Damages claim against State over wrongful prosecution assigned to Bucharest Tribunal, not claimant's domicile court

Şedinţa publică din data de 18 mai 2023

I Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a III-a Civilă la data de 01.02.2022 sub nr. x/2022 reclamantul A., în temeiul dispoziţiilor art. 1349 alin. (2) si 1357 alin. (1) din Noul C. civ., a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a solicitat obligarea acestuia la plata următoarelor sume de bani: 1 milion RON, daune materiale care au constat în venituri nerealizate (dividende şi salarii la B. SRL) cauzate în mod direct de urmărirea penală şi faza judecăţii in dosarul penal nr. x/2015 instrumentat de DNA Oradea, respectiv nr. x/2016 al Tribunalului Satu Mare, 4 milioane RON reprezentând daune morale, constând în suferinţe cauzate de lunga perioadă în care a fost supus cercetării penale, prejudiciul de imagine şi denigrarea în faţa comunităţii, excluderea din mediul de afaceri şi bancar, cercetarea reclamantului în mod nelegal în dosarul penal nr. x/2016 finalizat cu soluţia de achitare definitivă numărul 213/A/30 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, comunicată la data de 31 iulie 2021.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1349 alin. (2) şi art. 1357 alin. (1) C. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 111 din data de 16 iunie 2022, Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a civilă a reţinut că cererea de chemare în judecată este întemeiată în drept atât pe dispoziţiile art. 1349 alin. (2) şi art. 1357 alin. (1) C. civ., cât şi pe dispoziţiile art. 439-541 şi urm. C. proc. pen., apreciind că prevederile art. 239-541 C. proc. pen. constituie un caz special de răspundere civilă delictuală, fiind derogatorii de la instituţia răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1349-1357 C. civ., astfel că trebuie aplicate cu prioritate.

Totodată, Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a civilă a reţinut că pentru soluţionarea cauzelor întemeiate pe dispoziţiile art. 539 şi urm. C. proc. pen. a fost instituită o competenţă teritorială exclusivă a tribunalului de la domiciliul reclamantului (municipiul Botoşani), în noţiunea de domiciliu folosită de textul de lege neputând fi inclus domiciliul procesual ales.

Prin urmare, Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a civilă a apreciat că Tribunalul Botoşani este competent din punct de vedere material şi teritorial să soluţioneze pricina.

În subsidiar, Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a civilă a reţinut şi faptul că, în situaţia în care s-ar interpreta că cele două temeiuri de drept invocate de către reclamant sunt distincte, iar aplicabilitatea prevederilor art. 1349-1357 nu este înlăturată de normele speciale ale art. 539 şi urm. C. proc. pen., ar fi vorba de capete de cerere principale având cauze diferite însă strâns legate între ele. Această situaţie este prevăzută de art. 99 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd competenţa materială a instanţei mai înalte în grad.

În prezenta speţă, pentru capătul de cerere întemeiat pe dispoziţiile C. civ. ar fi competent din punct de vedere material şi teritorial Tribunalul Bucureşti, în raport de valoarea obiectului cauzei şi de sediul pârâtului, raportat la prev. art. 95 corob. cu art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ. şi art. 107 C. proc. civ. Pentru capătul de cerere întemeiat pe dispoziţiile C. proc. pen., conform prevederilor art. 541 alin. (3) C. proc. pen. este competent Tribunalul Botoşani.

Or, întrucât cea din urmă competenţă este o competenţă exclusivă, specială, s-a apreciat de către tribunal că instanţa competentă exclusiv pentru soluţionarea celui de-al doilea capăt de cerere devine competentă să soluţioneze şi primul capăt de cerere, pentru care se prevede o competenţă generală, în temeiul prev. art. 99 alin. (2) C. proc. civ.

2.2 Prin sentinţa civilă nr. 1332 din data de 16 decembrie 2022, Tribunalul Botoşani – secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată de reclamant, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a III-a civilă, în condiţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. şi, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea din oficiu a judecării cauzei şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Botoşani – secţia I civilă a reţinut că dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. prevăd că "Cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la sediul pârâtului", reclamantul având de ales, în aplicarea dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., dintre cele două instanţe deopotrivă competente, respectiv între instanţa de la domiciliul său din municipiul Botoşani şi instanţa de la sediul pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor din Bucureşti.

