Stamp duty exemption as a non-substantive issue precluding res judicata claim in revision

Şedinţa publică din data de 2 mai 2023

Asupra cererii de revizuire, din actele dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 11 februarie 2022 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a-IV-a Civilă sub nr. x/2022, reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. Bucureşti - Sucursala Regională de CF Timişoara, în contradictoriu cu pârâta A. şi Construcţii Căi Ferate S.R.L, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 3.036.418,60 RON, cu titlu de despăgubiri.

Prin încheierea din 27 aprilie 2022 s-a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale, fiind trimisă cauza spre soluţionare către secţia a-VI-a Civilă a Tribunalului Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a-VI-a sub nr. x/2022*.

Prin sentinţa civilă nr. 1631 din 01.07.2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a-VI-a s-a respins cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. Bucureşti - Sucursala Regională de Căi Ferate Timişoara.

Prin încheierea din 18 octombrie 2022 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă s-a respins excepţia netimbrării apelului.

Prin decizia civilă nr. 1690/A din 1 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă s-a admis apelul formulat de reclamantă, fiind anulată sentinţa atacată.

A fost stabilit termen pentru soluţionarea cauzei pe fond la 15 noiembrie 2022.

Prin decizia civilă nr. 238/A din 16 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă s-a admis în parte cererea de chemare în judecată.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2.975.690,19 RON cu titlu de daune interese.

De asemenea, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 59.513,80 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei decizii şi a încheierii din 18 octombrie 2022, la data de 20 martie 2023, a formulat cerere de revizuire pârâta A. şi Construcţii Căi Ferate S.R.L, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ., solicitând anularea hotărârilor atacate, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată.

A solicitat, de asemenea, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În susţinerea cazului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuenta a invocat faptul că instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune invocată prin întâmpinare.

În susţinerea cazului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a invocat contrarietatea încheierii din 18 octombrie 2022, care face corp comun cu decizia civilă nr. 238/A din 16 februarie 2023, în raport cu decizia anterioară, nr. 64/04.02.2022, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

Dezvoltând, a arătat că, prin încheierea de şedinţă din data de 18 octombrie 2022, instanţa de apel a reţinut că reclamanta nu are obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru aferentă apelului, apreciind că sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 101/2016, în pofida faptului că reclamanta nu şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile acestei legi.

Or, prin decizia nr. 64/04.02.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, având aceleaşi părţi şi acelaşi obiect, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut obligaţia reclamantei de a achita taxa judiciară de timbru în calea de atac.

Potrivit revizuentei, fiind vorba de cereri identice, nu este posibil ca o altă instanţă, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2022, să dispună în sens contrar a ceea ce s-a reţinut definitiv prin decizia anterioară nr. 64/04.02.2022, deoarece se încalcă autoritatea de lucru judecat, principiul securităţii raporturilor juridice şi art. 6 CEDO.

Revizuenta a mai învederat că, deşi a invocat în faţa celei de a doua instanţe autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 64/04.02.2022, pronunţate în dosarul nr. x/2021, curtea de apel a ignorat argumentele formulate în acest sens.

Prin urmare, s-a solicitat admiterea cererii, anularea deciziei nr. 238/A din 16 februarie 2023 şi a încheierii din 18 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată.

La data de 25 aprilie 2023 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. S.A. Bucureşti - Sucursala Regională de Căi Ferate Timişoara, prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire.

La data de 02.05.2023 revizuenta A. şi Construcţii Căi Ferate S.R.L. a depus note scrise.

4. Înalta Curte, cu privire la cererea de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ., reţine următoarele considerente:

Cu prioritate, asupra excepţiei necompetenţei materiale de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocate din oficiu, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 510 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere."

Având în vedere că, în cauză, hotărârea a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, competenţa materială a soluţionării cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. aparţine acestei instanţe.

Deşi cererea este întemeiată şi pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport cu care, faţă de art. 510 alin. (2) teza I din acelaşi cod, este atrasă competenţa Înaltei Curţi, se impune precizarea că, în conformitate cu dispoziţiile art. 510 alin. (3) C. proc. civ., dacă se invocă motive care atrag competenţe diferite, nu va opera prorogarea de competenţă.

