Inadmissibility of modifying legal interest calculation period during appellate review as a new claim under appeal devolution limits.

Şedinţa publică din data de 09 mai 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 13 aprilie 2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2016, reclamanta SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A. a chemat în judecată pârâta SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ "C.F.R. MARFĂ" S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună:

(i) obligarea pârâtei la plata sumei de 1.138.131,81 RON, reprezentând penalităţi de întârziere pentru plata cu întârziere a contravalorii cărţilor nominale de călătorie în interesul serviciului, legitimaţiilor de călătorie pe căile ferate în interes de serviciu şi în interes personal, eliberate conform contractelor nr. x/2013, nr. y/2013, nr. z/2013 şi nr. OP14/83/2013;

(ii) obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, conform art. 1535 din C. civ.

(iii) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 194 şi urm. din C. proc. civ., precum şi pe dispoziţiile contractelor nr. x/2013, nr. y/2013, nr. z/2013 şi nr. OP14/83/2013.

La 09 mai 2016, reclamanta şi-a precizat cererea cu privire la cuantumul dobânzii legale aferente sumei de 1.138.131,81 RON, calculat până la data introducerii acţiunii, respectiv până la 13.04.2016, arătând că acesta este de 236.724,15 RON, astfel cum rezultă din situaţiile cu nr. x/2016, nr. y/2016, nr. w/2016 şi nr. z/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 1013 din 27 martie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanta SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A., în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ "C.F.R. MARFĂ" S.A., astfel cum a fost precizată.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.138.131,81 RON reprezentând penalităţi de întârziere.

A respins ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 14.986,31 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel ambele părţi.

Prin decizia civilă nr. 2132/A din 05 decembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâta SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ "C.F.R. MARFĂ" S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1013/27.03.2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

A admis apelul formulat de reclamanta SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe pe care a schimbat-o, în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamantă şi a sumei de 236.724,15 RON, reprezentând dobândă legală, precum şi a sumei de 5466,43 RON, reprezentând diferenţă cheltuieli de judecată în primă instanţă (taxă de timbru) şi apel.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Prin decizia nr. 171 din 02 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursul declarat de pârâta SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ "C.F.R. MARFĂ" S.A. şi a dispus casarea în parte a deciziei civile nr. 2132/A din 05 decembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, numai în ceea ce priveşte apelul declarat de reclamantă, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă la 27 aprilie 2021, sub nr. x/2016*, în vederea rejudecării apelului declarat de reclamanta SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1013/27.03.2017 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 1066 din 08 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta.

În motivarea recursului formulat, autoarea căii de atac a susţinut că, în cauză, este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Evocând un considerent al instanţei de apel, prin care aceasta a reţinut că "solicitarea reclamantei din cuprinsul notelor scrise depuse cu prilejul rejudecării apelului, în sensul de a fi obligată partea adversă la plata dobânzii calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la achitarea efectivă a debitului, reprezintă o cerere nouă ...", recurenta a solicitat să se observe că, în fapt, cererea a fost formulată odată cu cererea de chemare în judecată, reprezentând petitul doi din cererea introductivă, întemeiat pe dispoziţiile art. 1535 C. civ., iar indicarea perioadei "de la data imediat următoare scadenţei şi până la data introducerii acţiunii" a fost făcută de către Tribunalul Bucureşti prin adresa din 20 aprilie 2016 emisă în dosar.

Recurenta arată că, în fapt, a solicitat daune-interese cu caracter moratoriu în sensul actualizării sumei pretinse, actualizarea reprezentând beneficiul nerealizat de care a fost lipsită prin neplata sumei datorate.

Mai arată că, raportat la prevederile art. 6 alin. (1) lit. a) coroborat cu prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contractele încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante, aceasta este îndreptăţită la dobânda penalizatoare, în condiţiile art. 1535 C. civ.

Faţă de cele reţinute de instanţa de apel, recurenta solicită a se observa faptul că acel capăt de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale a fost formulat, iniţial, odată cu cererea introductivă şi reiterat în cererea de apel, ocazie cu care a precizat că perioada pentru care solicită dobânda penalizatoare este de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data achitării efective a debitului.

Prin urmare, în opinia recurentei, reţinerea de către instanţa de apel a faptului că cererea a fost formulată în cuprinsul notelor scrise intră în contradicţie cu toate înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

În susţinerea afirmaţiei sale, recurenta învederează că cererea a fost reiterată la pagina 4 din cuprinsul cererii de apel, subsumându-se prevederilor art. 477 alin. (1) C. proc. civ.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 07 martie 2023 recursul a fost admis în principiu.

