Admissibility of constitutional unconstitutionality exceptions regarding material statute of limitations and mortgage rights in credit recovery litigation

Şedinţa publică din data de 09 mai 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Cadrul procesual şi soluţia primei instanţe

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a Civila la data de 07.05.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A.., prin A., - SUCURSALA BUCUREŞTI în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., a solicitat decăderea pârâtului B. din beneficiul termenelor aferente tuturor ratelor de credit nerambursate din cadrul Contractului de credit încheiat între A. şi pârâţi, obligarea la restituirea întregului credit nerambursat până la data formulării cererii, în cuantum de 68.703,70 EUR şi 21.082,60 EUR dobânzi, respectiv 170,86 EUR penalităţi aferente creditului, calculate până la data de 22 aprilie 2020, echivalent în RON la data plăţii, la care se adaugă dobânda în cuantum de 5,65% calculată până la plata integrală a debitului datorat, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 546/18.03.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâtei C., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis cererea formulată de doamna expert contabil D. de majorare a onorariului de expert.

A dispus majorarea onorariului de expert cu suma de 2.545 RON.

A obligat reclamanta la plata către doamna expert D. a sumei de 2545 RON, reprezentând onorariu suplimentar.

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A.., prin A., în contradictoriu cu pârâtul B., astfel cum a fost precizată.

A dispus decăderea pârâtului din beneficiul termenelor aferente tuturor ratelor de credit nerambursate din cadrul contractului de credit nr. x/13.04.2010 încheiat între reclamantă şi pârât.

A obligat pârâtul la restituirea către reclamantă a sumei de 68.703,70 Euro cu titlu de debit principal, a sumei de 20.872,77 Euro cu titlu de dobândă şi a sumei de 3.387,63 Euro cu titlu de penalităţi de întârziere aferente contractului de credit nr. x/13.04.2010, astfel cum acestea au fost calculate prin raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit, până la data de 22.04.2020, echivalent în RON la data plăţii, reprezentând debit datorat în temeiul contractului de credit nerambursat, la care se adaugă dobânda în cuantum de 5,65% asupra debitului principal, ce se va calcula în continuare, până la plata integrală a debitului datorat.

A respins restul cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 21.847,67 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 8.806 RON reprezintă taxa de timbru, suma de 9.296,67 RON reprezintă onorariu de avocat şi suma de 3.745 RON reprezintă onorariu de expert.

A respins cererea pârâţilor privind plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

II. Apelul. Excepţia de neconstituţionalitate.

Împotriva încheierilor premergătoare din 22.12.2020, 24.02.2021, 16.04.2021, 10.12.2021 şi a sentinţei civile nr. 546/18.03.2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2020, au declarat apel pârâţii B. şi C., formulând critici inclusiv cu privire la soluţionarea excepţiilor prescripţiei dreptului material la acţiune, inadmisibilităţii şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C., precum şi pe fondul cauzei.

Prin cererea înregistrată la 06.12.2022 şi precizată ulterior, la 11.01.2023, apelanţii - pârâţi au depus o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu 8 excepţii de neconstituţionalitate:

1. excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) si (5) din C. civ., precum si a dispoziţiilor art. 3 si art. 5 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, cu raportare la Legea nr. 24/2000, precum si raportat la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie;

2. excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (4) din C. civ., precum si a dispoziţiilor art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, cu raportare la Legea nr. 24/2000, precum şi raportat la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie;

3. excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 711 din C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, cu raportare la Legea nr. 24/2000, precum si raportat la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie;

4. excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2.506 alin. (2) din C. civ., precum si a dispoziţiilor art. 707 alin. (2) din C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, cu raportare la Legea nr. 24/2000;

5. excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 707 alin. (1) din C. proc. civ., precum si a dispoziţiilor art. 2.512 alin. (1) si (2) si art. 2.513 din C. civ., raportat la dispoziţiile art. 15 alin. (2) si art. 16 alin. (1) din Constituţie;

6. excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2.504 alin. (1) din C. civ., raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, cu raportare la Legea nr. 24/2000, precum si raportat la dispoziţiile art. 44 alin. (1) si (2) din Constituţie;

7. excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 304 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 21 alin. (3) si art. 24 alin. (1) din Constituţie, precum si raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, cu raportare la Legea nr. 24/2000;

8. excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175 alin. (1) si (2) din C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, cu raportare la Legea nr. 24/2000, precum si raportat la dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie.

