Breach of security contract: failure to substantiate substantive law violation regarding quantum of damages renders cassation appeal null

Şedinţa publică din data de 2 mai 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor dosarelor, reţine următoarele

1. Prin cererea înregistrată la 13 august 2020 pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă sub nr. x/2020, reclamanta Complexul Energetic Oltenia S.A., în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 229.907,87 RON, reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a nerespectării obligaţiilor contractuale privind prestarea serviciilor de pază şi actualizarea acestei sume cu rata inflaţiei şi dobânda legală.

A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 13 din 25 ianuatie 2022 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă s-a admis în parte acţiunea, fiind obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 26.856,98 RON, actualizată la data plăţii cu rata inflaţiei şi dobânda legală aferentă.

A fost obligată pârâta la plata sumei de 268,56 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

2. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel principal reclamanta Complexul Energetic Oltenia S.A. şi apel incident pârâta A. S.R.L.

Prin decizia nr. 364/2022 din 29 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă s-a respins ca nefondat apelul principal declarat de reclamantă şi, totodată, s-a respins ca nefondat apelul incident declarat de pârâtă.

3. Împotriva acestei decizii a formulat recurs principal reclamanta Complexul Energetic Oltenia S.A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei recurate şi trimiterea acesteia spre rejudecare.

În motivarea recursului, s-a susţinut că, prin decizia recurată, au fost încălcate dispoziţiile legale în materia răspunderii contractuale, reprezentate de art. 8.12 din contract, art. 1.270 alin. (1), art. 1.350 şi art. 1.538 alin. (1) C. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, după prezentarea situaţiei de fapt şi a parcursului procesual al litigiului dintre părţi, recurenta a invocat, referitor la raportul de expertiză întocmit în cauză, că experţii desemnaţi să realizeze expertiza tehnică judiciară în cauză nu sunt membri A.N.E.V.A.R.

De asemenea, a criticat şi concluziile raportului de expertiză, argumentând că nu au fost avute în vedere dispoziţiile art. 40 alin. (2) din Norma privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, aprobată prin O.M.F.P. nr. 2861/2009. Astfel, potrivit recurentei, raportul este relevant numai sub anumite aspecte.

A mai arătat că, prin obiecţiunile şi notele scrise formulate cu privire la acest raport, a indicat instanţei deficienţele din cuprinsul acestuia.

S-a învederat că procesul-verbal de inventariere nr. x din 14.10.2019 şi anexa nr. 18018 din 21.10.2019 sunt documentele care stabilesc corect valoarea de înlocuire a bunurilor sustrase din patrimoniul reclamantei, întrucât, la emiterea acestora, comisia de inventariere a societăţii a respectat O.M.F.P. nr. 2861/2009.

A concluzionat recurenta că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile pentru a fi atrasă răspunderea contractuală a pârâtei, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor de pază asumate în baza contractului de servicii de pază încheiat între părţi.

La data de 17 noiembrie 2022 a fost înregistrată cererea de introducere în cauză a societăţii Electrocentrale Craiova S.A., în calitate de succesoare a recurentei-reclamante, ca urmare a procesului de divizare parţială simetrică.

La data de 13 ianuarie 2023 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimată-pârâtă, prin care a arătat că motivele din recursul principal nu sunt motive de nelegalitate şi a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

La aceeaşi dată, a fost înregistrat recursul incident formulat de intimată, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., s-a susţinut că hotărârea atacată este parţial afectată de viciul nemotivării, fiind încălcate dispoziţiile art. 425 alin. (1) C. proc. civ.

S-a arătat că obligaţia de pază cu diligenţă a fost transformată într-o obligaţie de rezultat, motivarea nefiind însă legală, întrucât curtea de apel nu analizat critica pârâtei referitoare la greşita aplicare a dispoziţiilor privind răspunderea civilă contractuală în raport cu clauzele contractului dintre părţi.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a invocat că, prin raportare la clauzele contractului de pază, instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 1.350, art. 1349 şi art. 1266 C. civ.

S-a învederat că, prin apelul incident, pârâta a invocat greşita calificare a obligaţiei ce face obiectul contractului de pază, eroare care a condus implicit la interpretarea probelor administrate. Astfel, pârâta, în calitate de prestator al serviciilor de pază, şi-a asumat o obligaţie de diligenţă, iar nu una de rezultat, aşa cum în mod greşit au reţinut instanţele de fond.

De asemenea, s-a afirmat că nu a fost analizată răspunderea contractuală din perspectiva culpei reclamantei, care nu şi-a îndeplirnit obligaţiile asumate prin contractul de pază.

