Contractual liability for unpaid county component of special sanitation tax: certification, liquidity, and exigibility of claim under Civil Code

Şedinţa publică din data de 18 mai 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, la data de 30 iulie 2021, sub nr. x/2021, reclamanţii Consiliul Judeţean Mureş şi Judeţul Mureş au solicitat obligarea pârâtului Oraşul Iernut la plata sumei de 869.622,30 RON - reprezentând contravaloarea componentei judeţene din taxa specială de salubrizare pentru finanţarea Sistemului de management integrat al deşeurilor solide menajere şi similare în judeţul Mureş, ce se compune din suma de 256.073,22 RON, aferentă anului 2019, şi suma de 613.549,08 RON, aferentă anului 2020; la plata sumei de 136.097,49 RON – reprezentând majorări de întârziere aferente debitului total restant, calculate conform prevederilor art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, sumă ce se compune din suma de 56.336,11 RON, aferentă debitului restant din 2019 - semestrul 2, calculată de la data scadenţei, respectiv 1 octombrie 2019 şi până la introducerea cererii, suma de 49.083,93 RON, aferentă debitului restant din 2020 - semestrul 1, calculată de la data scadenţei, respectiv 1 aprilie 2020 şi până la data introducerii cererii şi suma de 30.677,45 RON, aferentă debitului restant din 2020 - semestrul 2, calculată de la data scadenţei, respectiv 1 octombrie 2020 şi până la data introducerii prezentei cereri - precizându-se că aceste sume se constituie în venituri la bugetul judeţean.

Au solicitat, de asemenea, obligarea pârâţilor la plata majorărilor de întârziere de 1% - conform art. 183 din Legea nr. 207/2015, de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la achitarea efectivă a sumelor solicitate la primul petit iar, în subsidiar, la plata dobânzii legale penalizatoare pe zi de întârziere - stabilită conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar - fiscale în domeniul bancar, cu modificările şi completările ulterioare, de la data scadenţei, respectiv 1 octombrie 2019, 1 aprilie 2020 şi 1 octombrie 2020 şi până la achitarea efectivă a sumelor solicitate la primul petit şi la plata eventualelor cheltuieli de judecată.

La data de 1 noiembrie 2021, au depus o cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, prin care au arătat că îşi precizează obiectul cererii de chemare în judecată în sensul că solicită obligarea pârâţilor la plata sumei de 668.574,26 RON reprezentând contravaloarea componentei judeţene din taxa specială de salubrizare, compusă din: suma de 256.073,22 RON aferentă anului 2019 şi suma de 412.501,04 RON aferentă anului 2020, a sumei de 122.336,28 RON reprezentând majorări de întârziere aferente debitului restant, compusă din: suma de 56.336,11 RON aferentă debitului restant din 2019, suma de 39.187,60 RON, aferentă debitului restant din 2020, semestrul 1 şi suma de 26.812,57 RON aferentă debitului restant din 2020, semestru 2, la plata majorărilor de întârziere aferente debitului total restant, calculate conform prevederilor art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală şi la plata dobânzii legale penalizatoare pe zi de întârziere, stabilită conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011.

2. Hotărârea Tribunalului Mureş

Prin sentinţa civilă nr. 122 din 8 februarie 2022, Tribunalul Mureş – secţia Civilă a respins acţiunea completată şi modificată de reclamanţii Consiliul Judeţean Mureş şi Judeţul Mureş‚ în contradictoriu cu pârâtul Oraşul Iernut, ca nefondată.

