Request to Complete Supreme Court Decision by Adding Constitutional Review Ruling Rejected as Non-Existent Incidental Request and Reiteration of Appeal

Şedinţa publică din data de 25 mai 2023

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

I. Circumstantele cauzei

Prin sentinţa civilă nr. 2442 din 08 martie 2019, pronunţată de Judecătoria Iaşi, în dosarul nr. x/2018, s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de intimata Asociaţia de Proprietari str. x, jud. Iaşi.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect contestaţie la executare formulată de contestatoarea A.; s-a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare a executării silite; s-a respins cererea contestatoarei de restituire a taxei judiciare de timbru şi a cauţiunii; s-a respins ca neîntemeiată, cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată; a fost obligată contestatoarea să plătească intimatei suma de 400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel contestatoarea A..

Prin decizia civilă nr. 569 din 04 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Iaşi – secţia I civilă, s-a respins apelul formulat de debitoarea contestatoare A. împotriva sentinţei civile nr. 2442/08.03.2019, pronunţată de Judecătoria Iaşi; apelanta a fost obligată să plătească intimatei Asociaţia de Proprietari str. x, PT 23 Tătăraşi, suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei hotărâri a formulat cale de atac contestatoarea A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Iniţial cererea contestatoarei a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi – secţia I civilă, în data de 08 martie 2021, sub nr. x/2021.

Prin decizia civilă nr. 1581 din 18 mai 2021, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă în dosarul cu nr. x/2021, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Iaşi şi s-a declinat competenţa de soluţionare a căii de atac declarate de A. împotriva deciziei civile nr. 569 din 4 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Iaşi, în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, în data de 08 iunie 2021 sub nr. de dosar x/2021

La data de 31 mai 2021 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, la dosarul nr. x/2018 cererea numitei A. de contestare a deciziei civile nr. 569/04.03.2021 pronunţate în apel în acel dosar de Tribunalul Iaşi.

Curtea de Apel a admis excepţia de litispendenţă şi a dispus reunirea cauzei înregistrate cu nr. x/2018 la cauza ce a fost înregistrată sub nr. x/2021, constatând că este vorba despre cereri ale aceleiaşi apelante A., prin care se critică legalitatea şi temeinicia aceleiaşi decizii nr. 569/04.03.2021 pronunţată în dosarul cu nr. x/2018

Totodată, curtea de apel a calificat ca fiind recurs calea de atac promovată în cauză, constatând că este vorba despre o singură cerere, motivată distinct în cele două dosare, dar ambele vizând nelegalitatea şi netemeinicia deciziei Tribunalului Iaşi nr. 569 din 04 martie 2021.

Prin decizia civilă nr. 883/2021 din 23 noiembrie 2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a admis excepţia netimbrării şi, în consecinţă, a constatat nul recursul promovat.

Recurenta a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale şi de completare a deciziei nr. 883 din 23 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, cerere ce a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin decizia civilă nr. 7/2022 din 11 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 883/2021 din 23 noiembrie 2021 şi a deciziei civile nr. 7/2022 din 11 ianuarie 2022, prin care s-a respins cererea de îndreptarea a erorii materiale şi de completare a deciziei civile nr. 883/23.11.2021, ambele pronunţate de Curtea de Apel Iaşi – secţia civilă, a declarat recurs recurenta A..

Prin decizia civilă nr. 2368 din 24 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 883/2021 din 23 noiembrie 2021 şi a deciziei nr. 7/2022 din 11 ianuarie 2022, ambele pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia I civilă.

II. Cererea formulată în cauză

La data de 08 decembrie 2022, recurenta A. a formulat cerere intitulată "de completare şi îndreptare " a deciziei civile nr. 2368 din 24 noiembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Prin cererea formulată, petenta a făcut un istoric al cauzei, arătând cererile pe care aceasta le-a formulat în faţa instanţelor judecătoreşti şi criticând modul în care acestea au fost soluţionate, susţinerile astfel formulate neavând legătură cu cererea de îndreptare şi completare a deciziei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind apărări pe fondul litigiului şi critici aduse hotărârilor judecătoreşti pronunţate în etapele procesuale anterioare.

Prin precizările depuse la data de 15 februarie 2023, petenta a arătat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cuprinsul deciziei pronunţate nr. 2368 din 24 noiembrie 2022, a reţinut că aceasta a invocat o excepţie de neconstituţionalitate, însă nu s-a pronunţat asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Prin rezoluţia din data de 10 februarie 2023, Completul C10 a stabilit termen de judecată la data de 25 mai 2023, în cameră de consiliu, pentru soluţionarea cererii de îndreptare şi completare a deciziei civile nr. 2368 din 24 noiembrie 2022.

La termenul stabilit, petenta s-a prezentat personal, susţinând că nu înţelege să stăruie în motivul arătat în scris, de completare a deciziei instanţei de recurs cu soluţia pronunţată pe excepţia de neconstituţionalitate invocată.

