Construction contract dispute: revision rejected for failure to prove statutory grounds.

Şedinţa publică din data de 3 mai 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1629 din 28 iunie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost anulat recursul declarat de recurenta-reclamantă HIDROCONSTRUCŢIA S.A. împotriva deciziei nr. 32/2021 din 26 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă; a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva aceleiaşi decizii.

Împotriva acestei decizii, pârâta A. S.A. a formulat cerere de revizuire.

În motivarea cererii, revizuenta, în raport de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arată că partea potrivnică a reţinut un document hotărâtor pentru dezlegarea pricinii şi anume proiectul tehnic (PT) al lucrării "Reabilitarea şi extinderea reţelei de distribuţie apa şi canalizare din Municipiul Mediaş" executată în perioada 2012-2016, desfăşurarea lucrărilor de construcţii în baza proiectului tehnic (PT) fiind normă imperativă, în conformitate cu dispoziţiile art. 7 pct. 4 din Legea nr. 50/1991.

Revizuenta precizează că, la data de 07.11.2022, a formulat notificare, prin care a solicitat punerea la dispoziţie a proiectului tehnic (PT) al lucrării, iar până la această dată nu a primit documentul hotărâtor pentru dezlegarea pricinii, motiv pentru care solicită emiterea unei adrese de către instanţă către intimate, în vederea depunerii acestui înscris la dosar.

În susţinerea motivului de revizuire reglementat de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. l C. proc. civ., revizuenta arată că, deşi instanţa de fond a reţinut că litigiu este între profesionişti, nu a aplicat regulile incidente privind profesionistul atent şi diligent la momentul predării mărfii şi instituţia recepţiei.

Mai mult, revizuenta susţine că a fost omisă cercetarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (6) cu privire la instituţia recepţiei.

Critica sa, astfel cum precizează revizuenta, vizează faptul că a fost încălcat principiul disponibilităţii, întrucât reclamanta a introdus o acţiune în pretenţii, instanţa de fond a stabilit că se invocă şi vicii ascunse, iar instanţa de apel a reţinut incidenţa art. 1.714 C. civ. pentru prima oară în apel. Ca atare, revizuenta susţine că a trebuit să se apere reactiv numai în calea de atac următoare, după ce aceste lucruri s-au întâmplat prin contribuţia directă a instanţei.

Revizuenta evocă dispoziţiile art. 1.685 din C. civ., arătând că vânzătorul are o obligaţie expresă de predare a bunurilor care este reluată şi în contractul de procurare resurse materiale. Obligaţia legală a cumpărătorului este ca în termen de 2 zile să notifice recepţia calitativă şi cantitativă şi neconformităţile constatate, în contract fiind prevăzut termenul de 3 zile.

În ceea ce priveşte natura juridică a termenului legal şi convenţional de 3 zile pentru denunţarea viicilor, revizuenta susţine că, potrivit doctrinei, are funcţia unui termen special de decădere. Practic, neconformitatea documentelor care au însoţit marfa trebuia notificată în termen de 3 zile de la primirea bunurilor.

Revizuenta precizează că, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. Ipoteza reglementată prin acest caz de retractare a unei hotărâri definitive vizează, în realitate, trei situaţii în care instanţa a statuat în afara limitelor sale. În primul caz, instanţa a cărei hotărâre se atacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, soluţionând cauza extra petita. Al doilea caz este reprezentat de pronunţarea minus petita, în sensul că a fost omisă soluţionarea unuia sau mai multor capete de cerere. Ultimul caz este cel de plus petita, în care instanţa de judecată a acordat mai mult decât a fost solicitat prin cererea de chemare în judecată.

În raport de aceste dispoziţii legale, revizuenta susţine că instanţa de recurs nu a cercetat şi nu a dezlegat în considerente motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. pct. 8 C. proc. civ., necercetat nici de către instanţa de apel, respectiv cererea sa de reducere a cuantumului despăgubirilor până la valoarea ţevii livrate PN6 SDR 26, acordând pretenţii cu încălcarea principiului proporţionalităţii, la o valoare de înlocuire pentru o ţeavă mult superioară calitativ (PN10, SDR 17- cu 13,3 mm mai groasă), la un preţul mult mai mare.

Revizuenta arată, totodată, că instanţa de recus nu a cercetat şi nu a dezlegat motivul de casare privind nepronunţarea Curţii de Apel Alba Iulia asupra reducerii cuantumului despăgubirilor, dar şi incidenţa unei greşeli materiale de calcul chiar în condiţiile calculului ţevii Politub.

Potrivit revizuentei, nu au fost luate în seamă dovezile existente la dosar în sensul că a achitat o valoare la ţeava de înlocuire mai rezistentă, motiv pentru care înţelege să redepună dovezile din care rezultă că ţeava PN6 livrată, adaptată la cei 347 ml acordaţi a avut o valoare totală de 177.995 RON, apreciind că, faţă de această situaţie, obligarea sa la plata sumei de 523.226,38 RON încalcă principiul proporţionalităţii.