3. Hotărârea Curţii de Apel Târgu – Mureş

Prin decizia civilă nr. 784 A din data de 4 octombrie 2022, Curtea de Apel Târgu Mureş – secţia Civilă, a admis apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 122 din 8 februarie 2022 pronunţate de Tribunalul Mureş. A schimbat hotărârea atacată, în sensul că: a admis, în parte, acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamanţii Consiliul Judeţean Mureş şi Judeţul Mureş, în contradictoriu cu pârâtul Oraşul Iernut. A obligat pârâtul să plătească suma de 256.073,22 RON aferentă anului 2019, respectiv de 412.501,04 RON aferentă anului 2020, reprezentând contravaloarea componentei judeţene din taxa specială de salubritate pentru finanţarea Sistemului de Management Integrat al Deşeurilor Solide menajere şi similare în judeţul Mureş. A obligat pârâtul să plătească dobânzi legale penalizatoare calculate de la data scadenţei obligaţiei principale şi până la data plăţii. A respins restul pretenţiilor.

4. Calea de atac promovată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 784 A din data de 4 octombrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş – secţia I Civilă, Oraşul Iernut a declarat recurs, solicitând casarea deciziei recurate şi, în rejudecare, să se dispună respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, iar, în subsidiar, admiterea în parte a acţiunii doar cu privire la sumele reprezentând componenta judeţeană din taxa specială de salubrizare pentru finanţarea Sistemului de Management Integrat al Deşeurilor Solide menajere şi similare în judeţul Mureş, efectiv încasată, calculată în funcţie de numărul de persoane din evidenţele fiscale, fără obligarea sa la plata majorărilor de întârziere sau a dobânzii penalizatoare.

Apreciază că este incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât instanţa de apel a interpretat şi aplicat eronat dispoziţiile de drept material incidente în cauză.

După redarea unor considerente, pe care le apreciază ca fiind greşit reţinute, recurentul arată că instanţa de apel a aplicat eronat dispoziţiile art. 1073 şi art. 1088 din C. civ., în vigoare la data încheierii contractului de asociere, în raport de prevederile art. 30 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale.

Astfel, în primul rând, contractul de asociere a fost încheiat între părţi, în anul 2009, pentru realizarea proiectului de interes comun "Sistemul integrat de gestionare a deşeurilor în judeţul Mureş", finanţat prin POS Mediu – Axa prioritară 2, proiectul cuprinzând mai multe activităţi de gestionare a deşeurilor. Părţile au convenit să stabilească, în condiţiile legii, taxe speciale în sarcina beneficiarilor serviciului public comunitar de salubrizare de interes local, în vederea acoperirii cheltuielilor aferente acestor servicii. Taxele de salubritate pentru anii 2019 şi 2020 au fost stabilite prin hotărâri ale consiliului judeţean şi consiliului local.

La art. 17 din contract s-a stipulat că plata operatorilor de salubrizare selectaţi se va face din sumele încasate la bugetul local, iar taxa pentru serviciul public de salubrizare de interes judeţean va fi virată Consiliului Judeţean Mureş. Prin art. 3 din Regulament s-a stabilit că taxa se plăteşte de beneficiari, iar prin art. 12 din acelaşi act, s-a stipulat că taxa se datorează anual, cu termen de plată până la 31 martie, respectiv 30 septembrie al fiecărui an.

Potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (4) din acelaşi regulament, taxa de salubrizare include 2 componente principale: componenta locală, care rămâne la dispoziţia autorităţii locale şi componenta judeţeană care se transferă la autoritatea judeţeană. Apreciază că, în regulament, nu se precizează termenele de plată şi nici procentul de virat din taxa de salubrizare efectiv plătită.

Recurentul arată că structura pe componente a fost stabilită şi aprobată doar pentru anul 2019, în anexa 10 fiind menţionat că valoarea componentei judeţene este de 3,88 RON/lună/persoană, în mediul urban şi 0,71 RON/lună/persoană, în mediul rural, respectiv 189,63 RON/tonă pentru utilizatorii non casnici. Însă, nu se prevede concret modul de calcul al sumelor cu titlu de componentă judeţeană, pentru a fi posibilă verificarea întinderii acestora în cadrul taxei speciale de salubritate.