Prin urmare, Înalta Curte va declina în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, verificând condiţiile de admisibilitate impuse de lege, urmează să o respingă în considerarea argumentelor ce succed.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, iar dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea acesteia nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

De asemenea, art. 430 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată iar, în acord cu art. 431 alin. (2) din acelaşi cod, oricare dintre părţi poate opune lucrul judecat într-un alt litigiu anterior, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Aceste texte de lege vizează încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, concretizat în nesocotirea unei chestiuni litigioase tranşate anterior, raţiunea edictării lor constând în evitarea pronunţării unor hotărâri contradictorii.

Prin urmare, instanţa de revizuire trebuie să verifice dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea efectului autorităţii de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre.

În cauză, revizuenta pretinde existenţa unor hotărâri potrivnice, sub motiv că hotărârea atacată contrazice decizia nr. 64 din 4 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2021, pe aspectul timbrajului căii de atac promovate de reclamantă.

Invocă revizuenta că, prin încheierea de şedinţă din data de 18 octombrie 2022, care face corp comun cu decizia nr. 238/A din 16 februarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, instanţa de apel a reţinut că cererea de apel formulată de reclamantă este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 101/2016, deşi, potrivit revizuentei, reclamanta nu şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile acestei legi. Prin urmare, instanţa de apel ar fi încălcat obligaţiile ce îi revin potrivit art. 9 alin. (2) şi 14 C. proc. civ.

Se mai arată că, în dosarul nr. x/2021, aceeaşi cerere a reclamantei, de obligare a pârâtei la plata despăgubirilor de 3.036.418,60 RON, a fost anulată ca netimbrată iar, cererea de recurs formulată, în loc de apel, aşa cum s-ar fi impus potrivit legii, împotriva soluţiei primei instanţe a fost timbrată cu 20 RON, conform art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013.

Potrivit revizuentei, prin decizia nr. 64/04.02.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, instanţa de control judiciar a reţinut în mod definitiv obligaţia reclamantei de a achita taxă judiciară de timbru în calea de atac.

Prin urmare, încheierea de şedinţă din data de 18 octombrie 2022, care face corp comun cu decizia nr. 238/A din 16 februarie 2023, pronunţate în dosarul nr. x/2022, încalcă puterea de lucru judecat a deciziei nr. 64/04.02.2022.

În cele din urmă, se arată că, deşi a invocat autoritatea de lucru judecat în faţa celei de a doua instanţe, aceasta din urmă a ignorat susţinerile pârâtei.

Înalta Curte, verificând hotărârile atacate, reţine că, prin încheierea de şedinţă din data de 18 octombrie 2022, instanţa de apel a respins excepţia netimbrării apelului, invocată de intimata-pârâtă, apreciind că cererea de apel este scutită de taxă de timbru în considerarea calităţii apelantei-reclamante de autoritate contractantă, în considerarea dispoziţiilor art. 56 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 101/2016.

De asemenea, luând act de faptul că intimata-pârâtă a invocat, pe aspectul timbrajului cererii de apel, autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 64/04.02.2022, pronunţate în dosarul nr. x/2021, instanţa de apel a reţinut că împrejurarea achitării unei taxe judiciare de timbru, într-un alt dosar, nu se poate opune, în condiţiile art. 430-431 C. proc. civ., într-o cerere ulterioară, întrucât achitarea taxelor judiciare de timbru reprezintă un aspect premergător, formal, vizând legala sesizare a instanţei, iar nu aspectele care privesc în sine pretenţia dedusă judecăţii.

Într-adevăr, Înalta Curte găseşte că existenţa obligaţiei de a plăti taxa judiciară de timbru, cât şi cuantumul acesteia, sunt aspecte stabilite de instanţa de judecată în temeiul normelor legale şi în funcţie de obiectul cauzei, caracterul evaluabil sau neevaluabil în bani al cererii, stadiul procesului şi de particularităţile existente în fiecare litigiu dedus judecăţii.

