Inadmissibility of cassation appeal in labor disputes under exclusive appeal jurisdiction
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as inadmissible, thereby upholding the finality of the Court of Appeal's decision which had previously dismissed the original claim, resulting in the plaintiff's failure to obtain the requested relief. The dispute concerned a labor conflict where the plaintiff, a university professor, sought a judicial order compelling the defendant university to extend their teaching activities by two years beyond the standard retirement age, citing national education and social dialogue laws. The court determined that under the applicable procedural framework for individual labor conflicts, decisions rendered by the court of appeal are not subject to further appeal at the cassation level, rendering the specific appeal legally inadmissible. The decisive legal basis included Articles 208 and 214 of Law No. 62/2011 regarding social dialogue, which limit individual labor disputes to appeal only, and Article 483(2) of the Code of Civil Procedure, which explicitly excludes labor conflict decisions from cassation, thereby making the appealed decision final from the moment of its pronouncement.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 24 C. proc. civ, art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011, art. 208 din Legea nr. 62/2011, art. 483 C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ; Inadmissibility of cassation appeal in labor disputes under exclusive appeal jurisdiction: Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 09 mai 2023
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la 22 februarie 2021 pe rolul Tribunalului Alba, secţia I civilă sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Universitatea "1 decembrie 1918" Alba Iulia, solicitând instanţei să dispună prelungirea activităţii sale didactice cu încă 2 ani după vârsta standard de pensionare (24.01.2021), respectiv până la 24.01.2023.
În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, Legii dialogului social nr. 62/2011 precum şi pe cele ale Legii nr. 359/2018 pentru modificarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
Prin sentinţa civilă nr. 2767/2021 din 11 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Alba, secţia I civilă a respins cererea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Universitatea "1 decembrie 1918" Alba Iulia, ca nefondată.
A obligat reclamantul să plătească pârâtei 2000 RON cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, solicitând schimbarea sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 1945/2022 din 19 octombrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2767/2021 din 11 noiembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr. x/2021.
Nemulţumit de soluţia instanţei de apel, reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1945/2022 din 19 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre judecată instanţei de fond.
La 13 februarie 2023, intimata-pârâtă Universitatea 1 decembrie 1918 Alba Iulia a formulat, în termen legal, întâmpinare prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
În sistemul nostru de drept, mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.
Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din acelaşi cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.
În speţă, reclamantul a învestit Tribunalul Alba, secţia I civilă la 22 februarie 2021 cu o cerere în materia conflictelor de muncă, întemeiată pe dispoziţiile Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, Legii dialogului social nr. 62/2011 precum şi pe cele ale Legii nr. 359/2018 pentru modificarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, solicitând obligarea pârâtei Universitatea "1 decembrie 1918" Alba Iulia la prelungirea activităţii sale didactice cu încă 2 ani după vârsta standard de pensionare (24.01.2021), respectiv până la 24.01.2023.
Totodată, se reţine că, potrivit art. 1 lit. p) din Legea dialogului social nr. 62/2011, este considerat conflict individual de muncă - conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii care decurg din contractele individuale şi colective de muncă ori din acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, precum şi din legi sau din alte acte normative.
Aşadar, reclamantul a învestit instanţa cu un conflict individual de muncă, în sensul art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011.
Potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011 republicată, "conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal", iar conform art. 214 din acelaşi act normativ, "hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului".
Totodată, Legea nr. 62/2011 republicată prevede la art. 216 că "dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ..".
Din analiza coroborată a textelor de lege anterior evocate, rezultă că hotărârile pronunţate în litigiile de muncă sunt supuse numai apelului.
Având în vedere că procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv la 22 februarie 2021, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.
Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum acesta a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018:
"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, (...). De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.".
Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările şi completările ulterioare, "dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019".
Având în vedere că, în speţă, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 1945/2022 din 19 octombrie 2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, într-o cerere pronunţată în materia conflictelor de muncă, în raport de dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare, în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1945/2022 din 19 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1945/2022 din 19 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia I civilă, invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare.
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1945/2022 din 19 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia I civilă, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 09 mai 2023.