Failure to articulate specific grounds of illegality for allocation of civil fault in work accident damages renders extraordinary appeal inadmissible

Şedinţa publică din data de 25 mai 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 24 iunie 2021 sub nr. x/2021, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pârâţii B. şi C., solicitând instanţei de judecată ca, pe baza probelor ce vor fi administrate, să pronunţe o hotărâre judecătorească prin care să se dispună obligarea pârâţilor la plata, în solidar, a sumei de 285.313,33 RON, reprezentând daune morale, prestaţii periodice lunare şi cheltuieli judiciare, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 28.10.2021 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi, în consecinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., în favoarea secţiei I civile din cadrul Tribunalului Gorj.

La data de 05.11.2021, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – secţia I Civilă cu nr. x/2021*.

2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Gorj

Prin sentinţa civilă 21 din 28 ianuarie 2021, pronunţată de Tribunalul Gorj, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C.. Au fost obligaţi pârâţii C. şi B. să achite fiecare reclamantei suma de 21398,5 RON.

3. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Craiova

Prin decizia civilă nr. 281/2022 din 13 septembrie 2022, Curtea de Apel Craiova – secţia I civilă a admis apelul declarat de reclamanta A. S.A, a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că obligat pe intimatul pârât C. la plata sumei de 106.992,5 RON despăgubiri civile către reclamantă. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate privind obligarea intimatului B. la plata către reclamantă a sumei de 21.398,5 RON. A respins cererea intimatului pârât C. de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 281/2022 din 13 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia I civilă, au declarat recurs reclamanta A. S.A. şi pârâtul C..

4.1. Recursul declarat de recurenta-reclamantă A. SA

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate pentru ipoteza de nelegalitate prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În dezvoltarea motivului de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că prin hotărârea penală definitivă s-a soluţionat şi acţiunea civilă în cadrul procesului penal, stabilindu-se cuantumul prejudiciului suferit de părţile civile şi obligaţia în solidar a inculpaţilor la plata acestui prejudiciu.

Astfel, chestiunea litigioasă cu care a fost învestită instanţa civilă în prezenta cauză priveşte repartizarea suportării prejudiciului stabilit prin sentinţa penală nr. 1770/2019 a Judecătoriei Tg-Jiu între cei trei debitori obligaţi solidar, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 1383 C. civ.

Însă, în opinia recurentei-reclamante, instanţa de apel a interpretat în mod greşit dispoziţiile antereferite apreciind că primul criteriu, cel al proporţionalităţii cu participarea fiecăruia la producerea prejudiciului, "nu poate fi aplicat în speţă, dată fiind natura faptelor imputate celor trei debitori, care în mare parte sunt similare".

Totodată, a susţinut recurenta-reclamantă că aspecte precum inexistenţa unei proceduri de curăţare a vagoanelor nu au fost avute în vedere de instanţa de apel (ba din contră, chiar a fost reţinută o astfel de procedură) în ceea ce priveşte individualizarea gradului de vinovăţie, deşi vinovăţia inculpaţilor reieşea în mod clar chiar din solicitarea acestora de judecare a cauzei în procedură simplificată, în faţa instanţei penale.

Drept urmare, recurenta-reclamantă a concluzionat că instanţa de apel ar fi trebuit să admită în tot apelul reclamantei, în sensul individualizării gradului de culpă şi a procentului datorat pentru repararea prejudiciului, în proporţie de 1/3 pentru fiecare inculpat în parte şi nu în procent de 25% din prejudiciu pentru C. şi 5 % din prejudiciu pentru B..

4.2. Recursul declarat de pârâtul C.

Prin cererea de recurs, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate pentru ipoteza de nelegalitate prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Prin memoriul de recurs, pârâtul a arătat că hotărârea pronunţată nu este legală având în vedere cuantificarea superficială făcută de instanţa de apel şi fără o motivare solidă, fiind chiar nemotivată în ceea ce priveşte obligarea acestuia la o cotă de 25% din întregul prejudiciu achitat de către reclamanta.

În dezvoltarea motivului de recurs, acesta a arătat că, pornind de la pedepsele stabilite în dosarul penal, de 2 ani şi 3 luni pentru acesta şi de 2 ani şi 2 luni pentru B., instanţa de fond a considerat şi reţinut în mod temeinic şi legal ca tratamentul sancţionator a fost asemănător, aproape identic, şi din acest motiv şi aprecierea gravităţii culpei cu care a acţionat fiecare a urmat acelaşi raţionament, reţinând existenta unei culpe similare, tradusă în obligarea acestora la acelaşi cuantum al despăgubirilor, respectiv câte o cotă de 5% din prejudiciul total.