Revizuenta arată, de asemenea, că instanţa, în efectuarea calculului a făcut o greşeală materială, expunând ample argumente referitoare la situaţia de fapt în susţinerea acestui aspect.

Revizuenta concluzionează în sensul că, potrivit raţionamentului din considerente, intenţia judecătorului a fost să acorde despăgubiri privind 347 m de ţeavă, care conform contractului ar însemna 177.995 RON şi nu 523.226,38 RON.

Al doilea motiv de minus petita se referă la excepţia tardivităţii solicitării garanţiei produsului ca o veritabilă prescripţie specială, revizuenta precizând că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acestei excepţii, motiv pentru care a reiterat-o în apel.

Revizuenta susţine că instanţa s-a pronunţat asupra prescripţiei dreptului la acţiune, aspect pe care nu îl contestă, însă arată că a solicitat ca instanţa să se pronunţe asupra tardivităţii solicitării garanţiei peste termenul de 1 an prevăzut de lege şi în raport de temeiurile de drept reţinute de tribunal şi respectiv de curtea de apel.

Revizuenta reproduce din considerentele hotărârilor pronunţate de cele două instanţe de fond, susţinând că instanţa de apel a reţinut temeiuri de drept care nu au făcut obiectul sesizării primei instanţe de către reclamant, cu încălcarea principiului disponibilităţii.

Câtă vreme Curtea de Apel Alba Iulia a invocat din oficiu art. 1.714 C. civ., singurul relevant în cauză conform considerentelor instanţei de recurs, faţă de dezbaterea privind calitatea produsului, iar Tribunalul Sibiu a reţinut temeiul de drept prevăzut de 1.707 C. civ. direct prin sentinţă, revizuenta întreabă, retoric, care este momentul la care putea invoca tardivitatea solicitării garanţiei.

Pentru aceste argumente, revizuenta apreciază că instanţa de recurs a omis să cerceteze motivul de casare invocat la pct. 2 din memoriu de recurs, dezlegând altă chestiune.

Revizuenta reia argumentul referitor la faptul că, prin cererea de chemare în judecată sau prin alte precizări depuse de reclamantă la dosar, nu se invocă art. 1.709, art. 1.710, art. 1.714 C. civ. reţinute de curtea de apel ca fiind incidente în speţă cu implicaţii asupra stabilirii cadrului procesual, că a invocat expres acest lucru în motivele de recurs, dar instanţa a omis să cerceteze şi să dezlege acest motiv de casare.

Un alt argument expus de revizuentă vizează faptul că instanţa de recurs a omis să cerceteze motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., cu referire la omisiunea pronunţării şi motivării deciziei de respingere a cererii de anulare a sentinţei apelate.

În acest sens, potrivit revizuentei, Curtea de Apel Alba Iulia nu s-a pronunţat asupra cererii de anulare a sentinţei nr. 549/2019 a Tribunalului Sibiu.

Revizuenta invocă şi faptul că instanţa de recurs a omis să cerceteze motivul de casare referitor la încălcarea art. 1.358, coroborat cu art. 3 alin. (2) din C. civ., reluând argumentele expuse anterior, cu privire la profesionistul atent şi diligent şi cu privire la recepţie.

Un alt argument în susţinerea cererii de revizuire este reprezentat de omisiunea cercetării motivului de casare privitor la modificarea sensului adresei nr. x/25.11.2014 a S.C. A., mai întâi de către reclamantă în acţiune, apoi preluată în considerente de instanţa de fond şi neexercitarea controlului judiciar efectiv de către instanţa de apel, revizuenta expunând consideraţii cu privire la corecta interpretare a acestui înscris.

Sub un ultim aspect, revizuenta invocă faptul că instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra motivului de casare prevăzut la pct. 2.2 din memoriul de recurs, privitor la inadmisibilitatea acţiunii şi la competenţa instanţei.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 5 C. proc. civ.

Intimata S.C. HIDROCONSTRUCŢIA S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă şi obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata B. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă.

La 28 februarie 2023, revizuenta a depus la dosar note de şedinţă.

Prin încheierea din 1 martie 2023, s-a dispus amânarea judecării cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului revizuentei din motive medicale.

La 27 aprilie 2023, revizuenta a depus note de şedinţă, însoţite de înscrisuri.

La 3 mai 2023, revizuenta a depus cerere de amânare a cauzei, cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, cerere de suspendare a judecării cauzei, precum şi cerere de amânare.

Înalta Curte, examinând excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, a cărei analiză este prioritară în respectarea dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a respinge excepţia, reţinând că împotriva deciziei nr. 1629 din 28 iunie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016 se poate exercita prezenta cale de atac.