Analizând recursul formulat de recurenta-reclamantă, în baza motivelor de recurs şi a temeiurilor de drept aplicabile, Înalta Curte îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, se cuvine notat că deşi recurenta-reclamantă şi-a întemeiat cererea de recurs pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în realitate, au fost dezvoltate critici care sunt susceptibile de a fi analizate din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât ceea ce critică autoarea recursului este calificarea dată de instanţa de apel solicitării acesteia din cuprinsul notelor scrise depuse cu prilejul rejudecării apelului, de a fi obligată intimata-pârâtă la plata dobânzii legale calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la achitarea efectivă a debitului, cerere pe care instanţa de apel a apreciat-o ca fiind o cerere nouă, inadmisibilă în apel, conform art. 478 alin. (3) C. proc. civ.

Referitor la susţinerea recurentei-reclamante, potrivit căreia ceea ce a reţinut instanţa de apel în privinţa solicitării din cuprinsul notelor scrise este în contradicţie cu toate înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reţine că aceasta nu se încadrează în ipotezele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., respectiv nemotivare, motivare insuficientă sau motive contradictorii sau numai motive străine de natura pricinii.

În ipoteza invocării unor motive contradictorii, este necesar a se indica o eventuală contradicţie între considerentele hotărârii şi dispozitiv sau o contradicţie între considerente, în sensul că, dintr-o parte a hotărârii rezultă că acţiunea este întemeiată, iar din altă parte, că nu este întemeiată or, în cauză, nu se invocă o astfel de contradicţie.

Recurenta-reclamantă a susţinut că, în fapt, cererea privind dobânda a fost formulată odată cu cererea de chemare în judecată, reprezentând petitul doi al cererii introductive, că indicarea perioadei "de la data imediat următoare scadenţei şi până la data introducerii acţiunii" a fost făcută la solicitarea Tribunalului Bucureşti, precum şi faptul că petitul a fost reiterat în cererea de apel, ocazie cu care a precizat şi perioada pentru care a solicitat dobânda penalizatoare, respectiv de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data achitării efective a debitului.

Parcursul procesual al dosarului relevă faptul că prin cererea introductivă reclamanta a cerut, pe de-o parte, obligarea pârâtei la plata sumei de 1.138.131,81 RON, reprezentând penalităţi pentru plata cu întârziere a contravalorii titlurilor de călătorie, iar, pe de altă parte, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale şi a cheltuielilor de judecată.

Prin adresa din 09 mai 2016, reclamanta a menţionat, în mod explicit, cu privire la cuantumul dobânzii legale, de 236.724,15 RON, că "acesta a fost calculat până la data introducerii acţiunii, respectiv până la 13.04.2016", iar prin răspunsul formulat la întâmpinarea pârâtei, a susţinut că:

"am procedat la calculul de daune interese, cu titlu de dobândă legală, calculată începând cu data imediat următoare celei în care s-au făcut plăţile şi până la data de 13.04.2016, data introducerii acţiunii." .

Prin memoriul de apel, reclamanta a susţinut că "suma de 236.724,15 RON reprezintă dobânda legală (...) calculată de la data imediat următoare celei în care s-au achitat facturile şi până la data de 13.04.2016, data introducerii cererii de chemare în judecată." .

Prin întâmpinarea depusă la recursul declarat de pârâtă, reclamanta a afirmat:

"Aşa cum am învederat prin cererea de chemare în judecată, prin cererea de apel, precum şi prin celelalte înscrisuri depuse în cauză, subscrisa am solicitat (...) obligarea pârâtei exclusiv la plata (...) dobânzii legale, datorate de la data imediat următoare şi până la data introducerii cererii de chemare în judecată.", susţineri reiterate în faţa instanţei de recurs cu ocazia dezbaterilor şi consemnate în practicaua deciziei instanţei supreme .

Prin decizia de casare, cu privire la dobânda legală pretinsă de către reclamantă, instanţa supremă a reţinut că "(...) reclamanta a solicitat dobânda legală (...), calculată pentru intervalul dintre data achitării debitului principal şi data introducerii cererii de chemare în judecată." .

Prin notele scrise din 03.06.2021, susţinând că "instanţa de fond trebuia să facă aplicarea art. 1489 alin. (2) teza finală C. civ., să oblige pârâta la plata dobânzii legale, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data achitării efective a debitului", recurenta-reclamantă a solicitat obligarea pârâtei inclusiv la plata daunelor interese de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data plăţii efective .

În acest context, instanţa de apel, în rejudecare, a calificat pretenţia reclamantei drept o "cerere nouă" în raport de cadrul procesual stabilit în primă instanţă şi de dispoziţiile art. 478 alin. (3) C. proc. civ., considerând-o inadmisibilă de dedus judecăţii direct în faza procesuală a apelului.

Critica recurentei-reclamante este nefondată.

Conform art. 9 alin. (2) C. proc. civ., care este expresia principiului disponibilităţii, "obiectul şi limite procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor", iar potrivit art. 478 alin. (3) din acelaşi cod, ce stabileşte limitele efectului devolutiv al apelului la ceea ce s-a judecat în primă instanţă, "în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi".