În şedinţa publică din 25.01.2023, apelanţii au mai invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 216 alin. (4) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) şi art. 1 alin. (5) din Constituţie.

Prin încheierea de şedinţă din 01 februarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis în parte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de apelanţii - pârâţi.

În temeiul art. 29 alin. (4) din Legea 47/1992, a sesizat Curtea Constituţională pentru a decide cu privire la:

- excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) si (5) din C. civ., precum si a dispoziţiilor art. 3 si art. 5 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, cu raportare la Legea nr. 24/2000, precum si raportat la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie;

- excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (4) din C. civ., precum si a dispoziţiilor art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, cu raportare la Legea nr. 24/2000, precum si raportat la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie;

- excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2.506 alin. (2) din C. civ., raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, cu raportare la Legea nr. 24/2000;

- excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 304 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 21 alin. (3) si art. 24 alin. (1) din Constituţie, precum si raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, cu raportare la Legea nr. 24/2000;

- excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175 alin. (1) si (2) din C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, cu raportare la Legea nr. 24/2000, precum si raportat la dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie;

- excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 216 alin. (4) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) şi art. 1 alin. (5) din Constituţie.

A respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare Curţii Constituţionale cu privire la:

- excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 711 din C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, cu raportare la Legea nr. 24/2000, precum si raportat la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie;

- excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 707 alin. (2) din C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, cu raportare la Legea nr. 24/2000;

- excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 707 alin. (1) din C. proc. civ., precum si a dispoziţiilor art. 2512 alin. (1) si (2) si art. 2513 din C. civ., raportat la dispoziţiile art. 15 alin. (2) si art. 16 alin. (1) din Constituţie;

- excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2504 alin. (1) din C. civ., raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, cu raportare la Legea nr. 24/2000, precum si raportat la dispoziţiile art. 44 alin. (1) si (2) din Constituţie.

Cu privire la normele legale pentru care cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost respinsă, instanţa a apreciat că nu este îndeplinită condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei a prevederilor invocate.

III. Judecata în recurs

1. Motivele invocate

Împotriva încheierii de şedinţă din 01 februarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, au declarat recurs pârâţii B. şi C., doar cu privire la soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor:

- art. 707 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi art. 2512 alin. (1) si (2) si art. 2513 din C. civ., raportat la dispoziţiile art. 15 alin. (2) si art. 16 alin. (1) din Constituţie;

- art. 2504 alin. (1) din C. civ., raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, cu raportare la Legea nr. 24/2000, precum si raportat la dispoziţiile art. 44 alin. (1) si (2) din Constituţie.

În motivarea recursului, pârâţii au redat excepţiile de neconstituţionalitate, astfel cum au fost invocate în faţa instanţei de apel, iar apoi au arătat, pentru fiecare excepţie, că sunt îndeplinite cerinţele legale de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

Referitor la prevederile art. 707 alin. (1) din C. proc. civ. şi ale art. 2512 alin. (1) si (2) si art. 2513 din C. civ., recurenţii au susţinut că legătura cu soluţionarea cauzei subzistă chiar dacă au invocat în termenul legal excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar admiterea de către Curtea Constituţională a acestei excepţii de neconstituţionalitate ar avea ca efect implicit constatarea faptului că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile vechiul C. civ. şi ale Decretului nr. 167/1958.

