Invalidity of cassation appeal due to failure to articulate distinct legal errors instead of re-litigating factual contract interpretation

Şedinţa publică din data de 3 mai 2023

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată şi reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. x/2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ C.F.R. MARFĂ S.A., prin B.., solicitând să se constatate abuzul contractual constând în nepredarea în integralitate a vagoanelor reprezentând fier vechi, care fac obiectul contractului nr. V.1.5./186/2017, inclusiv a boghiurilor; obligarea pârâtei la predarea, în integralitate, a vagoanelor reprezentând fier vechi, inclusiv a boghiurilor aferente vagoanelor dezmembrate (147 vagoane), respectiv obligarea pârâtei de a pune la dispoziţie, în vederea dezmembrării şi tăierii boghiurilor aferente vagoanelor rămase de dezmembrat (144 de vagoane); cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2159 din 11 noiembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019, s-a respins primul capăt de cerere, ca inadmisibil. S-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi s-a respins al doilea capăt de cerere pentru existenţa autorităţii de lucru judecat.

Prin decizia nr. 440A din 16 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost admis apelul declarat de apelanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2159 din 11 noiembrie 2020, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă; a fost anulată în parte sentinţa şi, în rejudecare, a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat, ca nefondată şi a fost respinsă acţiunea (capătul II), ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs.

În susţinerea recursului, recurenta-reclamantă invocă încălcarea de către instanţa de apel a principiului disponibilităţii - art. 9 alin. (2) C. proc. civ. şi a art. 1.270 C. civ.

Potrivit recurentei-reclamante, instanţa de apel a respins cererea de chemare în judecată, invocând şi reţinând un motiv străin de apărările formulate de intimata-pârâtă în cauză, încălcând prevederile art. 9 alin. (2) din C. proc. civ.

În acest sens, recurenta-reclamantă arată că, deşi intimata-pârâtă nu a invocat ca şi motiv de refuz de a preda boghiurile materialul din care sunt fabricate acestea, instanţa de apel a reţinut acest aspect, faţă de concluziile raportului de expertiză tehnică extrajudiciară depus la dosar.

Recurenta-reclamantă mai susţine că nici în contractul încheiat nu se prevede dreptul intimatei-pârâte de a recupera oţelul şi că nici nu avea cum să se prevadă acest lucru, deoarece oţelul intra în categoria fierului vechi, în conformitate cu prevederile art. 5 şi ale Anexei 2 din Hotărârea nr. 856/2002 privind evidenta gestiunii deşeurilor periculoase şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase.

În raport de dispoziţiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., recurenta-reclamantă arată că obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şj apărările părţilor, or, intimata-pârâtă, nici prin întâmpinarea formulată în faţa primei instanţe, nici prin întâmpinarea depusă în apel nu a motivat refuzul de a preda boghiurile, întrucât acestea ar fi compuse din oţel şi nu din minereu de fier pur.

Mai mult, nici în contractul încheiat între părţi nu se prevede dreptul intimatei-pârâte de a recupera altceva decât piese şi componente ce pot fi refolosite, în conformitate cu prevederile art. 5.4. Astfel cum precizează recurenta-reclamantă, oţelul este un aliaj al fierului. Fierul nu se află în stare pură în obiecte, ci doar în aliaje de fier. Obiectul contractului nu se referă la colectarea de minereu de fier, căci, dacă ar fi aşa, nu ar putea colecta nimic, nici măcar carcasele vagoanelor, căci şi acestea sunt aliaje de fier şi nu minereu pur de fier. Recurenta-reclamantă arată că acest lucru ar însemna că nu ar fi avut nimic ce colectat, contractul neavând obiect.

Recurenta-reclamantă susţine că obiectul contractului prin referirea la fier vechi vizează aliaje de fier în obiecte vechi, în acest caz, vagoane vechi scoase din uz. Odată tăiate vagoanele (carcase şi boghiuri) ele sunt fier vechi (generic, căci nu mai sunt obiecte). Oţelul este cel mai comun, cunoscut şi utilizat aliaj al fierului şi cel mai comun aliaj reciclabil al fierului în industria de recuperare a fierului. În contract nu se prevede dreptul intimatei de a recupera oţelul, deorece oţelul este fier (aliaj din fier) şi intră în categoria fierului vechi vândut.

Recurenta-reclamantă susţine că instanţa de apel a încălcat astfel dispoziţiile art. 1.270 C. civ., conform cărora contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante.

Recurenta-reclamantă evocă dispoziţiile art. 5.4. din contract şi susţine că instanţa de apel a încălcat şi prevederile art. 5 şi ale Anexei 2 din Hotărârea nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, precum şi a dispoziţiilor art. 1.270 C. civ., contractul încheiat între părţi având ca obiect vânzarea de fier vechi şi nu fier, materialul chimic reţinut de instanţă

Recurenta-reclamantă arată că prevederile art. 5 şi ale Anexei 2 din Hotărârea nr. 856/2002 definesc şi includ în aceeaşi categorie deşeurile de aliaj de fier şi oţelul ca aliaj al fierului, instanţa de apel neavând niciun temei legal pentru a le distinge, din moment ce nici legiuitorul şi nici părţile prin contract nu au distins.