Motivarea instanţei de apel că instanţa de fond a greşit când a reţinut existenta unei culpe similare în producerea accidentului celor doi pârâţi este total eronată, fiind, în fapt, disproporţionată şi nelegală stabilirea unor procente de 25% pentru recurent şi 5% pentru B., în condiţiile în care instanţa penală a stabilit în sarcina acestora pedepse cu închisoarea cu o diferenţă nesemnificativă de doar o lună de zile.

Or, consideră că, dacă instanţa penală ar fi apreciat gravitatea faptelor în maniera în care curtea de apel a făcut-o în hotărârea atacată, cu siguranţă şi individualizarea pedepselor cu închisoarea ar fi fost cu totul alta.

Or, tocmai luând în considerare şi calitatea acestora la momentul producerii accidentului, raportul de prepuşenie dintre aceştia şi societatea reclamantă în prezenta cauza a condus la stabilirea unor pedepse asemănătoare, ambele în modalitatea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

A învederat, totodată, că raţionamentul instanţei de apel, în sensul că B. era în subordinea recurentului-pârât şi pentru acest motiv şi gradul de vinovăţie este mai mare în ceea ce îl priveşte pe acesta din urmă, este eronat şi, totodată, contradictoriu, instanţa nefăcând deosebirea între subordonarea administrativă şi subordonarea operativă.

În acest fel, consideră că instanţa de apel a negat calitatea pârâţilor de salariaţi ai S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A., de prepuşi ai societăţii angajatoare, motivarea considerând-o străină de natura cauzei.

Mai mult, a arătat recurentul-pârât, instanţa de apel a reţinut în mod nelegal şi total neadevărat că inexistenţa unor proceduri clare de curăţare a vagoanelor a dus la emiterea de către acesta a dispoziţiei 3/03.12.2014 care impunea curăţarea vagoanelor chiar şi cu topoarele, procedura ce implica pătrunderea muncitorilor în interiorul vagonului.

Or, din lecturarea acestei dispoziţii nu rezultă că procedura de curăţare a vagoanelor implica pătrunderea în interiorul vagonului, iar utilizarea topoarelor era pentru îndepărtarea resturilor de cărbune de pe ramele obloanelor pentru ca acestea să se poată închide, precum şi îndepărtarea cărbunelui de pe exteriorul vagonului pentru a nu produce colmatarea căii ferate, nicidecum intrarea în interiorul vagonului.

Ceea ce nu a reţinut instanţa de apel este că accidentul s-a produs efectiv la descărcarea vagonului şi nu la curăţarea acestuia de resturile de cărbune, descărcare la care exista o procedură standard de lucru avizată şi agreată de către conducerea societăţii.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, recurentul-pârât a criticat hotărârea instanţei de apel din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând o încălcare şi o aplicare greşită a normelor de drept material incidente în speţă, prin înlăturarea greşită a aplicării dispoziţiilor art. 1381, alin. (1) şi alin. (3) C. civ.

În ceea ce priveşte soluţia de reconfigurare a procentajului culpei fiecăruia dintre cele trei părţi obligate la repararea prejudiciului în modalitatea expusă în dispozitiv (70%-CEO, 25%; a pârâtului C. şi 5%- B.), recurentul-pârât susţine că este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1383 C. civ.

Cu privire la acest aspect, recurentul a arătat că, în măsura în care sarcina reparaţiei se împarte în raport de gravitatea culpei fiecăruia, este evident ca instanţa penală, analizând culpa fiecăruia, a înţeles că aceasta este mai mare pentru societatea angajatoare, iar pentru acesta şi pentru pârâtul B. este asemănătoare, stabilind în acest fel pedepse apropiate ca şi cuantum, instanţa de apel, în schimb, stabilind cuantumuri diferite şi disproporţionate pentru recurent şi pentru intimatul B..

În al doilea rând, potrivit art. 1384 alin. (1), (3) şi 4 din acelaşi cod, cel care răspunde pentru fapta altuia se poate întoarce împotriva aceluia care a cauzat prejudiciul, cu excepţia cazului în care acesta din urmă nu este răspunzător pentru prejudiciul cauzat.

Dacă prejudiciul a fost cauzat de mai multe persoane, cel care, fiind răspunzător pentru fapta uneia dintre ele, a plătit despăgubirea se poate întoarce şi împotriva celorlalte persoane care au contribuit la cauzarea prejudiciului sau, dacă va fi cazul, împotriva celor care răspund pentru acestea.