A reţinut, de asemenea, că dispoziţiile art. 541 alin. (3) C. proc. pen. ce prevăd că "pentru obţinerea reparării pagubei, persoana îndreptăţită se poate adresa tribunalului în a cărui circumscripţie domiciliază, chemând în judecată civilă statul, care este citat prin Ministerul Finanţelor Publice", nu sunt norme juridice de competenţă teritorială exclusivă.

II Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speţă, instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, reţinând diferit dispoziţiile legale incidente cauzei.

Astfel, Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a civilă a reţinut că este vorba de o competenţă teritorială exclusivă a instanţei de la domiciliul reclamantului, dată de dispoziţiile art. 541 alin. (3) C. proc. pen., în timp ce Tribunalul Botoşani – secţia I civilă a reţinut că nu este vorba de o competenţă teritorială exclusivă, în cauză găsindu-şi aplicarea dispoziţiile legii procesual civile, respectiv art. 111 şi art. 116 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că obiectul cauzei ce a generat declinările reciproce de competenţă îl constituie obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor la plata către reclamantul A. a sumei de 1.000.000 RON cu titlu de daune materiale, reprezentând beneficiul nerealizat pe parcursul celor 6 ani de proces penal şi 4.000.000 RON cu titlu de daune morale, reprezentând repararea pagubei cauzate prin cercetarea sa abuzivă, în mod nelegal, în cadrul dosarului penal nr. x/2015 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Oradea.

În drept, reclamantul a indicat dispoziţiile art. 1349 alin. (2) şi art. 1357 alin. (1) C. civ., precum şi dispoziţiile art. 539-541 C. proc. pen.

Înalta Curte, în raport de situaţia de fapt dedusă judecăţii şi de finalitatea urmărită de reclamant prin acţiunea formulată, respectiv valorificarea unui drept personal constând în repararea prejudiciului cauzat prin cercetarea sa penală o lungă perioadă de timp, constată că obiectul cauzei deduse judecăţii se circumscrie răspunderii civile delictuale, care este reglementată în dispoziţiile art. 1349 C. civ., precum şi art. 541 alin. (3) C. proc. pen., temei juridic indicat de parte.

Rezultă, aşadar, că în cazul acţiunii în răspundere civilă delictuală competenţa teritorială este alternativă (facultativă) - legiuitorul a stabilit mai multe instanţe egal competente să judece un litigiu – fiind aplicabile dispoziţiile de drept comun ale art. 111 C. proc. civ., potrivit cărora cererile îndreptate împotriva statului (...) pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului.

Astfel, având în vedere că este vorba de un caz de competenţă teritorială alternativă, Înalta Curte reţine că reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 116 C. proc. civ.

Or, în cauza pendinte, reclamantul a ales între instanţa competentă potrivit domiciliului său (municipiul Botoşani, judeţul Botoşani), respectiv Tribunalul Botoşani, şi instanţa competentă în raport cu sediul pârâtului.

În ceea ce priveşte norma de competenţă reglementată de dispoziţiile art. 541 alin. (3) C. proc. pen., aceasta nu este o normă de competenţă exclusivă, ci una de ordine privată, edictată în favoarea reclamantului. Prin urmare, fiind o normă de competenţă de ordine privată, reclamantul are posibilitatea să renunţe la ea şi să uzeze de dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., alegând, în cauza pendinte, să introducă cererea de chemare în judecată la instanţa competentă potrivit sediului pârâtului.

Cum în prezenta cauză, pârâtul este Statul, competenţa se raportează la sediul reprezentantului legal al acestuia, respectiv Ministerul Finanţelor (Bucureşti – dosarul Tribunalului Bucureşti – secţia a III-a civilă, vol. III).

Prin urmare, instanţa competentă în raport cu sediul pârâtului este Tribunalul Bucureşti, instanţă aleasă de reclamant pentru introducerea cererii de chemare în judecată.

Pentru considerentele expuse, având în vedere caracterul de ordine privată al normelor de competenţă incidente în cauză, în aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2023.