În speţă, aşa cum s-a arătat mai sus, prima instanţă a fost învestită cu o cerere în pretenţii al cărei petit secundar l-a reprezentat solicitarea de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale, calculate din ziua următoare celei în care a fost achitat debitul principal şi până la data introducerii acţiunii - 13.04.2016.

Cererea de chemare în judecată nu a vizat plata dobânzii legale de la data introducerii cererii de chemare în judecată - 13.04.2016 şi până la achitarea efectivă a debitului, astfel cum s-a solicitat prin notele scrise depuse la 03.06.2021, ci până la data introducerii cererii de chemare în judecată.

În aceste condiţii, se reţine că instanţa de apel, în rejudecare, în mod corect a interpretat şi aplicat dispoziţiile art. 478 alin. (3) C. proc. civ. şi a stabilit că o solicitare precum cea a reclamantei din cuprinsul notelor scrise depuse cu prilejul rejudecării apelului, în sensul de a fi obligată partea adversă la plata dobânzii legale calculate pentru o altă perioadă decât cea arătată în faţa instanţei de fond, reprezintă o cerere nouă, inadmisibilă în apel.

Înalta Curte apreciază ca fiind legală calificarea dată pretenţiei de către instanţa de apel, în rejudecare, având în vedere că invocarea în această fază procesuală a unei alte perioade de calcul a dobânzii legale reprezintă, de fapt, o modificare a obiectului cererii introductive din perspectiva pretenţiilor solicitate şi asupra cărora instanţa de apel nu se poate pronunţa în această etapă, în care controlul legalităţii şi temeiniciei hotărârii primei instanţe este limitat la ceea ce s-a judecat în prima etapă procesuală.

De asemenea, modificarea pretenţiilor cererii de chemare în judecată nu poate fi efectuată oricând în cursul judecăţii, ci numai în condiţiile art. 204 alin. (1) C. proc. civ., nefiind posibil să fie primită cu prilejul rejudecării apelului.

Admiterea unei teze contrarii ar înfrânge principiul disponibilităţii şi cel al contradictorialităţii, precum şi dreptul la apărare al părţii adverse, care s-ar afla în imposibilitate de a formula apărări pe alte aspecte decât cele care figurează în petitul cererii de chemare în judecată şi ar fi privat de unul dintre cele două grade de jurisdicţie devolutive recunoscute de legislaţia română.

Conceptul de "cerere nouă" se raportează, cu necesitate, la introducerea unei noi pretenţii de către părţi în faza judecăţii în apel, pretenţie ce nu a format obiect al judecăţii în primă instanţă, această soluţie decurgând din funcţia fundamentală a instanţei de control judiciar, anume aceea de a examina regularitatea hotărârii primei instanţe cu privire la pretenţiile ce au fost deduse în faţa acesteia.

Prin urmare, este inadmisibilă modificarea perioadei de calcul a dobânzii legale cu prilejul rejudecării apelului, în sensul acordării acesteia de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data plăţii efective a debitului, perioadă diferită faţă de cea precizată în primă instanţă, judecătorul fondului nefiind învestit cu o asemenea solicitare.

Cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, se reţine faptul că trebuie să existe o concordanţă între ceea ce se cere şi ceea ce se dă, astfel încât, pentru a nu se restrânge în mod artificial limitele învestirii instanţei, în măsura în care există dubii ori neconcordanţe între conţinutul cererii introductive şi petitul formulat de către reclamant, judecătorul trebuie să ceară clarificările necesare, determinând astfel sensul real al demersului judiciar iniţiat.

Prin urmare, nu poate fi reţinută alegaţia recurentei potrivit căreia indicarea perioadei - de la data imediat următoare scadenţei şi până la data introducerii acţiunii - "s-a făcut de către Tribunalul Bucureşti prin adresa din 20 aprilie 2016, emisă în prezentul dosar", întrucât examinarea înscrisurilor dosarului relevă că perioada de calcul a dobânzii legale a fost indicată de către reclamantă la solicitarea primei instanţe şi nicidecum de instanţă.

Aşadar, în lumina tuturor acestor considerente enunţate, Înalta Curte reţine că sunt nefondate susţinerile recurentei-reclamante, fiind legală calificarea dată de instanţa de apel, în rejudecare, solicitării din cuprinsul notelor scrise depuse cu prilejul rejudecării apelului, având în vedere conceptul de "cerere nouă" la care se referă art. 478 alin. (3) C. proc. civ., neputându-se reproşa acesteia încălcarea vreunei norme care ar impune casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată.

Neputând fi reţinută incidenţa motivului de casare invocat, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A. împotriva deciziei civile nr. 1066 din 08 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A. împotriva deciziei civile nr. 1066 din 8 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 mai 2023.