Revizuire for conflicting rulings on hazardous work allowances limited to identical parties and subject matter, not similar cases with different employees.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the request for revision, thereby upholding the Court of Appeal's final decision that had previously dismissed the employee's lawsuit, leaving the original rejection of the salary claim in force. The dispute concerned a union member seeking a 15% allowance for hazardous or harmful working conditions and corresponding wage differences, while the applicant invoked Art. 509(1)(8) of the Code of Civil Procedure to argue that conflicting appellate decisions in similar cases violated the principle of res judicata. The court held that revision under this provision is strictly limited to actual contradictory judgments involving the same parties and identical subject matter that breach the positive effects of res judicata; because the cited decisions involved different employees and distinct educational institutions, the mere inconsistency in judicial practice did not constitute a legal ground for revision, resulting in the denial of the extraordinary appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 431 alin. (2) C. proc. civ, art. 513 C. proc. civ; Revizuire for conflicting rulings on hazardous work allowances limited to identical parties and subject matter, not similar cases with different employees: The dispute concerned a union member seeking a 15% allowance for hazardous or harmful working conditions and corresponding wage differences, while the applicant invoked Art. 509(1)(8) of the Code of Civil Procedure to argue that conflicting appellate decisions in similar cases violated the principle of res judicata. The court held that revision under this provision is strictly limited to actual contradictory judgments involving the same parties and identical subject matter that breach the positive effects of res judicata; because the cited decisions involved different employees and distinct educational institutions, the mere inconsistency in judicial practice did not constitute a legal ground for revision, resulting in the denial of the extraordinary appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited as the procedural basis for the court's decision to dismiss the request for revision.
Full text
Şedinţa publică din data de 2 mai 2023
Asupra cererii de revizuire, din analiza dosarului, constată următoarele:
1. Prin cererea înregistrată la data de 4 iulie 2022 pe rolul Tribunalului Maramureş sub nr. x/2022, reclamantul Sindicatul Liber din Învăţământ Maramureş, în numele membrului de sindicat A., a chemat în judecată pârâtul Liceul Tehnologic "B." Târgu Lăpuş, solicitând instanţei obligarea unităţii de învăţământ la: calcularea şi plata, în favoarea membrului de sindicat, personal didactic auxiliar, a sporului de 15% din salariul de bază pentru desfăşurarea activităţii în condiţii periculoase sau vătămătoare, precum şi a diferenţelor salariale rezultate din neacordarea acestuia, începând cu 31.01.2018 şi în continuare până la acordarea acestuia pe statul de plată lunar; actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor rezultate; daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare aferente drepturilor băneşti cuvenite, începând cu data de la care se cuvin diferenţele salariale şi până la achitarea integrală a acestor diferenţe.
Prin sentinţa civilă nr. 1310 din 21 septembrie 2022 pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia I civilă s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul Liber din Învăţământ Maramureş, în numele membrului de sindicat A..
2. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Sindicatul Liber din Învăţământ Maramureş, în numele membrului de sindicat A., solicitând modificarea acesteia în tot, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată.
Prin decizia civilă nr. 361/A/2023 din 22 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de Sindicatul Liber din Învăţământ Maramureş, în numele membrului de sindicat A..
3. Împotriva acestei decizii, la data de 10 martie 2023, a formulat cerere de revizuire Sindicatul Liber din Învăţământ Maramureş, în numele membrului de sindicat A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei atacate.
În motivare, revizuentul a arătat că, prin deciziile nr. 2256/A/2022 din 14 noiembrie 2022, nr. 1947/A/2022 din 24 octombrie 2022 şi nr. 2091/A/2022 din 2 noiembrie 2022, pronunţate anterior de Curtea de Apel Cluj, s-au admis apelurile formulate de sindicat, cu consecinţa admiterii acţiunilor promovate în numele membrilor de sindicat, în sensul acordării sporului pentru desfăşurarea activităţii în condiţii periculoase sau vătămătoare.
Având în vedere că, în cadrul celui din urmă demers judiciar promovat în acelaşi scop, instanţa de apel a respins apelul promovat de sindicat, s-a apreciat că deciziile civile pronunţate de Curtea de Apel Cluj asupra aceluiaşi obiect dedus judecăţii conţin dispoziţii potrivnice. Or, a susţinut revizuentul, în baza principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi implicit a autorităţilor judecătoreşti, este necesară asigurarea caracterului unitar al practicii judecătoreşti.
Potrivit revizuentului, în ceea ce priveşte angajaţii din învăţământ, sporul pentru condiţii periculoase si vătămătoare trebuie acordat necondiţionat de cuantumul salariului de bază, respectiv de atingerea, depăşirea sau nedepăşirea grilei de salarizare stabilite pentru anul 2022.
4. Înalta Curte, analizând cererea de revizuire din perspectiva motivului prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmează să o respingă pentru considerentele care succed:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, iar dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea acesteia nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.
Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
De asemenea, art. 431 alin. (2) C. proc. civ. dispune că oricare dintre părţi poate opune lucrul judecat într-un litigiu anterior, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă iar, în acord cu dispoziţiile art. 513 alin. (4) teza finală C. proc. civ., în cazul hotărârilor potrivnice, instanţa va anula cea din urmă hotărâre şi va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.
Aceste texte de lege vizează încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, concretizat în nesocotirea unei chestiuni litigioase tranşate anterior, raţiunea edictării lor constând în evitarea pronunţării unor hotărâri contradictorii.
În cauză, revizuentul arată că, anterior hotărârii atacate, prin deciziile nr. 2256/A/2022 din 14 noiembrie 2022, nr. 1947/A/2022 din 24 octombrie 2022 şi nr. 2092/A/2022 din 2 noiembrie 2022, Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale s-a pronunţat favorabil în ceea ce priveşte acordarea sporului pentru desfăşurarea activităţii în condiţii periculoase sau vătămătoare.
Or, prin hotărârea a cărei revizuire o solicită, curtea de apel a validat sentinţa primei instanţe, prin care a fost respinsă cererea reclamantei de acordare a aceluiaşi spor.
Susţine astfel revizuentul că, la nivelul Curţii de Apel Cluj, practica judecătorească în litigiile având ca obiect sporul pentru desfăşurarea activităţii în condiţii periculoase sau vătămătoare pentru angajaţii din învăţământ nu este unitară.
Înalta Curte aminteşte că scopul reglementării cazului de revizuire invocat de revizuent este respectarea efectului autorităţii de lucru judecat al hotărârii judecătoreşti care, în manifestarea sa pozitivă, presupune că problema litigioasă dezlegată anterior se impune într-un al doilea proces, fără posibilitatea de a se statua în mod diferit.
În cauză, pretinsa contrarietate de hotărâri invocată de revizuent constă, în realitate, în maniera diferită de soluţionare a unor cereri similare, nu identice.
Revizuentul nu invocă faptul că membrul de sindicat pe care îl reprezintă a fost parte la o judecată încheiată cu un rezultat contrar celui pronunţat prin decizia atacată. Dimpotrivă, ceea ce reclamă revizuentul este pronunţarea unor soluţii diferite în cauze similare, purtate între reclamanţi diferiţi, membri ai aceluiaşi sindicat, în contradictoriu cu unităţi de învăţământ distincte.
Astfel, decizia nr. 2256/A/2022 din 14 noiembrie 2022 a fost pronunţată în dosarul nr. x/2022, în care calitatea de reclamanţi au avut-o membrii de sindicat C. şi D., pârâta fiind Grădiniţa cu program prelungit nr. 8 Baia-Mare.
Prin decizia nr. 1947/A/2022 din 24 octombrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, s-a admis apelul formulat de sindicat în numele membrilor E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N., în contradictoriu cu intimata O..
Totodată, prin decizia nr. 2092/A/2022 din 2 noiembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, s-a admis apelul formulat în numele membrilor de sindicat P., Q., R. şi S., în contradictoriu cu intimata Şcoala gimnazială Crasna Vişeului.
Aşadar, nefiind în prezenţa unor hotărâri potrivnice care să vizeze acelaşi membru de sindicat, revizuentul nu poate pretinde că, prin decizia atacată, ar fi fost nesocotită autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri anterioare.
Mai mult, dat fiind că sporul pentru desfăşurarea activităţii în condiţii periculoase sau vătămătoare se analizează, în concret, pentru fiecare angajat în parte, în funcţie de activitatea efectiv desfăşurată, rezultă că, între litigiile invocate şi cauza în care s-a pronunţat hotărârea atacată, nu există în mod necesar identitate de chestiune litigioasă.
Faptul că unor salariaţi din învăţămât, membri ai aceluiaşi sindicat, le-a fost admisă acţiunea, în timp ce altora, aşa cum este situaţia revizuentului, pretenţiile referitoare la drepturile salariale le-au fost respinse, se poate constitui, în condiţii de identitate a situaţiei juridice a părţilor, într-un aspect de jurisprudenţă neunitară, iar nu de nesocotire a autorităţii de lucru judecat.
Practica neunitară a instanţelor, generată de aplicarea şi interpretarea în mod diferit a unor norme de drept material, nu poate face însă obiectul revizuirii în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., această cale de atac extraordinară neavând menirea de a remedia situaţia expusă de revizuent.
Prin urmare, Înalta Curte constată că demersul judiciar pendinte nu a fost determinat de existenţa unor hotărâri judecătoreşti potrivnice în sensul dispoziţiei legale mai sus amintite, ci de nemulţumirea revizuentului faţă de soluţia nefavorabilă pronunţată de Curtea de Apel Cluj prin decizia atacată, raportat la soluţiile pronunţate în alte cauze similare.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 513 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Sindicatul Liber din Învăţământ Maramureş împotriva deciziei civile nr. 361/A/2023 din 22 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Sindicatul Liber din Învăţământ Maramureş, în numele şi pentru A., împotriva deciziei civile nr. 361/A/2023 din 22 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 mai 2023.