Unjust enrichment claim against municipality for special administrator remuneration rejected as subsidiary action; extraordinary appeal annulled for failure to substantiate alleged violation of material law

Şedinţa publică din data de 09 mai 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 01 noiembrie 2021 pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, reclamanta COMPANIA MUNICIPALĂ DE INVESTIŢII URBAN S.A. - prin administrator judiciar C.I.I. A. a solicitat obligarea, în solidar, a pârâţilor Municipiul Piatra Neamţ - prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamţ la plata sumei de 315.083,38 RON, reprezentând remuneraţia acordată administratorului special în perioada iunie 2019- septembrie 2021, actualizarea sumei cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, precum şi plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 194, art. 265-308, art. 451, art. 453 C. proc. civ., art. 1345, art. 1531 C. civ., art. 52, art. 53, art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 250/C din 15 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta COMPANIA MUNICIPALĂ DE INVESTIŢII URBAN S.A. - prin administrator judiciar C.I.I. A. în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Piatra Neamţ - prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamţ, ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate, în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 860/2022 din 07 octombrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă COMPANIA MUNICIPALĂ DE INVESTIŢII URBAN S.A. - prin administrator judiciar C.I.I. A., împotriva sentinţei civile nr. 250/C/15.04.2022 pronunţate de Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Municipiul Piatra Neamţ - prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamţ, ca nefondat.

Prin încheierea din 31 octombrie 2022, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale din minuta şi dispozitivul deciziei civile nr. 860/07.10.2022, în sensul de a se menţiona calea de atac corectă, respectiv "cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Curtea de Apel Bacău" în loc de "definitivă", cum din eroare s-a consemnat.

Împotriva deciziei civile nr. 860/2022 din 07 octombrie 2022, a formulat recurs reclamanta COMPANIA MUNICIPALĂ DE INVESTIŢII URBAN S.A. - prin administrator judiciar C.I.I. A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

În motivare, după prezentarea situaţiei de fapt şi a parcursului litigios, autoarea recursului susţine că hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, prin reţinerea în considerentele acesteia a faptului că prima instanţă a examinat cu prioritate caracterul subsidiar al acţiunii şi a constatat că aceasta avea posibilitatea de a formula o altă acţiune decât cea întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză.

Subliniază recurenta-reclamantă că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile instituţiei îmbogăţirii fără justă cauză, reglementate de legiuitor prin art. 1345 C. civ., având în vedere că remuneraţia administratorului special a fost achitată din patrimoniul acesteia, deşi pârâţilor le incumbă obligaţia de plată, conform art. 52 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, ca o obligaţie corelativă a faptului că au numit administratorul special.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaţilor-pârâţi Municipiul Piatra Neamţ - prin Primar, respectiv Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamţ, la 29 decembrie 2022.

La 10 februarie 2023, intimatul-pârât Municipiul Piatra Neamţ - prin Primar a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat anularea, ca nemotivat, a recursului, iar, în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii prezentei căi extraordinare de atac, urmând a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte reţine că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare care, în concordanţă cu principiul legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., poate fi exercitat în termenele şi condiţiile prevăzute de lege.

În privinţa recursului, una dintre condiţiile esenţiale stabilite de legiuitor este aceea că poate fi exercitat pentru motivele strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aceasta înseamnă că titularul recursului este ţinut să îşi conformeze conduita procesuală acestor exigenţe legale pentru a crea premisele necesare pentru exercitarea controlului de legalitate de către instanţa de recurs.

Obligaţia de a motiva recursul presupune nu numai evocarea unei simple nemulţumiri în raport cu soluţia atacată, ci implică obligaţia de a arăta motivul/motivele de casare pe care se întemeiază, dintre cele reglementate limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., precum şi dezvoltarea lor în concret, respectiv raportarea motivului/motivelor de casare invocat/e la procedura derulată în faţa instanţei anterioare şi/sau hotărârea recurată, criticându-se măsurile procedurale dispuse de instanţă sau raţionamentul logico-juridic expus în cuprinsul hotărârii atacate.

Neindicarea ori indicarea greşită a unor motive de casare, dar susceptibile de încadrare de către instanţă în oricare dintre ipotezele de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., pe temeiul interpretării per a contrario a dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din cod, nu vor fi sancţionate cu nulitatea recursului, însă, invocarea unor critici care nu se încadrează în mod real în motivul/motivele de casare invocate şi nici într-un alt motiv de recurs prevăzut de lege, va atrage aplicarea sancţiunii nulităţii căii de atac, în conformitate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pornind de la aceste consideraţii, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a indicat în susţinerea recursului dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care vizează încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, fără a arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea deciziei recurate.

Întreaga construcţie a recursului vizează o succesiune de fapte, afirmaţii, referitoare la fondul litigiului privind îndeplinirea condiţiilor instituţiei juridice a îmbogăţirii fără justă cauză, cererea de recurs nefiind însă structurată din punct de vedere juridic, în aşa fel încât să se poată reţine, chiar şi din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.

