Moral damages for abusive electricity disconnection barred by res judicata despite claims of distinct object identity

Şedinţa publică din data de 3 mai 2023

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 1 noiembrie 2021, pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B. S.A. (fostă C.), solicitând obligarea acesteia la plata de despăgubiri morale în cuantum de 418.000 euro, pentru repararea, în parte, a prejudiciului cauzat prin debranşarea abuzivă a locuinţei sale din Motru, judeţul Gorj, de la reţeaua de furnizare a energiei electrice pe perioada 2 martie 2016 - 30 aprilie 2016.

Prin sentinţa nr. 27 din 7 martie 2022, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2021, s-au respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia prescripţiei, invocate de pârâta B. S.A. (fostă C.); s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de aceeaşi pârâtă; s-a respins acţiunea pe excepţia autorităţii de lucru judecat.

Prin decizia nr. 599 din 6 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, a fost respins apelul declarat de apelantul reclamant A. împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs.

În susţinerea căii de atac, recurentul-reclamant arată că instanţa de apel în mod nelegal i-a îngrădit accesul liber la justiţie garantat de art. 21 alin. (1) din Constituţie.

Potrivit recurentului-reclamant, prin pronunţarea unei decizii definitive deşi împotriva acesteia se putea exercita calea de atac a recursului, instanţa de apel a încălcat şi dispoziţiile art. 22 alin. (2), alin. (6) şi alin. (7) Cod procedură civilă, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant susţine că hotărârea instanţei de apel nu este motivată.

Potrivit recurentului reclamant instanţa de control judiciar nu a realizat o analiză logico-juridică a prevederilor art. 1.386 alin. (3) C. civ. care dispun că, dacă prejudiciul are un caracter de continuitate, despăgubirea se acordă sub formă de prestaţii periodice.

Ca atare, recurentul reclamant apreciază că fiecare perioadă are identitate de obiect proprie, motiv pentru care nu operează autoritatea de lucru judecat.

Mai arată recurentul-reclamant că în dosarul iniţial nr. x/2017, cererea a fost timbrată în toate căile de atac, iar instanţele nu au respectat dispoziţiile imperative ale art. 397 C. proc. civ., care dispun în sensul că instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii.

Recurentul-reclamant arată că cererile deduse judecăţii sunt: nr. 228/95/2015 - pentru perioada 12 februarie 2014 - 12 decembrie 2014; nr. 230/95/2015 - pentru perioada 12 iulie 2014 - 12 ianuarie 2015; nr. 1433/95/2015 - pentru perioada 12 februarie 2013 - 12 februarie 2015; nr. 2614/95/2015 - pentru perioada 12 februarie 2015 - 3 noiembrie 2015; nr. 3429/95/2017 - pentru perioada 2 martie 2016 - 30 aprilie 2016; nr. 4424/95/2017 - pentru perioada 28 iunie 2016 - 30 august 2016; nr. 4425/95/2017 - pentru perioada 1 mai 2016 - 27 iunie 2016.

Recurentul reclamant susţine că Tribunalul Gorj s-a pronunţat în dosarele nr. x/2015, nr. y/2015 şi nr. 228/95/2015 doar în considerentele sentinţei nr. 51 din 10 aprilie 2018, nu şi în dispozitiv.

Potrivit recurentului-reclamant în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Craiova admis apelul pârâtei CEZ România S.A. şi a exonerat-o de răspundere. Deşi a solicitat în calea de atac a apelului disjungerea cauzelor, cererea sa a fost respinsă. Dacă acest dosar a fost judecat separat, având identitate de obiect, rezultă că şi celelalte dosare conexate au identitate de obiect proprie, în caz contrar, recurentul-reclamant apreciind că ar fi golit de conţinut art. 397 alin. (1) teza I C. proc. civ., coroborat cu art. 21 alin 1, alin. (2) şi alin. (3) din Constituţia României.

În opinia recurentului-reclamant ar fi golit de conţinut şi art. 1386 alin. (3) C. civ.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant arată că judecătorul fondului care a pronunţat sentinţa nr. 51 din 10 aprilie 2018 în dosarul nr. x/2015 la care a fost conexat dosarul nr. x/2017, este acelaşi judecător care a pronunţat sentinţa numărul 28 din 7 martie 2022.

Recurentul-reclamant susţine că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 45 C. proc. civ. şi că, de asemenea, a reţinut greşit efectul negativ al autorităţii de lucru judecat cu privire la sentinţa nr. 51 din 2018.

În opinia recurentului-reclamant, sentinţa nr. 51 din 2018 are putere de lucru judecat din perspectiva efectului pozitiv, în ceea ce priveşte existenţa faptelor ilicite. În dosarul nr. x/2015, s-au acordat daune morale pentru perioada 12 februarie 2013 - 12 decembrie 2014. În considerentele şi dispozitivul sentinţei numărul 51 din 2018 nu se face nici o analiză acţiunii ce face obiectul dosarului conexat nr. x/2017

Ca atare, recurentul-reclamant apreciază că instanţele devolutive au aplicat greşit dispoziţiile art. 397, art. 45, art. 41 C. proc. civ. şi art. 61 alin. (2) C. civ., susţinând că, prin nepronunţarea instanţelor pentru perioada 2 martie 2016 - 27 aprilie 2016, i s-a adus o vătămare ce nu poate fi reparată decât prin soluţionarea distinctă pe fond a cauzei.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 Cod procedură civilă.