Totodată, a arătat că este nemulţumită de soluţiile pronunţate în dosar, de către Tribunalul Iaşi, de Curtea de Apel Iaşi şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Faţă de susţinerile părţii, care şi-a exprimat în mod clar şi neechivoc voinţa de a nu stărui în a investi instanţa cu o cerere de completare a dispozitivului cu soluţia dată asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, şi având în vedere că partea şi-a exprimat, în realitate, nemulţumirea cu privire la hotărârile pronunţate în dosar, constatând că cererea urmează a fi soluţionată în raport de dispoziţiile art. 483 si urm. C. proc. civ., Înalta Curte a transpus dosarul în şedinţă publică.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cererea formulată, prin prisma susţinerile formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte urmează să o respingă pentru considerentele ce succed.

Preliminar analizării cererii, Înalta Curte constată că petenta a investit instanţa cu o cerere intitulată "de completare şi îndreptare " a deciziei civile nr. 2368 din 24 noiembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Atât prin cererea formulată, cât şi prin precizările depuse ulterior, nu a fost exprimată în mod clar poziţia părţii cu privire la cererea de completare şi îndreptare, pe de o parte reieşind că se solicită îndreptarea şi completarea deciziei civile nr. 2368 din 24 noiembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă cu soluţia dată asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate presupus a fi invocată prin cererea de recurs formulată împotriva deciziei civile nr. 883/2021 din 23 noiembrie 2021 şi a deciziei civile nr. 7/2022 din 11 ianuarie 2022, prin care s-a respins cererea de îndreptarea a erorii materiale şi de completare a deciziei civile nr. 883/23.11.2021, ambele pronunţate de Curtea de Apel Iaşi – secţia civilă.

Pe de altă parte, au fost formulate critici cu privire la hotărârile pronunţate în toate etapele procesuale anterioare, partea fiind nemulţumită de modalitatea în care i-au fost soluţionate cererile.

În şedinţă publică, petenta şi-a exprimat în mod clar şi neechivoc voinţa de a nu stărui în cererea de completare a dispozitivului cu soluţia dată asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, susţinerile acesteia fiind consemnate în încheierea din 25 mai 2023, pronunţată în camera de consiliu, astfel că instanţa nu mai este învestită cu o cerere de completare.

De altfel, trebuie menţionat că procedura completării hotărârii reglementată de art. 444 are în vedere situaţia în care instanţa, nesocotind limitele învestirii şi principiul disponibilităţii pronunţă o hotărâre prin care omite să soluţioneze toate capetele de cerere care au învestit-o (principale sau accesorii) sau omite să se pronunţe asupra unei cereri conexe sau incidentale.

Drept urmare, o astfel de solicitare, de completare a deciziei cu soluţia dată asupra unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale, nici nu putea fi primită, având în vedere că excepţia de neconstituţionalitate reprezintă un incident procedural prin intermediul căruia autorul solicită instanţei judecătoreşti sesizarea Curţii Constituţionale în vederea efectuării controlului de constituţionalitate, şi nu o cerere incidentală în accepţiunea art. 30 C. proc. civ., neîncadrându-se în domeniul de aplicare al art. 444 din acelaşi cod.

În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva hotărârilor pronunţate în dosarul nr. x/2021, astfel cum a fost calificată cererea petentei, în raport de criticile formulate împotriva hotărârilor pronunţate în dosar, Înalta Curte constată că nici această cale de atac nu poate fi primită, fiind inadmisibilă.

Dispoziţiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.

Prezenta cauză are ca obiect contestaţie la executare şi a fost soluţionată în primă instanţă de Judecătoria Iaşi, în apel de Tribunalul Iaşi şi în recurs de Curtea de Apel Iaşi prin decizia civilă nr. 883/2021 din 23 noiembrie 2021.

Recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 883/2021 din 23 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi a fost respins ca inadmisibil de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin decizia nr. 2368 din 24 noiembrie 2022.

Înalta Curte reţine că reiterarea aceleiaşi căi de atac este inadmisibilă, având în vedere că, în dreptul procesual român, sistemul căilor de atac este guvernat de principiul legalităţii, respectiv cel al unicităţii.

Potrivit principiului unicităţii, dreptul de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin exerciţiul său, partea interesată neputându-se folosi de mai multe ori de aceeaşi cale de atac împotriva aceleiaşi hotărâri, întrucât s-ar încălca principiul securităţii raporturilor juridice.

Totodată, potrivit principiului legalităţii căii de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi în termenele stabilite de aceasta.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora să se realizeze în condiţiile legii.

Prin urmare, întrucât hotărârile pronunţate în prezenta cauză au fost deja atacate cu căile de atac prevăzute de lege, partea nu mai are deschisă calea de atac a recursului.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea intitulată "cerere de îndreptare şi completare " formulată petenta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea intitulată "cerere de îndreptare şi completare " a deciziei nr. 2368 din 24 noiembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, formulată de petenta A..

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.