La data de 17 februarie 2023 a fost înregistrat răspunsul formulat de recurenta-reclamantă la întâmpinarea formulată de recurenta-intimată la recursul principal.

La data de 21 februarie 2023 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de recurenta-reclamantă, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului incident, pentru nemotivare.

4. Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului principal formulat de recurenta Electrocentrale Craiova S.A., în calitate de succesoare a reclamantei Complexul Energetic Oltenia S.A., invocată din oficiu, urmând a anula recursul, pentru considerentele următoare:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Încălcarea dreptului material intervine atunci când instanţa nu identifică regulile de drept aplicabile în cauză ori, deşi le identifică, le încalcă în litera sau spiritul lor, interpretându-le eronat ori, deşi le interpretează corect la un nivel abstract, aplicarea acestora situaţiei de fapt se face într-o manieră eronată, contrară sensului şi scopului pentru care au fost edictate.

Invocarea valabilă a acestui motiv de casare presupune enunţarea principiilor sau a regulilor de drept aplicabile, modul în care, în aprecierea recurentului, aceste reguli trebuie aplicate în cauza dedusă judecăţii şi discordanţa acestei interpretări cu cea oferită de către instanţa de apel prin hotărârea recurată.

Aşadar, teza încălcării normelor de drept material trebuie să fie argumentată în concret, neputându-se invoca prin enunţuri generice, lipsite de acoperire argumentativă.

Motivul de recurs nu este invocat procedural atunci când, deşi se invocă nelegalitatea hotărârii, în realitate se critică situaţia de fapt reţinută sau modul de interpretare a probelor ori alte elemente care, deşi au şi o semnificaţie juridică, acestea implică un grad mare de apreciere a instanţelor de fond, care sunt suverane în ce le priveşte.

Examinând cererea de recurs, Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat formal, nefiind relevate motive de nelegalitate în privinţa deciziei pronunţate în apel.

Astfel, demersul judiciar al reclamantei a vizat obligarea pârâtei la plata prejudiciului produs ca urmare a nerespectării obligaţiilor contractuale privind prestarea serviciilor de pază, acţiunea fiind admisă în parte de tribunal, soluţie confirmată de curtea de apel, prin respingerea apelurilor formulate în cauză.

În calea de atac a recursului, se invocă încălcarea art. 8.12 din contract, art. 1.270 alin. (1) privind forţa obligatorie a contractului, art. 1.350 referitoare la răspunderea contractuală şi art. 1.538 alin. (1) C. civ. referitoare la clauza penală.

Însă, dezvoltând motivele de recurs, reclamanta nu arată modul concret în care prevederile contractuale respectiv legale pe care le evocă ar fi fost încălcate de instanţa de apel, ci formulează o serie de critici cu privire la raportul de expertiză judiciară întocmit în primă instanţă în vederea stabilirii prejudiciului.

Potrivit recurentei, la realizarea expertizei tehnice nu au fost avute în vedere dispoziţiile art. 40 alin. (2) din Norma privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, aprobată prin O.M.F.P. nr. 2861/2009, în acord cu care "Pentru pagubele constatate în gestiune răspunde persoanele vinovate de producerea lor şi imputarea acestora se face la valoarea de înlocuire". Drept consecinţă, expertiza a determinat greşit suma reprezentând prejudiciul cauzat prin fapta contractuală ilicită a pârâtei.

În continuare, face trimitere la documentele prin care comisia de inventariere a societăţii reclamante a stabilit valoarea de înlocuire a bunurilor sustrase, cu respectarea O.M.F.P. nr. 2861/2009, respectiv procesul-verbal de inventariere nr. x din 14.10.2019 şi anexa nr. 18018 din 21.10.2019, arătând că aceste înscrisuri fac dovada valorii reale a daunelor suportate.

Astfel, reclamanta îşi exprimă dezacordul atât cu privire la metoda de calcul al prejudiciului, astfel cum a rezultat din expertiză, cât şi cu privire la modul în care au fost coroborate şi apreciate probele dosarului, prin aceea că, la stabilirea valorii despăgubirilor cuvenite, instanţa a avut în vedere concluziile raportului de expertiză şi răspunsul experţilor la obiecţiunile părţilor, fără a reţine procesul-verbal de inventariere nr. x din 14.10.2019 şi anexa nr. 18018 din 21.10.2019.

Practic, prin memoriul de recurs, reclamanta contestă cuantumul despăgubirilor ce i-au fost acordate, apreciind că, în cauză, s-a stabilit în mod greşit valoarea de înlocuire a bunurilor sustrase, respectiv într-un cuantum considerabil redus faţă de prejudiciul produs efectiv patrimoniului său.

