Revision rejected for lack of party identity in separate litigation, precluding invocation of positive res judicata effect

Şedinţa publică din data de 4 mai 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, obligarea pârâtului la: calcularea/recalcularea, alocarea şi plata către reclamantă, prin emiterea unui ordin, a tuturor drepturilor salariale neacordate şi cuvenite, în mod retroactiv pentru perioada 26.05.2015-31.07.2016, conform prevederilor Legii nr. 71/2015, art. 1 alin. (5); calcularea, respectiv plata către reclamantă a veniturilor salariale la nivelul maxim de salarizare prin raportare la categoriile profesionale/familii ocupaţionale din cadrul ANAP, pentru perioada 21.12.2016-31.01.2017, sumă actualizată cu indicele de inflaţie, precum şi cu dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 1746 din 15 martie 2022, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 6977 din 13 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a admis, în parte, apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 1746/15.03.2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale; s-a schimbat, în parte, sentinţa civilă apelată, în sensul că:

S-a admis, în parte, cererea de chemare în judecată, fiind obligat pârâtul să recalculeze salariul reclamantei pentru perioada 26.05.2015-26.05.2016 la nivelul maxim existent în cadrul categoriei profesionale din cadrul ANAP, pentru aceleaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate. Totodată, a fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantei diferenţele de drepturi salariale dintre sumele primite şi sumele rezultate în urma recalculării, pentru perioada 26.05.2015-26.05.2016 şi a fost respinsă, în rest, cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2021, astfel cum a fost precizată, reclamanta B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, obligarea acestuia la calcularea/recalcularea, alocarea şi plata către reclamantă a tuturor drepturilor salariale neacordate şi cuvenite, în mod retroactiv pentru perioada 26.05.2015-31.07.2016, conform prevederilor Legii nr. 71/2015, art. 1 alin. (5); la calcularea, respectiv plata către reclamantă a veniturilor salariale la nivelul maxim de salarizare prin raportare la categoriile profesionale/familii ocupaţionale din cadrul ANAP, începând din 21.12.2016-31.01.2017, sumă actualizată cu indicele de inflaţie, precum şi cu dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume, începând cu data 23.12.2021.

Prin sentinţa civilă nr. 2247 din 5 aprilie 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a respins acţiunea formulată, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 6845 din 8 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă B. împotriva sentinţei civile nr. 2247/2022 din 5 aprilie 2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale; s-a schimbat, în parte, sentinţa apelată, în sensul că:

S-a admis în parte cererea de chemare în judecată, fiind obligat pârâtul să recalculeze salariul reclamantei la nivelul maxim existent în cadrul categoriei profesionale din cadrul ANAP pentru aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, pentru perioada 26.05.2015-26.05.2016. Totodată, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei diferenţele de drepturi salariale dintre sumele primite şi sumele rezultate în urma recalculării, pentru perioada 26.05.2015-26.05.2016, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare aferentă, de la data de 23.12.2021 până la data plăţii. A fost respinsă, în rest, cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2021, reclamanta C., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, a solicitat obligarea acestuia la calcularea/recalcularea, alocarea şi plata către reclamantă, prin emiterea unui ordin, a tuturor drepturilor salariale neacordate şi cuvenite, în mod retroactiv pentru perioada 26.05.2015-31.07.2016, conform prevederilor Legii nr. 71/2015, art. 1 alin. (5); la calcularea, respectiv plata către reclamantă a veniturilor salariale la nivelul maxim de salarizare prin raportare la categoriile profesionale/familii ocupaţionale din cadrul ANAP, începând din data de 21.12.2016-31.01.2017, sumă actualizată cu indicele de inflaţie, precum şi cu dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume începând cu data de 13.12.2021.

Prin sentinţa civilă nr. 1728 din 15 martie 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, cererea reclamantei a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 5949 din 3 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, a fost admis apelul declarat de apelanta-reclamantă C. împotriva sentinţei civile nr. 1728 din 15 martie 2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale; s-a schimbat, în parte, sentinţa apelată, în sensul că:

S-a admis în parte cererea de chemare în judecată, fiind obligat pârâtul să recalculeze salariul reclamantei la nivelul maxim existent în cadrul categoriei profesionale din cadrul ANAP pentru aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, pentru perioada 26.05.2015-26.05.2016. Totodată, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei diferenţele de drepturi salariale dintre sumele primite şi sumele rezultate în urma recalculării, pentru perioada 26.05.2015-26.05.2016, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare aferentă, de la data de 13.12.2021 până la data plăţii. A fost respinsă, în rest, cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată la data de 24 decembrie 2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2021, reclamanta D., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului: la calcularea/recalcularea, alocarea şi plata către reclamant, prin emiterea unui Ordin, a tuturor drepturilor salariale neacordate şi cuvenite, în mod retroactiv pentru perioada 26.05.2015-31.07.2016, conform prevederilor Legii nr. 71/2015, art. 1 alin. (5); la calcularea, respectiv plata către reclamanţi a veniturilor salariale la nivelul maxim de salarizare prin raportare la categoriile profesionale/familii ocupaţionale din cadrul ANAP, începând din data de 21.12.2016-31.01.2017, sumă actualizată cu indicele de inflaţie, precum şi dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume începând cu data de 13 decembrie 2021.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 2734 din 19 aprilie 2022, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta D., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

Prin decizia civilă nr. 7012 din 14 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta D. împotriva sentinţei civile nr. 2734/19.04.2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

Împotriva acestei din urmă decizii, reclamanta D. a formulat cerere de revizuire, prin care a solicitat să se constate că, urmare a încălcării efectului pozitiv al lucrului anterior judecat al deciziei nr. 6977 din 13 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, al deciziei nr. 5949 din 3 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021 şi al deciziei nr. 6845 din 8 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, cele patru hotărâri sunt potrivnice, astfel că se impune casarea deciziei civile nr. 7012 din 14 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Revizuenta arată, în esenţă, că dosarele nr. x/2021, nr. y/2021, nr. z/2021 şi nr. w/2021 au avut acelaşi obiect, reclamantele, care în perioada dedusă judecăţii au avut funcţia de consilier juridic, grad IA, clasa salarizare 68, gradaţia 3, cu statut de personal contractual în cadrul Consiliului Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor, solicitând aceluiaşi pârât, respectiv Consiliului Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor, aceleaşi drepturi, în raport de dispoziţiile art. 262 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 13/2015, Legea nr. 71/2015, Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 794/2016, Legea nr. 101/2016.

Astfel, arată că deciziile pronunţate în cele patru dosare sunt definitive, sunt pronunţate de instanţe de acelaşi grad, în cauze diferite, au acelaşi obiect şi sunt pronunţate în contradictoriu cu acelaşi pârât, Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor.

În acelaşi timp, arată şi că, atât considerentele, cât şi dispozitivul sentinţei civile nr. 2734/19.03.2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţate în dosarul nr. x/2021, precum şi cele ale sentinţei civile nr. 1728/15.03.2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, ale sentinţei civile nr. 2247/05.04.2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021 şi ale sentinţei civile nr. 1746/15.03.2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2021 sunt identice, în considerente fiind reţinute aceleaşi motive de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat soluţia de fond, iar dispozitivul cuprinde aceeaşi soluţie cu privire la acelaşi obiect dedus judecăţii.

Pe cale de consecinţă, susţine faptul că şi cererile de apel aferente celor patru dosare, cuprind aceleaşi motive de fapt şi de drept.

Revizuenta învederează că, prin pronunţarea unor soluţii diferite cu privire la aceleaşi drepturi ca şi revizuenta, se încalcă principiul constituţional al egalităţii în faţa legii, astfel cum a fost reţinut în considerentele deciziei nr. 794/2016 a instanţei de contencios constituţional.

Examinând cererea de revizuire prin prisma motivului invocat, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de revizuentă ca temei al căii extraordinare de atac, revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin reglementarea cuprinsă la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice, aceste prevederi reprezentând un remediu procesual pentru situaţia nesocotirii autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri.

Având în vedere că dosarul nr. x/2021 a fost înregistrat pe rolul instanţelor la 24 decembrie 2021, modificările aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018, sunt aplicabile în cauză.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 24 din C. proc. civ., dispoziţiile legii noi se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea în vigoare, iar potrivit art. 27 C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Prin urmare, este aplicabilă în prezenta cauză forma modificată a art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., care prevede că:

"dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat".

Se observă că, în noua sa formulă, textul alin. (4) al art. 513 C. proc. civ. a extins motivul de revizuire referitor la existenţa unor hotărâri potrivnice, în sensul că acesta vizează şi încălcarea autorităţii de lucru judecat sub aspectul efectului pozitiv al acesteia, concretizat în nesocotirea considerentelor prin care s-a tranşat o chestiune litigioasă.

Potrivit art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect" iar, potrivit art. 431 alin. (2) din acelaşi act normativ, "oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Textul de lege anterior evocat are ca finalitate înlăturarea unor contradicţii ce pot apărea între dispozitivele hotărârilor judecătoreşti, dar şi între dispozitivul şi considerentele unei hotărâri ce au rezolvat un aspect litigios având legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii şi hotărârea pronunţată în cea de-a doua judecată. De asemenea, urmăreşte evitarea contradicţiilor între considerentele decizorii ale hotărârilor.