Examinând cererea de revizuire formulată în cauză, prin prisma motivelor de revizuire şi a argumentelor invocate de revizuentă, Înalta Curte reţine următoarele:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii: partea interesată să prezinte un înscris nou, descoperit după pronunţarea hotărârii; înscrisul să fi existat la data pronunţării hotărârii; înscrisul să nu fi putut fi înfăţişat în procesul în care a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire se cere, fie pentru că a fost reţinut de partea adversă, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii; înscrisul să fie determinant, respectiv să fi putut duce la pronunţarea unei alte soluţii; înscrisul să fie doveditor, să aibă forţă probantă prin el însuşi; să fie procurat de revizuent, iar nu la solicitarea instanţei.

Numai îndeplinirea cumulativă a acestor condiţii determină revizuirea unei hotărâri pe temeiul invocat şi lipsa unui singur element înlătură aplicabilitatea dispoziţiilor respective, având în vedere caracterul extraordinar al acestei căi de atac, de retractare, iar nu de reformare, admisibilă pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că cerinţele legale arătate mai sus nu sunt îndeplinite, revizuenta solicitând instanţei să efectueze demersuri pentru a obţine înscrisul de care aceasta înţelege să se folosească.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Acest motiv de revizuire reprezintă aplicarea principiului disponibilităţii, precum şi a obligaţiei instanţei de a se judeca toate pretenţiile deduse judecăţii, respectiv pretenţiile formulate de reclamant în cererea de chemare în judecată, de pârât în cererea reconvenţională, de părţile iniţiale în cererile de intervenţie forţată, de terţul intervenient în cererea de intervenţie voluntară principală.

Înalta Curte arată că acest motiv de revizuire se referă la obiectul cererilor cu care a fost sesizată instanţa, deci la pretenţiile concrete formulate de părţi prin cereri având natura juridică a unei cereri de chemare în judecată.

Motivul de revizuire vizează, atât cererile principale, cât şi pe cele accesorii, în condiţiile în care acestea nu au rămas fără obiect ca urmare a soluţionării cererilor principale, precum şi cererile cu caracter subsidiar, în măsura în care cererea principală a fost admisă, sau, după caz, respinsă.

Aspectele de nelegalitate şi netemeinicie ale hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cauză susţinute de revizuentă nu se încadrează în ipotezele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi nici în vreunul dintre celelalte cazuri de revizuire expres şi limitativ reglementate de art. 509.

Pe de altă parte, Înalta Curte observă că cererea de revizuire vizează aspecte ale pricinii ce nu pot fi examinate în această cale extraordinară de atac, revizuenta exprimându-şi nemulţumirea cu privire la soluţia pronunţată de instanţa de recurs.

Nemulţumirea revizuentei, fiind exprimată faţă de considerentele hotărârii atacate şi de faptul că instanţa de recurs nu ar fi analizat motivele cu care a fost învestită, nu poate face, însă, obiect de analiză în cadrul acestei căi extraordinare de atac prin prisma motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care are în vedere pronunţarea instanţei ultra, extra sau minus petita în raport de pretenţiile deduse judecăţii - care alcătuiesc fondul cauzei, şi nu în raport de motivele pentru care se exercită o cale de atac.

Susţinerea revizuentei în sensul că instanţa de recurs nu a analizat anumite motive de nelegalitate care au fost invocate prin cererea de recurs, de altfel, reluate şi prin cererea de revizuire, nu poate fi primită, întrucât, Înalta Curte a răspuns doar argumentelor subsumate motivelor de nelegalitate, astfel că, această critică nu se încadrează în motivul care să permită exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii, de vreme ce din considerentele hotărârii rezultă raţionamentul logico-juridic al instanţei în adoptarea soluţiei din recurs.

În condiţiile în care cererea de revizuire nu constituie un mijloc de reformare a deciziei pronunţate de instanţa de recurs, nici celelalte motive prin care s-au reluat argumentele cererii de recurs care au fost prezentate Înaltei Curţi drept motiv de revizuire nu vor fi reţinute.

Înalta Curte reţine, astfel, că expunând situaţia de fapt dedusă judecăţii, precum şi nemulţumirile sale referitoare la modul de soluţionare a cauzei, revizuenta nu a expus argumente care se circumscriu dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care trebuie interpretate restrictiv, pentru a nu se deschide calea unui veritabil recurs la recurs.

Or, cererea de revizuire, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situaţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1- 11 C. proc. civ. şi nu pentru greşita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, ce nu este posibilă pe calea revizuirii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepţia inadmisibilităţii şi, constatând că nu sunt incidente motivele de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, invocată de intimata B. S.A.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.A. împotriva deciziei nr. 1629 din 28 iunie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 mai 2023.