Soluţionarea cauzei necesită analiza răspunderii civile contractuale şi a elementelor constitutive ale acesteia. Reclamanţii şi-au formulat pretenţiile prin raportare la numărul de beneficiari ai serviciilor de salubritate, luând în calcul un număr de 3.602 locuitori în mediul urban şi 3.236 locuitori în mediul rural, potrivit informaţiilor transmise de Institutul Naţional de Statistică. Însă, numărul de locuitori nu corespunde cu numărul de beneficiari, care figurează în evidenţele fiscale. Conform documentelor depuse la dosarul cauzei, la nivelul Oraşului Iernut, a existat în anul 2019 un număr de 6.996 beneficiari ai serviciului de salubrizare iar în anul 2020 un număr de 6.919 beneficiari ai aceluiaşi serviciu.

Arată că instanţa de apel a constatat, în mod greşit, că reclamantul a calculat corect, prin precizarea la acţiune, valoarea taxei solicitate. Nici contractul de asociere, nici regulamentul şi nici hotărârile adoptate nu cuprind elementele necesare calculării acestor taxe, cel puţin din prisma beneficiarilor serviciului de salubritate.

Referitor la plata majorărilor de întârziere, arată că acestea nu sunt prevăzute în contractul de asociere, care este legea părţilor, astfel că solicitarea de plată a acestora este inadmisibilă.

Cererea reclamanţilor nu putea fi admisă faţă de faptul că sumele solicitate nu au caracterul unor creanţe certe, lichide şi exigibile, în sensul prevăzut de art. 662 din C. proc. civ.

În consecinţă, recurentul solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

5. Apărări formulate

În termen procedural, intimaţii – reclamanţi Consiliul Judeţean Mureş şi Judeţul Mureş au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând decizia recurată, din perspectiva criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele.

Pârâtul Oraşul Iernut a supus controlului judiciar decizia civilă nr. 784 A din 4 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş – secţia I Civilă, apreciind că soluţia pronunţată de instanţa de apel este consecinţa încălcării dispoziţiilor art. 1073 şi 1088 din C. civ. şi art. 30 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 273/2006.

În acest sens, arată că hotărârea încalcă dispoziţiile art. 1073 din C. civ. întrucât nu sunt întrunite cerinţele răspunderii civile contractuale. Creanţa pretinsă de reclamanţi nu este certă, lichidă şi exigibilă astfel că demersul lor judiciar este neîntemeiat.

Înalta Curte reţine că, între părţile acestui proces, s-a încheiat un contract de asociere pentru realizarea proiectului de interes comun "Sistemul integrat de gestionare a deşeurilor în judeţul Mureş", scopul convenţiei fiind de gestionare a serviciilor de colectare, transport, sortare, compostare, tratare şi depozitare a deşeurilor municipale. Pentru acoperirea acestor cheltuieli, părţile au convenit stabilirea unei taxe speciale în sarcina beneficiarilor serviciului public comunitar de salubrizare.

Astfel, au hotărât ca aceste taxe să fie stabilite de Consiliul Judeţean Mureş, pe două componente: una judeţeană şi una locală, iar autoritatea locală să colecteze taxa şi să vireze componenta judeţeană către autoritatea judeţeană.

Reclamanţii susţin o neexecutare parţială a obligaţiilor contractuale din partea autorităţii locale, respectiv nevirarea acestei componente judeţene, către autoritatea judeţeană, pentru anii 2019 şi 2020. Această împrejurare a fost reţinută de instanţa de apel, prin hotărârea supusă controlului judiciar, motiv pentru care Oraşul Iernut a declarat recurs.

În primul rând, recurentul apreciază că nu există un mod de calcul al sumelor cu titlu de componentă judeţeană, pentru a se stabili întinderea acesteia în cadrul taxei speciale de salubritate. Acesta este motivul pentru care nu a virat taxa către Consiliul Judeţean Mureş. În acest sens, susţine că lipseşte caracterul cert şi lichid al creanţei pretinse.