Totodată, recurenta-reclamantă invocă şi interpretarea greşită de către instanţa de apel a dispoziţiilor Ordinului nr. 1404/2006 privind aprobarea Normei tehnice feroviare "Vehicule de cale ferată. Prescripţii tehnice pentru repararea cadrelor de boghiuri ce echipează vagoanele de marfă şi călători".

Recurenta-reclamantă arată că, în raport de art. 5.4 din contractul nr. V.l.5/186/2017, intimata-pârâtă are dreptul să reţină doar acele piese şi componente care pot face obiectul recuperării şi reutilizării, iar potrivit preambulului Normei tehnice feroviare "Vehicule de cale ferată. Prescripţii tehnice pentru repararea cadrelor de boghiuri ce echipează vagoanele de marfă şi călători", aprobate prin Ordinul nr. 1404/2006 emis de Ministerul Transporturilor, norma tehnică feroviară stabileşte condiţiile tehnice pentru verificarea, întreţinerea şi repararea cadrelor de boghiuri de la vagoanele de marfă şi călători, care circulă pe căile ferate din România, în vederea prelungirii duratei de viaţă a acestor subansambluri şi a asigurării funcţionalităţii lor în condiţii optime de fiabilitate şi siguranţă.

În raport de art. 1.5 din aceeaşi normă şi de art. 5.4 din contract, recurenta-reclamantă susţine că boghiurile nu sunt piese sau componente, ele reprezintă subansambluri ale vagoanelor şi nu fac obiectul prevederilor art. 5.4 din contract, pentru ca intimata-pârâtă să aibă dreptul de a le reţine.

Sub un ultim aspect, recurenta-reclamantă arată că boghiurile sunt subansambluri de vagoane şi reprezintă 50% din tara vagonului, iar obiectul contractului este "vânzarea de vagoane casate pe roţi proprii" şi nu jumătăţi de vagoane, că de la data începerii executării contractului (2017, până la punerea în executare a hotărârii judecătoreşti şi numirea noii conduceri), în dezmembrarea primelor 153 vagoane, intimata-pârâtă a declarat recuperabile şi a recuperat efectiv piese, care au reprezentat maxim 3% din masa vagonului (tara vagonului). Odată cu punerea în executare a hotărârii judecătoreşti şi respectiv odată cu schimbarea conducerii, fără nicio explicaţie, intimata-pârâtă a reţinut boghiurile în greutate de 50% din masa fiecărui vagon, pretinzând că sunt piese recuperabile.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului.

Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, analizând recursul declarat în cauză, în raport de excepţia nulităţii, a cărei analiză este prioritară în respectarea dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a admite excepţia, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte arată că, potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speţă, autoarea căii de atac a invocat în mod expres motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., invocând încălcarea de către instanţa de apel a art. 9 alin. (2) C. proc. civ., a art. 5 şi a Anexei 2 din Hotărârea nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, a dispoziţiilor art. 1.270 C. civ., a dispoziţiilor Ordinului nr. 1404/2006 privind aprobarea Normei tehnice feroviare "Vehicule de cale ferată. Prescripţii tehnice pentru repararea cadrelor de boghiuri ce echipează vagoanele de marfă şi călători".

Înalta Curte arată că încălcarea normelor de drept procesual se circumscrie motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar încălcarea normelor de drept material, motivului de recurs prevăzut de 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, deşi recurenta-reclamantă invocă încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor procedurale, respectiv a normelor de drept material arătate mai sus, nu au fost formulate critici concrete de nelegalitate împotriva deciziei din apel, ci critici care reflectă, în realitate, nemulţumirea acesteia faţă de interpretarea probelor administrate şi de situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel, urmărind o nouă verificare a apărărilor sale.

Or, motivele de casare invocate implică raportarea criticilor formulate la conţinutul deciziei care formează obiect al căii extraordinare de atac, iar nu repunerea în discuţie a fondului cauzei.

Înalta Curte precizează, de asemenea, că argumentele ce vizează prevederile art. 5.4. din contract nu pot fi apreciate ca şi critici de nelegalitate, în condiţiile în care interpretarea contractului nu poate fi făcută decât prin intermediul mijloacelor de probă administrate, reprezentând, aşadar, critici de netemeinicie.

Recurenta-reclamantă tinde, prin expunerea criticilor referitoare la interpretarea dispoziţiilor contractuale, la o devoluare a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei şi a elementelor de fapt ale cauzei.

Aşa fiind, examinarea memoriului de recurs conduce spre concluzia că recurenta-reclamantă nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Cum sancţiunea nulităţii recursului intervine nu doar atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, iar o astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă, aşa cum s-a arătat, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează să admită excepţia nulităţii şi, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi Cod, să anuleze recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR MARFĂ - CFR MARFĂ S.A.

Anulează recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 440A din 16 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 mai 2023.