În toate cazurile, regresul va fi limitat la ceea ce depăşeşte partea ce revine persoanei pentru care se răspunde şi nu poate depăşi partea din despăgubire ce revine fiecăreia dintre persoanele împotriva cărora se exercită regresul. În toate cazurile, cel care exercită regresul nu poate recupera partea din despăgubire care corespunde propriei sale contribuţii la cauzarea prejudiciului.

De asemenea, au fost avute în vedere aceste criterii şi a fost analizată culpa fiecărei părţi la decesul victimei care a condus la stabilirea prejudiciului, societatea reclamantă având o parte mai mare din culpă la producerea accidentului.

Prin restul susţinerilor dezvoltate prin memoriul de recurs, recurentul-pârât a arătat care este în realitate situaţia de fapt care ar fi trebuit avută în vedere de instanţa de apel.

5. Apărările formulate în cauză

Recurenta-reclamantă a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurentul-pârât, prin care a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Recurentul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta-reclamantă, ca nefondat.

Intimatul-pârât B. a formulat o întâmpinare la recursul declarat de recurentul-pârât, invocând excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul-pârât a formulat răspunsuri la întâmpinări şi a solicitat înlăturarea apărărilor şi admiterea propriului recurs.

6. Înregistrarea dosarului

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă la 05 decembrie 2022, fiind repartizat aleatoriu Completului nr. 10.

Cererile de recurs au fost comunicate părţilor la data de 19 decembrie 2022, acestea formulând întâmpinări la datele de 06 ianuarie 2023 şi, respectiv 19 ianuarie 2023.

Prin rezoluţia din 20 februarie 2023, Completul nr. 10 a stabilit termen de judecată la data 25 mai 2021, în vederea soluţionării recursului.

La termenul din 25 mai 2023, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra recursurilor, urmând a fi analizată, cu prioritate, excepţia nulităţii recursurilor declarate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând recursurile în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi având în vedere şi prevederile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită şi se referă la una din situaţiile cuprinse în art. 488 din C. proc. civ.

În ce priveşte recursul reclamantei, Înalta Curte constată că este încadrat, formal, pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi nu conţine chestiuni de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare expres şi limitativ prevăzute de textul de lege.

Un examen atent al aspectelor critice inserate în cererea de recurs reliefează că reclamanta a expus, în realitate, nemulţumirea acesteia cu privire la o greşită interpretare a probelor şi a stării de fapt de către instanţa de apel, fără a dezvolta argumente care să combată dezlegările date prin hotărârea pronunţată.

Astfel, se reţine că argumente precum împrejurarea că cei trei inculpaţi au participat în mod egal la cauzarea prejudiciului, precum şi neluarea în considerare de către curtea de apel a inexistenţei unei proceduri de curăţare a vagoanelor, la individualizarea gradului de vinovăţie, excedează cadrului procesual în care se desfăşoară judecata în recurs, întrucât reprezintă chestiuni de netemeinicie ce nu pot fi analizate în această etapă procesuală, în care instanţa de control judiciar este învestită exclusiv cu analiza legalităţii hotărârii judecătoreşti.

Totodată, se constată că recurenta a susţinut că instanţa de apel a pronunţat decizia recurată cu încălcarea şi aplicarea greşită a art. 1383 C. civ., însă, simpla afirmaţie a părţii, în sensul încălcării de către instanţă a normelor de drept material, este lipsită de valenţe juridice, în lipsa unei argumentări care să reflecte greşelile anume imputate instanţei în judecarea apelului, în sensul exigenţelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru a fi incident vreunul dintre motivele de casare prevăzute de dispoziţiile legale anterior menţionate, nu este suficient ca recurenta-reclamantă să facă trimitere, în mod generic, la sediul materiei unde este reglementată problema de drept ce trebuie soluţionată de instanţa de recurs, ci trebuie ca motivul invocat să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, nu la un aspect de temeinicie a acesteia.

În realitate, recurenta-pârâtă nu a formulat critici care să se grefeze pe raţionamentul curţii de apel ce a determinat respingerea apelului promovat de către aceasta şi care să tindă a demonstra nelegalitatea judecăţii finalizate prin decizia recurată, motivele de recurs invocate antamând aspectele ce ţin de situaţia de fapt.

Astfel, aspectele critice expuse vizează pretinsa apreciere eronată de către instanţa de apel a procentului de vinovăţie a fiecăruia dintre pârâţi, recurenta tinzând astfel la o cenzurare a aprecierii date de prima instanţă mijloacelor de probă şi la o devoluare a fondului litigiului.