Însă, potrivit dispoziţiilor art. 663 alin. (2) din C. proc. civ., o creanţă este certă, atunci când existenţa sa rezultă din însuşi actul de creanţă sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta. Or, în cauză, recurentul nu neagă existenţa obligaţiei de a vira componenta judeţeană, respectiv existenţa datoriei, nici temeiul contractual al acesteia, ci doar modalitatea de calcul. Astfel, creanţa ce face obiect al litigiului are caracter cert.

Potrivit dispoziţiilor art. 663 alin. (3) din C. proc. civ., creanţa este lichidă când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui. Or, şi această cerinţă este îndeplinită în cauză întrucât, aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, suma este determinabilă în funcţie de valorile din hotărârile de consiliu judeţean şi numărul de beneficiari.

Astfel, prin Hotărârea nr. 77 din 27 iunie 2019, autoritatea judeţeană a aprobat regulamentul de instituire şi administrare a taxei speciale de salubritate iar, în anexa 10, a stabilit că, pentru anul 2019, taxa de salubrizare era de 8,93 RON/persoană/lună, pentru consumatorii casnici din mediul urban, 1,62 RON/persoană/lună pentru utilizatorii casnici din mediul rural şi 436,05 RON/tonă pentru utilizatorii non-casnici. Din aceasta, valoarea componentei judeţene era de 3,88 RON/persoană/lună pentru mediul urban, 0,71 RON/persoană/lună pentru mediul rural şi 189,63 RON/tonă pentru utilizatorii non – casnici.

Pentru anul 2020, prin Hotărârea nr. 161 din 20 decembrie 2019, autoritatea judeţeană a majorat taxa de salubrizare, ca urmare a modificării valorii contribuţiei pentru economia circulară de la 30 RON/tonă la 80 RON/tonă. În consecinţă, şi valoarea componentei judeţene a crescut, la 4,65 RON/persoană/lună pentru mediul urban, 0,75 RON/persoană/lună pentru mediul urban şi 227,06 RON/tonă pentru utilizatorii non-casnici.

Prin urmare valorile de raportare, pe fiecare categorie în parte, au fost cuprinse în hotărârile de consiliu judeţean menţionate şi detaliate în actele premergătoare acestora, susţinerea că nu există o modalitate de calcul fiind eronată.

De altfel, în considerarea dispoziţiilor contractului de asociere, recurentul a aprobat prin acte administrative proprii, respectiv hotărâri de consiliu local, valoarea totală a taxei de salubritate pentru fiecare categorie de beneficiari, pentru anul 2019 şi ulterior, pentru anul 2020. De asemenea, a semnat regulamentul care cuprinde procedura şi modul de calcul a acesteia şi a componentelor sale, neputându-se prevala de necunoaşterea acestor împrejurări.

Recurentul contestă şi modalitatea de stabilire a numărului de beneficiari, faţă de care se calculează taxa de salubrizare şi, respectiv, componenta judeţeană, raportându-se la persoanele cuprinse în evidenţele fiscale, iar nu la populaţia totală a unităţii administrativ teritoriale. În opinia sa, şi contradicţiile referitoare la numărul beneficiarilor înlătură caracterul lichid al creanţei.

Înalta Curte reţine că serviciul de salubritate este un serviciu public, comunitar, beneficiarii individuali sau colectivi, fiind utilizatorii casnici persoane fizice, operatorii economici şi instituţiile publice. Toate persoanele fizice şi juridice sunt generatoare de deşeuri şi, implicit, beneficiază de servicii de salubrizare.

Beneficiarii au obligaţia să achite, în termenele stabilite, contravaloarea serviciilor furnizate/prestate care, în cauza pendinte, îmbracă forma unei taxe speciale de salubritate, care se colectează de către autoritatea locală. Însă, nu toţi beneficiarii au deschis rol fiscal la unităţile administrativ – teritoriale.

Prin urmare, în mod corect, instanţa de apel a reţinut că, la stabilirea componentei judeţene, este relevant numărul de persoane cuprinse în informaţiile furnizate de Institutul Naţional de Statistică şi nu numărul persoanelor din evidenţele fiscale.