Deşi, în privinţa efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, între cele două procese nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente (părţi, obiect şi cauză), trebuie să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleaşi părţi (indiferent dacă, de această dată, figurează sau nu şi alături de alte părţi), fapt care obligă instanţa sesizată cu un al doilea litigiu să ţină seama de ceea ce s-a decis deja în prima hotărâre şi să-şi sprijine propriul raţionament pe dezlegările jurisdicţionale anterioare, în măsura în care acestea au legătură şi influenţează chestiunea litigioasă dedusă judecăţii.

Într-o astfel de situaţie, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupune existenţa unui proces în desfăşurare, în cadrul căruia se impun dezlegările anterioare ale instanţei, spre deosebire de efectul negativ, care opreşte o nouă judecată în fond, doar dacă există tripla identitate de elemente.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac ce permite remedierea acelor greşeli comise în activitatea de judecată care se înscriu în cazurile punctuale şi pentru motivele specifice admise de legiuitor, iar extinderea acestor cazuri şi motive nu se înscriu în voinţa legiuitorului, îndepărtându-se de la principiul securităţii juridice, întrucât deschide căi de desfiinţare a hotărârilor judecătoreşti acolo unde legea nu a făcut-o.

Din lecturarea cererii de revizuire formulate de revizuenta D., rezultă că aceasta a invocat argumente cu privire la efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Pentru a deveni incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în ceea ce priveşte efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, este necesară îndeplinirea unor condiţii cumulative: hotărârea supusă revizuirii să fie pronunţată într-un litigiu început după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, considerentele apreciate a fi contrare să susţină şi să conducă, sub aspectul raţionamentului logico-juridic, spre soluţia pronunţată şi, de asemenea, trebuie să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleaşi părţi.

În speţă, cea din urmă cerinţă nu este îndeplinită.

Astfel, hotărârile judecătoreşti invocate de revizuentă nu au fost pronunţate între aceleaşi părţi cu cele din prezentul litigiu.

Astfel, se observă că, deşi au acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, litigiile din cele patru dosare au avut părţi diferite. Astfel, instanţa supremă observă că dosarul nr. x/2021 a avut ca reclamantă pe A., dosarul nr. x/2021 a avut ca reclamantă pe C., dosarul nr. x/2021 a avut ca reclamantă pe B., în timp ce dosarul nr. x/2021 a avut ca reclamantă pe D..

Pentru producerea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat este necesară identitatea de părţi, în sensul că statuările anterioare dintr-o hotărâre judecătorească pot fi opuse de partea care a câştigat, într-un nou proces, faţă de partea cu care s-a judecat în primul proces.

Dar, raportat la prevederile art. 435 alin. (2) din C. proc. civ., faţă de un terţ, cele statuate anterior se impun ca o prezumţie relativă, acesta, în procesul subsecvent, putând face dovada contrară celor stabilite de prima instanţă.

Legat de efectele substanţiale ale hotărârii judecătoreşti, conform art. 435 alin. (2) din C. proc. civ., o hotărâre pronunţată între părţi se opune în procesul dintre un terţ şi o parte din primul litigiu ca un mijloc de probă împotriva căruia se poate face dovada contrară.

Aceasta este situaţia şi în speţă, de vreme ce revizuenta se prevalează de hotărâri pronunţate în dosare diferite, având acelaşi obiect, cauză şi acelaşi pârât, însă în raport de care revizuenta este un terţ.

În contextul în care chestiunile examinate în primele trei litigii au fost dezlegate prin raportare la părţi distincte, nu se poate pune problema existenţei unor hotărâri contradictorii sau a imposibilităţii executării lor, astfel încât să fie posibilă admiterea unei căi extraordinare de atac şi repunerea în discuţie a unor aspecte tranşate prin hotărâre definitivă.

Prin fundamentarea demersului său judiciar pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuenta îşi manifestă, în realitate, nemulţumirea faţă de practica neunitară a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în ceea ce priveşte aspectele sesizate în revizuire, care, însă, în considerarea principiului securităţii juridice şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, nu poate fi desfiinţată în calea extraordinară de atac de retractare.

Aşadar, nefiind incident motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, pentru raţiunile înfăţişate anterior, în temeiul art. 513 din acelaşi cod, va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta D. împotriva deciziei civile nr. 7012 din 14 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 mai 2023.