Insurance appeal over EUR 115,000 in moral damages declared inadmissible; lower ruling stands final

Şedinţa publică din data de 09 mai 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 06 ianuarie 2020, pe rolul Tribunalului Suceava - secţia a II-a Civilă, sub nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., în calitate de corespondent pe teritoriul României pentru C., ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata următoarelor sume: 1.000.000 de euro cu titlu de daune morale pentru defuncţii săi fii, D. şi E., 3.000 de RON cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare, parastase şi alte ritualuri religioase, precum şi cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1349, art. 1392, art. 2223, art. 2224 din C. civ.

Pârâta B. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a asigurătorului B. S.A. şi excepţia prematurităţii formulării cererii, iar, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată sau admiterea, în parte, în măsura dovedirii afirmaţiilor formulate în cuprinsul motivării acţiunii.

La 30 octombrie 2020, intervenienţii F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. şi Q. au depus o cerere de intervenţie voluntară principală, astfel cum a fost îndreptată prin cererea scrisă din 05 ianuarie 2021 şi cererea verbală de la termenul de judecată din 11 martie 2020, prin care au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta C., prin corespondent B. S.A., obligarea acesteia din urmă la plata sumei de câte 500.000 euro, cu titlu de daune morale, cu penalităţi de 0,2%/zi de întârziere, până la plata efectivă şi integrală a despăgubirilor, conform art. 21 din Legea nr. 132/2017, precum şi la plata cheltuielilor de judecată, în caz de opoziţie, în considerarea aceluiaşi accident rutier în urma căruia a survenit decesul numiţilor E. şi D., ca eveniment prejudiciabil.

În drept, au invocat dispoziţiile art. 194 şi următoarele, art. 223, 451-453 C. proc. civ., dispoziţiile art. 1357, art. 1381 şi următoarele, art. 2223-2226 din C. civ., respectiv Legea 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie.

Prin întâmpinarea la cererea de intervenţie voluntară principală depusă la 17 februarie 2021, pârâta B. S.A. a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţia prematurităţii introducerii cererii de intervenţie şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a intervenienţilor voluntari principali, iar, pe fondul cererii de intervenţie voluntară principală, a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.

Prin încheierea din 05 martie 2021, instanţa a admis în principiu cererea de intervenţie voluntară principală formulată în cauză.

La termenul de judecată din 16 aprilie 2021, instanţa a luat act de renunţarea pârâtei la invocarea excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive şi prematurităţii introducerii cererii formulate, faţă de cererea de chemare în judecată principală. A unit cu fondul cauzei excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă faţă de cererea de intervenţie voluntară principală. A respins, ca neîntemeiată, excepţia prematurităţii introducerii cererii de către intervenienţii voluntari principali, invocată de pârâtă.

La 06 mai 2021, intervenienţii voluntari principali F., M., N., O., P. şi Q. au depus o cerere scrisă de renunţare la judecarea cererii de intervenţie voluntară principală formulată în contradictoriu cu pârâta B. S.A., în calitate de corespondent pe teritoriul României pentru C..

Prin sentinţa civilă nr. 61 din 24 martie 2022, Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă a luat act de renunţarea intervenienţilor voluntari principali F., M., N., O., P. şi Q. la judecarea cererii de intervenţie voluntară principală formulată în contradictoriu cu pârâta B. S.A., în calitate de corespondent pe teritoriul României pentru C..

A respins, ca neîntemeiate, excepţiile prescripţiei dreptului material la acţiune şi lipsei calităţii procesuale active a intervenienţilor voluntari principali G., H., I., J., K. şi L., invocate de pârâtă.

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., în calitate de corespondent pe teritoriul României pentru C..

A obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 210.000 euro, echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de daune morale.

A respins cererea de chemare în judecată în rest, ca neîntemeiată.

A admis în parte cererea de intervenţie voluntară principală formulată şi precizată de intervenienţii voluntari principali G., H., I., J., K. şi L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., în calitate de corespondent pe teritoriul României pentru C..