Astfel, prin recursul formulat, recurenta-reclamantă a invocat aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1345 C. civ., referitoare la îmbogăţirea fără justă cauză, cu raportare la caracterul subsidiar al unei astfel de acţiuni, învederând că, în speţă, mărirea patrimoniului Municipiului Piatra Neamţ a constat în evitarea cheltuielilor cu remuneraţia administratorului special desemnat de Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamţ, micşorarea patrimoniului său fiind determinată de plata acestei remuneraţii, în lipsa unui temei legal. Totodată, invocând faptul că nu are la îndemână o altă acţiune decât cea cu care a sesizat instanţa, recurenta-reclamantă a reiterat criticile privind aplicarea dispoziţiilor art. 52 din Legea nr. 85/2014, în sensul că acţionarul era cel care avea obligaţia de a plăti remuneraţia administratorului special, ca obligaţie corelativă numirii acestuia.

Înalta Curte constată că aceste critici au fost analizate de către instanţa de apel, fiind dezlegate chestiunile referitoare la plata remuneraţiei administratorului special, atât din perspectiva dispoziţiilor art. 52 din Legea nr. 85/2014, cât şi a prevederilor art. 1345 din C. civ., referitoare la îmbogăţirea fără justă cauză.

Instanţa de prim control judiciar, confirmând sentinţa primei instanţe, a reţinut ca argument pentru respingerea apelului reclamantei faptul că instanţa în faţa căreia se invocă îmbogăţirea fără justă cauză trebuie să stabilească, prioritar, caracterul subsidiar al acţiunii, întrucât acesta reprezintă un aspect de natură procesuală şi, dacă se constată că există un alt remediu procesual, un alt tip de acţiune ce putea fi intentată, care să aibă temei contractual sau delictual, cererea se va respinge fără a se mai cerceta celelalte condiţii. Instanţa de apel a analizat dispoziţiile art. 1345 şi art. 1348 C. civ. referitoare la condiţiile materiale şi juridice ale actio de in rem verso şi a concluzionat că prima instanţă a examinat cu prioritate caracterul subsidiar, constatând că reclamanta avea posibilitatea să formuleze o altă acţiune întrucât, atât timp cât plăţile au avut la bază un titlu, se putea pune în discuţie existenţa unei căi procedurale principale întemeiate pe acel titlu sau decurgând din nulitatea ori desfiinţarea acestuia. Cu privire la condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză, prin decizia recurată s-a arătat că instanţa de apel nu a fost chemată să stabilească dacă ar fi întemeiată o astfel de acţiune, ci să determine dacă instanţa de fond a considerat în mod corect faptul că reclamanta avea la îndemână o altă acţiune, concluzia fiind aceea că dispoziţiile art. 1345 C. civ. au fost în mod corect aplicate de Tribunalul Neamţ, reclamanta neputând invoca drept temei al răspunderii pârâţilor îmbogăţirea fără justă cauză, având la dispoziţie alte mijloace procesuale. Totodată, în privinţa art. 52 din Legea nr. 85/2014, s-a reţinut că aceste prevederi stabilesc că obligaţia de desemnare a administratorului special incumbă acţionarului unic al debitorului, urmând ca eventualele aspecte de nelegalitate legate de numirea acestora să fie soluţionate în temeiul normei speciale, în procedura prevăzută de lege.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă, prin recursul formulat, nu face referire la considerentele instanţei de prim control judiciar, singurele critici aduse deciziei recurate constând în afirmaţia potrivit căreia instanţa de apel a motivat hotărârea reţinând că prima instanţă a examinat cu prioritate caracterul subsidiar al acţiunii şi a constatat că aceasta avea posibilitatea de a formula o altă acţiune decât cea întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză, motivare cu care, însă, nu este de acord, pentru ca apoi, să evoce dispoziţiile art. 1345 din C. civ. şi ale art. 52 din Legea nr. 85/2014, fără însă a arăta, în concret, cum anume au fost încălcate sau aplicate greşit aceste norme de drept material.

Aşa fiind, reiterarea argumentelor privind îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 1345 C. civ. referitoare la îmbogăţirea fără justă cauză, din perspectiva caracterului subsidiar al unei astfel de acţiuni, nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu sunt relevate critici de nelegalitate punctuale ale hotărârii atacate, prin evocarea greşelilor de judecată săvârşite de instanţa de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, de strictă interpretare.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că aspectele prezentate de recurenta-reclamantă nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii hotărârii atacate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă, şi cum, în cauză, nu pot fi identificate nici motive de casare de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului, admiţând excepţia cu acest obiect.

În considerarea celor ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA MUNICIPALĂ DE INVESTIŢII URBAN S.A. - prin administrator judiciar C.I.I. A., împotriva deciziei civile nr. 860/2022 din 7 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA MUNICIPALĂ DE INVESTIŢII URBAN S.A. - prin administrator judiciar C.I.I. A., împotriva deciziei civile nr. 860/2022 din 7 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 09 mai 2023.