Referitor la prevederile art. 2504 alin. (1) din C. civ., recurenţii au susţinut că au ridicat excepţia de neconstituţionalitate pentru a lămuri că, inclusiv în temeiul noului C. civ., odată cu constatarea prescripţiei dreptului material la acţiune raportat la un contract de credit, se impune a se constata stingerea, pe cale accesorie, a ipotecii care a garantat obligaţia principală.

2. Argumentele Înaltei Curţi

2.1. În prealabil, Înalta Curte precizează că, în conformitate cu considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 321/2017 (par. 21-22), obiectul recursului reglementat de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 este verificarea aprecierii instanţei ierarhic inferioare cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, motivată de neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea 47/1992. Cu alte cuvinte, analiza instanţei de recurs este limitată la verificarea legalităţii respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma condiţiilor de admisibilitate menţionate.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere şi decizia Curţii Constituţionale nr. 385 din 4 iunie 2019, relevant fiind următorul considerentul nr. 24:

"Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. Or, "legătura cu soluţionarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului".

2.2. Curtea de apel a reţinut, argumentat, că nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, privind legătura cu soluţionarea cauzei a dispoziţiilor legale criticate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate.

2.3. Prin întâmpinarea formulată la prima instanţă, pârâţii au invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, această excepţie fiind respinsă, ca neîntemeiată, prin încheierea din 22 decembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă.

În raport cu situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, în urma admiterii contestaţiei la executare ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015 şi anulării actelor de executare silită, inclusiv a notificării de reziliere emise de bancă la 06 februarie 2015, la reluarea raporturilor contractuale, pârâtul împrumutat nu şi-a executat obligaţiile de restituire a ratelor de credit.

În aceste condiţii, banca reclamantă a solicitat instanţei decăderea împrumutatului din beneficiul termenului pentru ratele nescadente, această acţiune personală fiind supusă prescripţiei de drept material, iar nu prescripţiei executării silite.

2.4. Prevederile art. 707 alin. (1) din C. proc. civ. reglementează modul în care operează prescripţia dreptului de a obţine executarea silită, nefiind aplicabil în cauză, în raport cu temeiul excepţiei de prescripţie invocate de pârâţi şi analizate de instanţele de fond.

Prevederile art. 2512 alin. (1) si (2) si art. 2513 din C. civ. reglementează modul de invocare a prescripţiei dreptului material la acţiune şi momentul până la care se poate invoca prescripţia. Aceste prevederi legale sunt lipsite de relevanţă în cauză, din moment ce pârâţii au invocat excepţia prescripţiei în termen şi cu respectarea condiţiilor de ordin procedural, iar instanţa a analizat pe fond apărările pârâţilor referitoare la prescripţia extinctivă.

În fine, prevederile art. 2504 alin. (1) din C. civ. reglementează prescripţia dreptului la acţiune privind creanţa garantată, stipulând că prescripţia dreptului la acţiune privind creanţa principală nu atrage şi stingerea dreptului la acţiunea ipotecară.

În condiţiile în care excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune privind creanţa principală a fost respinsă de instanţele devolutive, lipseşte situaţia premisă care ar atrage aplicarea textului legal anterior indicat. Ca urmare, la momentul analizei condiţiilor de admisibilitate cât şi în prezent, dispoziţia legală criticată rămâne lipsită de relevanţă.

În plus, trebuie observat că prima instanţă nu a obligat decât debitorul principal la plata unor sume de bani, în timp ce în privinţa garantului ipotecar a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, considerând că instanţa nu este învestită cu analiza vreunui aspect legat de constituirea si executarea garanţiei ipotecare.

2.5. Înalta Curte confirmă concluzia la care a ajuns instanţa de apel, în sensul că dispoziţiile legale criticate pentru neconstituţionalitate nu au legătură cu soluţionarea cauzei.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii B. şi C. împotriva încheierii din 01 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2020, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 mai 2023.