A obligat pârâta la plata în favoarea intervenientei G. a sumei de 30.000 euro, echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de daune morale.

A obligat pârâta la plata în favoarea intervenienţilor H., I., J., K. şi L. a sumelor de 10.000 euro pentru fiecare, echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de daune morale.

A obligat pârâta la plata în favoarea intervenienţilor voluntari principali G., H., I., J., K. şi L. a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2%/zi de întârziere calculate asupra sumelor stabilite cu titlu de daune morale, începând cu a 11-a zi de la comunicarea hotărârii definitive şi până la achitarea efectivă.

A respins cererea de intervenţie voluntară principală în rest, ca neîntemeiată.

A obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 7.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

A obligat pârâta la plata în favoarea intervenienţilor voluntari principali G., H., I., J., K. şi L. a sumelor de 1.700 RON pentru fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată.

A respins cererile reclamantei şi intervenienţilor voluntari principali privind acordarea cheltuielilor de judecată în rest, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta A., intervenienta G., intervenienţii voluntari principali G., H., I., J., K., L. şi pârâta B. S.A.

Prin decizia civilă nr. 269 din 11 noiembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Suceava - secţia a II-a Civilă a respins apelurile declarate de reclamanta A., de intervenienta forţată G., de intervenienţii voluntari principali G., H., I., J., K. şi L., împotriva sentinţei civile nr. 61 din 24 martie 2022 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă.

A admis apelul declarat de pârâta B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 61 din 24 martie 2022 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă.

A schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că:

A redus daunele morale acordate reclamantei la suma de 100.000 Euro (în loc de 210.000 Euro).

A redus daunele morale acordate intervenientei G. la suma de 15.000 Euro (în loc de 30.000 Euro).

A respins cererile de intervenţie formulate de H., I., J., K., L. ca nefondate.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

A obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 3822,49 RON cu titlu de cheltuieli de judecată din apel.

A obligat intervenienta G. să plătească pârâtei suma de 521,24 RON cu titlu de cheltuieli de judecată din apel, iar pe intervenienţii H., I., J., K. şi L. la plata sumei de 347,49 RON fiecare către pârâtă, cu acelaşi titlu.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs intervenienţii G., H., I., J., K. şi L., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea hotărârii, cu cheltuieli de judecată.

La 03 februarie 2023, intimata-reclamantă a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului faţă de dispoziţiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum acestea au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea 310/2018, solicitând, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

La 14 februarie 2023, intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. şi ale Legii nr. 310/2018, excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege, solicitând, în principal, respingerea ca inadmisibil a recursului, în subsidiar, anularea recursului, iar, pe fond, respingerea acestuia ca nefondat.

Întrucât prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii de filtru, prin rezoluţia din 17 februarie 2023 s-a fixat termen de judecată la 09 mai 2023 pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi acesta presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din acelaşi cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speţă, se constată că reclamanta a învestit Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă la 06 ianuarie 2020 cu o cerere în materia asigurărilor, întemeiată pe dispoziţiile art. 1349, art. 1392, art. 2223, art. 2224 din C. civ., Norma nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, solicitând obligarea pârâtei B. S.A. la plata de daune morale şi materiale pentru prejudiciul cauzat în urma producerii accidentului rutier din 01.11.2017, în urma căruia fii acesteia, D. şi E., au decedat.

Având în vedere că procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv la 06 ianuarie 2020, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.".

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările şi completările ulterioare, "Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019.".

Aşadar, prin Legea nr. 310/2018 legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc şi cele izvorând din asigurări.

Având în vedere că, în speţă, recursul are ca obiect decizia nr. 269 din 11 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă în apel, într-o cerere pronunţată în materia asigurărilor, în raport de dispoziţiile legale precitate, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare, în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenţii-intervenienţi G., H., I., J., K. şi L. împotriva deciziei nr. 269 din 11 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului.

Respinge recursul declarat de recurenţii-intervenienţi G., H., I., J., K., L. împotriva deciziei nr. 269 din 11 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 09 mai 2023.