţa supremă, în complet de filtru, prin care recursul este anulat sau respins, pentru neîndeplinirea unei cerinţe formale sau de admisibilitate.

Nefiind supusă niciunei căi de atac, rezultă că hotărârea instanţei de recurs pronunţată în complet de filtru, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nu poate forma obiectul căilor de atac de reformare sau de retractare.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că prin decizia nr. 2091 din 19 octombrie 2022, pronunţată în complet de filtru conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a anulat ca netimbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva încheierilor pronunţate în cauză şi a deciziei civile nr. 174 din 1 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunţată de Înalta Curte în complet de filtru, rezultă că această hotărâre nu este supusă niciunei căi de atac, conform art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., nefiind susceptibilă de a fi atacată pe calea contestaţiei în anulare.

Or, recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii şi pentru alte motive decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii consacrat de art. 16 din Constituţia României, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 2091 din 19 octombrie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 2091 din 19 octombrie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2023.