Intimata-pârâtă nu a depus la dosar întâmpinare.

La 27.04.2023, intimata-pârâtă a depus la dosar note scrise, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând recursul declarat în cauză, în raport de excepţia nulităţii, a cărei analiză este prioritară în respectarea dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a respinge excepţia, reţinând că au fost dezvoltate critici de nelegalitate ce se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) Cod procedură civilă.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul declarat de recurentul-reclamant este nefondat, pentru considerentele care urmează:

Motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu poate fi reţinut.

În analiza acestui motiv de casare, se impune a se arăta că recurentul-reclamant invocă faptul că, prin menţiunea "definitivă" din dispozitivul deciziei recurate, instanţa de apel i-a îngrădit accesul liber la justiţie garantat de art. 21 alin. (1) din Constituţie şi a încălcat şi dispoziţiile art. 22 alin. (2), alin. (6) şi alin. (7) Cod procedură civilă.

Înalta Curte arată că, potrivit art. 442 alin. (1) C. proc. civ., "Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere".

Totodată, în raport de art. 445 C. proc. civ., "Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 442-444".

Reiese, astfel, că menţionarea eronată de către instanţa de apel că hotărârea este definitivă nu poate constitui o critică de nelegalitate din perspectiva prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Nu poate fi reţinută nici îngrădirea accesului liber la justiţie, partea exercitând calea de atac a recursului, ce face obiectul prezentei cauze.

Înalta Curte nu poate reţine nici motivul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în susţinerea căruia recurentul-reclamant a arătat că hotărârea recurată nu este motivată.

Contrar argumentelor recurentului-reclamant, Înalta Curte reţine că în apel, reclamantul a invocat existenţa unei cauze de nulitate absolută a sentinţei apelate, considerând că prima instanţă era incompatibilă absolut să soluţioneze cauza, iar, pe de altă parte, greşita aplicare a dispoziţiilor art. 431 C. proc. civ., acesta apreciind că nu sunt îndeplinite în cauză condiţiile autorităţii de lucru judecat.

Din analiza hotărârii pronunţate de instanţa de apel, reiese că aceasta s-a pronunţat cu privire la toate criticile invocate de reclamant.

Totodată, Înalta Curte arată că recursul declarat în cauză vizează decizia nr. 599 din 6 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2021, astfel că nemulţumirile sale ce vizează modul de soluţionare a dosarului nr. x/2017 nu pot face obiectul analizei.

Înalta Curte reţine că în susţinerea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant reiterează criticile expuse în calea de atac a apelului, cu privire la incompatibilitatea judecătorului care a soluţionat cauza în primă instanţă.

Or, susţinerile recurentului-reclamant prezentate de acesta drept motive de recurs nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi făcute în faţa instanţei de apel, care şi-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestite cu verificarea legalităţii hotărârii instanţei de apel.

Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanţa de apel, recurentul-reclamant tinde să obţină o nouă verificare a susţinerilor sale, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac.

O ultimă critică expusă de recurentul-reclamant vizează greşita soluţionare a excepţiei autorităţii de lucru judecat.

Prealabil, se impune a se arăta că aceste critici vor fi analizate nu subsumat motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, cum a solicitat recurentul-reclamant, ci din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocându-se încălcarea prevederilor art. 431 C. proc. civ.

În analiza acestui motiv de casare, se impune a se arăta că, potrivit art. 430 C. proc. civ., hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale, ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

Totodată, art. 431 Cod procedură civilă, prevede că "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. (2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Autoritatea de lucru judecat cunoaşte, aşadar, două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată şi presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv şi relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea ca dezlegarea dată să mai fie contrazisă. În acest din urmă caz, chestiunile deja rezolvate se impun într-un al doilea proces care are legătură cu litigiul anterior şi, în cazul efectului pozitiv, instanţa nu mai trebuie să identifice cele trei elemente comune, ci doar dezlegarea dată unei situaţii juridice identice ori similare. Atunci când este chemat să se pronunţe asupra unei chestiuni de drept, judecătorul nu poate să nu ţină seama de rezultatul trecut în puterea de lucru judecat, căci lucrul judecat îşi extinde efectele asupra lucrului de judecat.

Instanţa de apel a reţinut în mod legal că, atât prin acţiunea dedusă judecăţii şi înregistrată sub nr. x/2021, cât şi în cea înregistrată sub nr. x/2017, reclamantul a urmărit obligarea aceluiaşi pârât la plata de despăgubiri pentru aceeaşi cauză, respectiv prejudiciu moral suportat în perioada 02.03.2016 - 30.04.2016, pentru debranşarea abuzivă a locuinţei sale, motiv pentru care efectul negativ al autorităţii de lucru judecat al sentinţei nr. 51 din 10 aprilie 2018, poate fi opus în cea de a doua cauză.

De altfel, chiar recurentul-reclamant a arătat prin că cererea ce face obiectul prezentei cauze a mai constituit obiect al dosarului nr. x/2017, conexat la dosarul nr. x/2015, fără ca instanţele să se pronunţe asupra pretenţiilor solicitate.

În consecinţă, în raport de raţiunile înfăţişate, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă B. S.A. (fostă C.) şi, în raport de dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 599 din 6 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă B. S.A. (fostă C.).

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 599 din 6 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 mai 2023.