Aminteşte Înalta Curte că aprecierea probelor şi stabilirea cuantumului despăgubirilor ţin de resortul convingerii judecătorului de fond, reprezentând chestiuni ce privesc temeinicia hotărârii atacate, iar nu nelegalitatea acesteia, prin urmare, ele excedează limitelor de cenzură a instanţei supreme, în raport cu rolul şi funcţiile recursului.

În calea extraordinară de atac nu are loc o devoluare a fondului cauzei, recursul putând fi exercitat doar pentru motive de nelegalitate, instanţa învestită cu judecarea acestuia neputând repune în discuţie şi reanaliza probele administrate, în funcţie de care să stabilească, eventual, o altă valoare a despăgubirilor, soluţie spre care tinde, în realitate, recurenta.

În egală măsură, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs, reclamanta reiterează criticile formulate, anterior, pe calea apelului declarat împotriva hotărârii de primă instanţă.

Or, aceste critici şi-au primit rezolvarea prin decizia curţii de apel, această instanţă reţinând în considerentele sale, după cum urmează: "criticile apelantei reclamante vizează modul de calcul al prejudiciului produs de neîndeplinirea corespunzătoare a obligaţiei de pază bunuri şi obiective (...).

Raportul de expertiză şi răspunsul la obiecţiuni au calculat valoarea bunurilor sustrase ca fiind 255.362 RON, din care s-a scăzut suma de 228.505,02 RON, reprezentând garanţia de bună-execuţie (...) şi a rezultat suma de 26.856,98 RON.

Valoarea bunurilor din procesul-verbal de inventariere nr. x din 14.10.2019 şi anexa nr. 18018 din 21.10.2019 nu poate fi relevantă sub aspectul calculului valorii de înlocuire (...).

Valoarea de inventar poate să difere de valoarea de piaţă, actuală, având în vedere, pe de o parte, momentul inventarierii, 2019, în raport cu momentul evaluării, 2021, iar, pe de altă parte, deprecierea fizică, funcţională şi economică relevate de expertiză, astfel încât nu se poate lua în considerare valoarea de inventar din anul 2019, cu nesocotirea valorii actuale de piaţă a bunului evaluat".

Aşa fiind, susţinerile reclamantei referitoare la modul de calcul al prejudiciului au fost examinate de curtea de apel, ca instanţă de prim control judiciar, care, rejudecând cauza pe fond, s-a pronunţat asupra acestora prin considerentele hotărârii atacate.

Recursul fiind o cale de atac împotriva deciziei pronunţate de ultima instanţă de fond, recurenta avea obligaţia, conform legii, să se raporteze la considerentele instanţei de apel, cu arătarea aspectelor de nelegalitate identificate.

În cauză, simpla reluare a alegaţiilor din etapa procesuală a apelului, strict pe aspecte de eventuală netemeinicie, cu ignorarea hotărârii atacate şi a considerentelor acesteia, nu reprezintă o motivare valabilă a recursului.

Prin urmare, având în vedere că recurenta a invocat formal motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi că nu au fost identificate motive de casare, de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, se impune a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul principal al Electrocentrale Craiova S.A., în calitate de succesoare a reclamantei Complexul Energetic Oltenia S.A. împotriva deciziei nr. 364 din 29 iunie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

În ceea ce priveşte recursul incident formulat de pârâta A. S.R.L. împotriva aceleiaşi decizii, Înalta Curte urmează să constate că acesta a rămas fără efect, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Dispoziţiile art. 491 alin. (1) din C. proc. civ. stabilesc că "recursul incident şi recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 şi 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile art. 488 rămân aplicabile".

Totodată, se reţine că, în conformitate cu prevederile art. 472 alin. (2) C. proc. civ., dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect.

Având în vedere caracterul accesoriu al recursului incident în raport cu recursul principal şi faptul că recursului principal promovat de reclamantă urmează să i se aplice sancţiunea nulităţii, Înalta Curte, în temeiul art. 472 alin. (2) coroborat cu art. 491 alin. (1) C. proc. civ., constată că recursul incident promovat de pârâta A. S.R.L. a rămas fără efect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul principal al Electrocentrale Craiova S.A., în calitate de succesoare a reclamantei Complexul Energetic Oltenia S.A. împotriva deciziei nr. 364 din 29 iunie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Constată ca rămas fără efect recursul incident formulat de pârâta A. S.R.L. împotriva aceleiaşi decizii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 mai 2023.