Inadmissibility of cassation appeal in labor dispute over salary certificate issuance for pension adjustment

Şedinţa publică din data de 3 mai 2023

Asupra recursului de faţă, constată şi reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 29 mai 2019, sub dosar nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE, obligarea pârâtului la modificarea adeverinţei de salariu din care să reiasă veniturile în valoare brută realizate în perioada iunie- noiembrie 2002, actualizate la nivelul 01.01.2016, în conformitate cu prevederile art. 28 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu luarea în considerare a sporului de 10% la salariul de bază acordat Şefului Serviciului Probleme Speciale prin Legea nr. 138/1999.

Prin sentinţa civilă nr. 553 din 7 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 15.11.2019, sub nr. x/2019.

Prin încheierea civilă din data de 23 iunie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia de necompetenţă materială funcţională, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a din cadrul Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 17.07.2020, sub nr. x/2019*.

Prin încheierea din data de 17 septembrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale, invocată din oficiu, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi a trimis dosarul Curţii de Apel Bucureşti, instanţa competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă.

Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 6412 din 28 septembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă acţiunea precizată, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE, şi a fost obligat pârâtul să elibereze reclamantului o adeverinţă care să ateste toate veniturile realizate de aceasta în calitate de salariat, aferente perioadei iunie- noiembrie 2002, în condiţiile art. 28 din Legea nr. 223/2015, cu luarea în considerare a sporului de 10% la salariul de bază pentru Şeful Serviciului Probleme Speciale în baza Legii nr. 138/1999.

Prin decizia civilă nr. 5824 din 31 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admis apelul declarat de pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE împotriva sentinţei civile nr. 6412 din 28 septembrie 2021, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale; a fost schimbată în tot sentinţa apelată, în sensul că a fost respinsă acţiunea precizată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs.

În motivare, recurentul-reclamant a arătat că hotărârea se întemeiază pe motive străine de natura cauzei.

În acest sens, recurentul-reclamant susţine că instanţa de apel a reţinut că Ordinul nr. 1115/07.03.2000 emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, nu relevă ca intimatul a beneficiat de sporul de 10% în perioada de referinţa, iunie- noiembrie 2002, ci anterior, în intervalul 01.06.1998-01.12 1999. Prin urmare, curtea de apel a apreciat că este lipsită de suport situaţia reţinută de prima instanţă, aceea că ordinul menţionat atestă că la nivelul anului 2000 şi pe viitor intimatul beneficia de un spor de 10% la salariul de bază.

Recurentul-reclamant arată că nu ştie de unde a luat Curtea o asemenea informaţie greşită, întrucât nu a fost invocată de pârât, iar adevărul poate fi demonstrat cu statele de salarizare.

Recurentul-reclamant invocă şi faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, deoarece art. 34 alin. (5) din Codul muncii, republicat şi actualizat, prevede că, la solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, durata activităţii, salariul, vechimea în muncă, în meserie şi în specialitate.

Recurentul-reclamant susţine că, deşi instanţa de apel a plecat de la considerentul de mai sus, nu a fost de acord să obţină recunoaşterea unui salariu de care a beneficiat.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.

Analizând, cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 5824 din 31 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în apel într-un conflict de muncă înregistrat la 29 mai 2019.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Prin urmare, raportat la dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., decizia atacată este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel cum este menţionat şi în dispozitivul acesteia, nefiind susceptibilă de a mai fi cenzurată pe calea recursului.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a, raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 5824 din 31 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 mai 2023.