Cassation annulled for failure to substantiate grounds of inadequacy and misapplication of law in concession price dispute

Şedinţa publică din data de 09 mai 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 3 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta U.A.T. Vulcana Pandele solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate care este preţul real al concesiunii aferente contractului de concesiune din 01.05.1993, modalitatea de plată şi modul de aplicare a celorlalţi coeficienţi, şi anume: penalităţi şi rata inflaţiei.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 35 C. proc. civ., art. 1513 şi următoarele din C. civ. de la 1864, art. 1902, 1953 şi 1932 din C. civ. (2009).

Prin sentinţa nr. 287 din 12 martie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vulcana Pandele.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

La termenul de judecată din 24 septembrie 2019 Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a calificat calea de atac ca fiind apel.

Prin decizia nr. 600 din 18 decembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 287 din 12 martie 2019 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vulcana Pandele, pe care a desfiinţat-o, respingând excepţia autorităţii de lucru judecat.

Totodată, a trimis cauza la aceeaşi instanţă pentru soluţionarea pe fond.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 18 februarie 2020, sub nr. x/2018*.

Prin sentinţa nr. 95 din 02 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins proba cu expertiză contabilă şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vulcana Pandele.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

La termenul de judecată din 20 iulie 2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac a recursului.

Prin decizia nr. 225 din 20 iulie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia inadmisibilităţii recursului şi a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 95 din 02.02.2021 pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, în contradictoriu cu intimata-pârâtă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ VULCANA PANDELE, cu menţiunea că are dreptul de a formula apel împotriva sentinţei nr. 95/02.02.2021 pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa de la comunicarea deciziei.

În aceste condiţii, la 25 august 2021, reclamanta A. S.R.L. a formulat apel împotriva sentinţei nr. 95 din 02 februarie 2021, pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă la 30 septembrie 2021, sub nr. x/2021.

Prin decizia nr. 10 din 20 ianuarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 95 din 02.02.2021 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în contradictoriu cu intimatul-pârât UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ VULCANA PANDELE.

Împotriva deciziei nr. 10 din 20 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2021, precum şi împotriva sentinţei nr. 95 din 02 februarie 2021, pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, criticând hotărârile pentru nelegalitate şi netemeinicie.

După expunerea parcursului procesual, în motivare, recurenta a apreciat că respingerea acţiunii ca neîntemeiată trebuia să aibă la bază considerente şi argumente juridice bazate pe alte probe decât cele verificate şi la prima judecată în fond. Or, în rejudecare, singura probă nouă pe care a solicitat-o, cu argumentaţia utilităţii şi pertinenţei sale, respectiv o expertiză contabilă, a fost respinsă, fără justificare.

De asemenea, a mai arătat că, şi dacă ar exista o justificare a acestei respingeri a probatoriului, care echivalează chiar cu o denegare de dreptate, considerentele instanţei sunt aceleaşi cu cele pe care s-a bazat şi aprecierea existenţei autorităţii de lucru judecat, creându-se, astfel, un cerc vicios, care nu conferă un aspect de temeinicie a hotărârii şi nici un aspect de legalitate.

În încheiere, autoarea recursului solicită instanţei de recurs ca, faţă de toate acestea, precum şi faţă de motivele dezvoltate pe care le va depune, să admită recursul şi să dispună în consecinţă.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

La 27 aprilie 2022, intimata-pârâtă a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, solicitând, în principal, admiterea excepţiei şi constatarea nulităţii recursului, iar, în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin acesta constatându-se că, în cuprinsul cererii de recurs, nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele prevăzute expres şi limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru, iar prin încheierea din 07 martie 2023 s-a dispus comunicarea acestuia părţilor cu menţiunea că au dreptul de a depune un punct de vedere în 10 zile de la comunicare.

Intimata-pârâtă a formulat punct de vedere la raport prin care a învederat că este de acord cu opinia raportorului în sensul că recursul promovat de recurentă este nul.

Prin rezoluţia din 24 aprilie 2023, s-a fixat termen pentru examinarea admisibilităţii recursului în completul de filtru la 09 mai 2023.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului reţinută prin raport, urmează a anula recursul declarat de recurenta-reclamantă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Motivarea recursului presupune, pe de o parte, indicarea unuia sau unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Astfel, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiează şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de legea procesual civilă, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului legal este sancţionată cu anularea recursului.