Cunoscând valoarea taxei, pe categorii de beneficiari, şi numărul de beneficiari, componenta judeţeană putea fi calculată, suma datorată având, astfel, caracter lichid. De altfel, deşi a susţinut că nu există o modalitate de stabilire a acestei componente şi a refuzat plata acesteia până în prezent, pe site-ul recurentei există o metodologie de calcul a taxei de salubritate, care cuprinde şi valorile celor două componente.

În consecinţă, creanţa este certă şi lichidă, susţinerile contrare fiind nefondate.

În al doilea rând, recurentul precizează că părţile nu au stabilit termene pentru virarea componentei judeţene, astfel că o eventuală creanţă nu este exigibilă.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 663 alin. (4) din C. proc. civ., o creanţă este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată. Or, şi această cerinţă este îndeplinită în cauză.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 şi 12 din Regulament, taxa de salubrizare se plăteşte de către beneficiarii serviciului public de salubrizare, până la 31 martie, respectiv 30 septembrie al fiecărui an. Iar potrivit art. 17 din contractul de asociere, taxa pentru serviciul public de salubrizare de interes judeţean se virează lunar Consiliului Judeţean Mureş. Astfel, părţile raportului juridic au convenit inclusiv limita temporală a obligaţiilor părţilor, care, însă, nu a fost respectată de către recurent.

Prin urmare, creanţa ce face obiect al prezentului litigiu este certă, lichidă şi exigibilă astfel că demersul judiciar al reclamanţilor este întemeiat.

Potrivit dispoziţiilor art. 969 alin. (1) din C. civ., în vigoare la data încheierii contractului de asociere, "convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante". În aplicarea principiului forţei obligatorii a contractului, art. 1073 prevede "creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei şi, în caz contrar, are dreptul la dezdăunare". Neîndeplinirea obligaţiei de plată a componentei judeţene a taxei de salubrizare, pe care şi-a asumat-o prin semnarea contractului de asociere, atrage răspunderea civilă contractuală a recurentului, aspect reţinut, în mod corect, de către instanţa de apel.

Recurentul Oraşul Iernut arată, în cuprinsul cererii de recurs, că hotărârea recurată încalcă dispoziţiile art. 1088 din C. civ. întrucât aplicarea majorărilor de întârziere nu este prevăzută în contract.

Însă, aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, pretenţiile reclamanţilor s-au fundamentat pe o obligaţie contractuală asumată de pârât, dar neexecutată de către acesta. Prin urmare, devin incidente dispoziţiile art. 1088 din C. civ. care reglementează daunele interese în caz de neexecutare a obligaţiilor contractuale, acestea stabilindu-se conform dispoziţiilor O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar - fiscale în domeniul bancar.

Se susţine, de către recurent, nelegalitatea deciziei supuse controlului judiciar şi faţă de aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 30 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale. Însă, acest motiv de recurs nu este dezvoltat, nu există niciun argument care să justifice, în opinia recurentului, caracterul fondat al căii extraordinare de atac, sub acest aspect.

Înalta Curte reţine că acest text de lege nu este incident cauzei, demersul reclamanţilor având la bază o serie de dispoziţii contractuale. Raporturile juridice dintre părţi sunt de natură contractuală şi nu sunt fundamentate pe dispoziţiile legii menţionate, care are în vedere o situaţie diferită celei supuse controlului judiciar.

În consecinţă, nici sub acest aspect, hotărârea nu este afectată de vreun motiv de casare.

Prin urmare, dat fiind că dispoziţiile legale, indicate de recurent, au fost aplicate, în mod corect, de către instanţa de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinând că nu este incident motivul de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul - pârât Oraşul Iernut împotriva deciziei civile nr. 784 A din 4 octombrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş – secţia I Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - pârât Oraşul Iernut împotriva deciziei civile nr. 784 A din 4 octombrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş – secţia I Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2023.