Fiind o obligaţie legală prealabilă a părţii, ce ţine de regularitatea demersului judiciar, pe care instanţa de judecată o stabileşte în fiecare proces, de la caz la caz, în funcţie de circumstanţele concrete, rezultă că timbrajul nu este o chestiune litigioasă între părţi supusă instanţei spre a fi dezlegată iar statuările date asupra timbrajului unei cereri nu pot fi opuse cu autoritate de lucru judecat într-un alt litigiu.

Obligaţia de a timbra este datorată pentru serviciile prestate de instanţele judecătoreşti, vizând aşadar chestiuni de ordin fiscal, sens în care singura cale de atac admisă celui obligat să timbreze, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, este reexaminarea, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 şi Decizia nr. 7/2014 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Ca o consecinţă, reclamantului sau autorului căii de atac, în sarcina căruia a fost stabilită obligaţia de a achita taxă judiciară de timbru, nu îi este recunoscută posibilitatea de a contesta legalitatea sau temeinicia taxei ce i-a fost impusă în căile de atac de reformare, apel sau recurs.

A fortiori, ulterior stabilirii de către instanţă a taxei judiciare de timbru aferente cererii cu care a fost sesizată sau, după caz, a scutirii de la această obligaţie legală, chestiunea timbrajului unei cereri, ca element prealabil antamării fondului, se consideră definitivată, astfel încât, aceasta nu poate fi repusă în discuţie de către partea adversă, într-o cale extraordinară de atac de retractare, aşa cum este revizuirea.

Prin urmare, nu se pune problema contrarietăţii între hotărârea atacată şi decizia nr. 64/04.02.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, de către aceeaşi curte de apel.

În altă ordine de idei, se constată că, prin decizia nr. 64/04.02.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, de a cărei autoritate de lucru judecat se prevalează revizuenta, instanţa nu a tranşat chestiunea timbrajului căilor de atac promovate de reclamantă, aşa cum în mod greşit susţine revizuenta. În realitate, în considerentele acestei decizii, nu se regăseşte nicio referire cu privire la timbraj.

Dimpotrivă, în această cauză, instanţa a stabilit cuantumul taxei judiciare de timbru, potrivit art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013, raportat la soluţia atacată pe calea recursului, respectiv anularea cererii de chemare în judecată ca netimbrată, reclamanta conformându-se obligaţiei trasate în sarcina sa, astfel cum s-a consemnat în cadrul şedinţei de judecată.

Or, în raport cu aceste argumente, se impune concluzia că, în cauză, nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate a revizuirii constând în existenţa unor hotărâri contradictorii, nefiind incidentă ipoteza vizată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cele din urmă, cu privire la solicitarea revizuentei de anulare a hotărârii supuse revizuirii, cu consecinţa rejudecării apelului şi respingerii cererii introductive, trebuie amintit că, potrivit art. 513 alin. (4) teza a II-a C. proc. civ., în cazul incidenţei cazului de revizuire pentru hotărâri potrivnice, instanţa "va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat".

Res judicata presupune că, odată ce o hotărâre civilă a devenit definitivă, aceasta să nu mai fie pusă sub semnul întrebării. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în mod constant, că revizuirea, cale extraordinară de atac, de retractare, nu se poate transforma într-un apel sau recurs deghizat prin care s-ar obţine o rejudecare a cauzei, întrucât s-ar aduce atingere prezumţiei de validitate a hotărârilor judecătoreşti definitive, principiului securităţii raporturilor juridice şi dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (cauzele Costache şi alţii c. României, nr. 30464/03, Stanca Popescu c. României, nr. 8.727/03, Eugenia, Doina Duca c. Moldovei, nr. 75/07 şi altele).

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 513 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de revizuenta A. şi Construcţii Căi Ferate S.R.L. împotriva deciziei nr. 238/A din 16 februarie 2023 şi a încheierii din data de 18 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., de revizuenta A. şi Construcţii Căi Ferate S.R.L. împotriva deciziei nr. 238/A din 16 februarie 2023 şi a încheierii din data de 18 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Respinge cererea de revizuire formulată, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de revizuenta A. şi Construcţii Căi Ferate S.R.L. împotriva aceloraşi hotărâri.

Fără nicio cale de atac în ceea ce priveşte dispoziţia de declinare.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a cererii de revizuire.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 mai 2023.