Soluţia impusă de legiuitor se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Aşadar, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar criticile de nelegalitate dezvoltate să fie susceptibile de a fi încadrate în cel puţin unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Totodată, se cuvine a fi subliniat faptul că recursul, nefiind o cale de atac devolutivă, autorul acestuia trebuie să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege, iar controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speţă, se constată că, deşi autoarea recursului şi-a întemeiat demersul judiciar pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în realitate, invocarea acestor motive de casare este pur formală, neputând fi reţinută existenţa unei motivări propriu-zise a cererii de recurs, în sensul exigenţelor/cerinţelor prevăzute de dispoziţiile art. 483 alin. (3) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

În concret, cât priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se constată că recurenta-reclamantă nu a formulat critici care să vizeze un eventual viciu al motivării deciziei instanţei de apel, în cele trei ipoteze prevăzute de motivul de casare mai sus amintit. Mai mult decât atât, în ceea ce priveşte pretinsa respingere, fără justificare, a expertizei contabile, se remarcă faptul că această critică nu vizează decizia instanţei de apel, ci sentinţa nr. 95 din 2 februarie 2021, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa şi prin care s-a respins această probă. De altfel, sentinţa a făcut deja obiectul căii de atac a apelului, ce a fost soluţionat prin decizia nr. 10 din 20 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti.

Articolul 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. prevede obligaţia instanţei de a insera în cuprinsul hotărârii expunerea situaţiei de fapt reţinute pe baza probelor administrate în cauză, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-a admis, cât şi cele pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor. Expunerea considerentelor reprezintă garanţia că hotărârea pronunţată reprezintă rezultatul unui raţionament logico-judiciar, iar soluţia nu a fost pronunţată într-un mod arbitrar şi discreţionar, şi face în acelaşi timp posibilă realizarea controlului judiciar.

Verificând decizia recurată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de apel a analizat criticile formulate prin apelul declarat şi a expus considerentele în susţinerea soluţiei pronunţate, astfel cum acestea se regăsesc la filele x din hotărâre, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. fiind, aşadar, formal invocat.

Cât priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se constată că recurenta-reclamantă nici măcar nu a indicat o normă de drept material pretins a fi fost nesocotită/încălcată/interpretată eronat de instanţa de apel. Or, în lipsa unor minime consideraţii cu privire la normele de drept material pretins a fi fost nesocotite de instanţa de apel, Înalta Curte nu poate face un control efectiv al legalităţii deciziei recurate, substituindu-se autorului căii extraordinare de atac declarate.

De altfel, nu pot fi reţinute nici alte critici de nelegalitate care să se circumscrie cel puţin unui motiv de casare dintre cele limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Mai mult decât atât, având în vedere că recurenta-reclamantă a menţionat în mod explicit faptul că înţelege să atace cu recurs nu numai decizia din apel nr. 10 din 20 ianuarie 2022, ci şi sentinţa nr. 95 din 2 februarie 2021, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa (împotriva căreia a declarat apel ce a fost soluţionat prin recurată), se constată că autoarea prezentului demers judiciar a reluat în calea de atac a recursului aceleaşi expuneri şi critici care au fost formulate împotriva sentinţei nr. 95 din 02 februarie 2021, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa şi care au fost deja supuse analizei instanţei de apel care a pronunţat decizia nr. 10 din 20 ianuarie 2022. Or, prin motivele de recurs recurenta-reclamantă trebuia să indice, punctual, de ce sunt greşite considerentele instanţei de apel care sprijină soluţia adoptată.

Prin urmare, chiar dacă prin decizia pronunţată în apel a fost menţinută soluţia instanţei de fond, în lipsa unor critici de nelegalitate care să vizeze efectiv considerentele instanţei de apel, Înalta Curte nu se poate substitui părţii, în sensul de a completa deductiv argumentaţia căii de atac.

Aceasta, deoarece, exigenţele reglementate de legiuitor prin prevederile art. 486 alin. (1) C. proc. civ. impun în sarcina titularului căii de atac a recursului obligaţia formulării unei argumentaţii juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu dispoziţiile legale menţionate.

Aşa fiind, Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă nu a formulat veritabile critici de nelegalitate care să permită, astfel, exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.

Reţinând că nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural, Înalta Curte constată incidentă sancţiunea nulităţii recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să impună aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 489 alin. (2) şi art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin administrator B. împotriva deciziei nr. 10 din 20 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin administrator B., împotriva deciziei nr. 10 din 20 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 09 mai 2023.