Or, este de reamintit că atributul stabilirii situaţiei de fapt şi al aprecierii probelor aparţine în mod exclusiv instanţelor de fond, nefiind permisă o substituire în prerogativele determinate de lege, câtă vreme obiectul şi scopul recursului sunt reglementate, în mod imperativ, de dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Nici recursul pârâtului nu este încadrabil în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., întrucât, deşi recurentul-pârât a susţinut incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., această invocare este una formală, în condiţiile în care partea nu a dezvoltat critici concrete de nelegalitate care să vizeze raţionamentul instanţei de apel, ce a determinat soluţia pronunţată în cauză.

Chiar dacă memoriul de recurs se întinde pe un număr considerabil de pagini iar recurentul-pârât arată, în mod repetitiv, că instanţa de apel reţine eronat, apreciază greşit ori nu a luat în considerare, totuşi în conţinutul său nu se identifică susţineri care să reliefeze aspecte de nelegalitate a deciziei recurate, ci este prezentată doar o expunere exhaustivă a stării de fapt, consideraţii de ordin general, precum şi referiri la probatorii, aspecte care nu pot fi avute în vedere de către instanţa de recurs şi, prin urmare, nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Astfel, criticând cele reţinute de către instanţa de apel, recurentul-pârât a susţinut că hotărârea pronunţată este nelegală, având în vedere cuantificarea superficială şi fără o motivare solidă, considerând această decizie chiar nemotivată în ceea ce priveşte obligarea acestuia la o cotă de 25% din întregul prejudiciu. Totodată, pârâtul a susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1381 alin. (1) şi (3) C. civ.

În ceea ce priveşte invocarea pct. 6 al alin. (1) al art. 488 C. proc. civ., instanţa de recurs constată că în dezvoltarea acestui motiv, recurentul nu a argumentat o presupusă nemotivare sau o motivare superficială a hotărârii atacate, ci şi-a arătat, de fapt, nemulţumirea cu privire la reţinerea instanţei de apel a unei situaţii de fapt diferite de cea evocată de recurent.

Or, dezacordul recurentului faţă de evaluarea făcută de instanţa de apel în privinţa probelor şi faţă de situaţia de fapt reţinută pe baza acestei evaluări nu are semnificaţia nemotivării hotărârii, ci reflectă o opinie diferită a părţii recurente cu privire la modul de analiză a respectivelor probe. Cum în recurs nu este posibilă reevaluarea situaţiei de fapt şi a probelor, opinia astfel exprimată de recurent nu poate constitui suportul realizării controlului judiciar în această etapă procesuală.

Nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate, apte de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres prevăzute de lege, nici criticile formulate în sensul încălcării sau aplicării greşite, de către instanţa de apel, a dispoziţiilor art. 1381 alin. (1) şi (3) C. civ., întrucât recurentul-pârât nu a dezvoltat argumente prin care să demonstreze de ce raţionamentul instanţei de apel este unul greşit din această perspectivă, simpla afirmare a unei greşite aplicări a unor texte de lege nefiind aptă a reprezenta un veritabil motiv de nelegalitate.

Înalta Curte reţine că, potrivit temeiului legal invocat, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, însă afirmaţiile recurentului-pârât din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cât timp nu relevă o argumentare juridică a nelegalităţii invocate prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţa de apel şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de această instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale.

Astfel, lecturarea memoriului de recurs relevă că, începând cu pagina 2 până la finalul memoriului de recurs, recurentul a prezentat situaţia de fapt, făcând referire la subordonarea administrativă şi subordonarea operativă în cadrul instituţiei, la existenţa/inexistenţa unei proceduri de curăţare a vagoanelor, la cauzele accidentului de muncă, din perspectiva acestuia; la modalitatea de lucru în cadrul Complexului Energetic, precum şi la probele administrate în cadrul procesului penal şi în faţa instanţei civile, tinzând astfel la o cenzurare a aprecierii date de prima instanţă mijloacelor de probă şi la o devoluare a fondului, aspect care excedează limitelor controlului judiciar posibil a fi exercitat în recurs, circumscris verificării legalităţii, nu şi temeiniciei hotărârii atacate, din perspectiva motivelor de recurs prevăzute expres şi limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea unei hotărâri judecătoreşti.

Aşa fiind, cum criticile formulate de recurenţi nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de reclamanta A. S.A. şi de pârâtul C. împotriva deciziei nr. 281/2022 din 13 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.