Cassation rejected: Interlocutory order on tardy answer became final, barring statute of limitations defense despite devolutive effect of appeal.

Şedinţa publică din data de 18 mai 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la 21 martie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L., reprezentată legal prin administrator statutar B., reprezentată prin lichidator judiciar C., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D., în temeiul art. 35 C. proc. civ. şi art. 907 C. civ., următoarele:

1) constatarea nulităţii absolute a actelor de adjudecare din 18 noiembrie 2011 din dosarul execuţional nr. x/2011 al Societăţii Civile Profesionale de Executori Judecătoreşti Asociaţi "E. şi F.", respectiv actul de adjudecare din 18 noiembrie 2011 emis în dosarul execuţional menţionat, referitor la imobilul situat în Voluntari, jud. Ilfov, compus din teren intravilan şi casă de locuit (în suprafaţă de 545 mp), înscris în CF nr. x (CF vechi x) Voluntari, nr. cadastral x, proprietatea S.C. A. S.R.L., adjudecat de S.C. D. S.R.L. în contul pretinsei creanţe, la preţul de 380.000 RON; actul de adjudecare din 18 noiembrie 2011 emis în dosarul execuţional nr. x/2011, referitor la imobilul situat în Oradea, jud. Bihor, str. x, înscris în CF nr. x Oradea, cu nr. cadastral x, compus din teren, curţi-construcţii, în suprafaţă totală de 282 mp, înscris sub A1.1, cu nr. cadastral x, în regim de înălţime P+1E, proprietatea S.C. A. S.R.L., adjudecat de D. S.R.L. în contul pretinsei creanţe, la preţul de 185.000 RON; actul de adjudecare din 18 noiembrie 2011 emis în dosarul execuţional menţionat, referitor la imobilul compus din teren extravilan, cu destinaţie agricolă (în suprafaţă de 817 mp), înscris în CF x (CF vechi x), situat în comuna Limanu, jud. Constanta, având nr. cadastral x, proprietatea S.C. A. S.R.L., adjudecat de S.C. D. S.R.L. în contul pretinsei creanţe, la preţul de 4.100 RON; actul de adjudecare din 18 noiembrie 2011 emis în dosarul de executarea nr. 516/2011 al SCPEJ "E. şi F.", referitor la imobilul compus din teren cu destinaţie agricolă (în suprafaţă 818 mp), înscris in x (CF vechi x) Limanu, având nr. cadastral x, proprietatea S.C. A. S.R.L. şi adjudecat de S.C. D. în contul pretinsei creanţe, la preţul de 4.100 RON.

2) constatarea dreptului de proprietate, în favoarea reclamantei, cu privire la imobilele situate în Oradea, jud. Bihor, str. x, jud. Bihor, înscris în CF nr. x Oradea, cu nr. cadastral x, format din teren, curţi-construcţii în suprafaţă totală de 282 mp, înscris sub A1.1 cu nr. cadastral x din casă în regim de înălţime P+1E (Vila tip Regiana, lot EC 36), în Limanu, jud. Constanta, compus din teren extravilan cu destinaţie agricolă (în suprafaţă de 817 mp), înscris în CF x (CF vechi x) Limanu, cu nr. cadastral x, în Limanu, jud. Constanta, compus din teren extravilan cu destinaţie agricolă (în suprafaţă de 818 mp.), înscris în CF nr. x (CF vechi x) Limanu, cu nr. cadastral x, respectiv în Voluntari, jud. Ilfov, compus din teren intravilan şi casă de locuit (în suprafaţă de 545 mp), înscris în CF nr. x (CF vechi x) Voluntari, nr. cadastral x şi, pe cale de consecinţă, rectificarea înscrierii de carte funciară, în sensul radierii înscrierilor inexacte cu privire la intabularea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei S.C. D. S.R.L. şi înscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei; rectificarea înscrierii în cartea funciară nr. x Oradea, în sensul radierii înscrierii inexacte nr. 21400 din 18 martie 2015, cu privire la intabularea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei, dobândit prin adjudecare; rectificarea înscrierii în cartea funciara nr. x (CF vechi x) Limanu, în sensul radierii înscrierii inexacte nr. 12223 din 18 martie 2015, cu privire la intabularea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei, dobândit prin adjudecare, rectificarea înscrierii în cartea funciară nr. x (CF vechi x) Limanu, în sensul radierii înscrierii inexacte nr. 12225 din 18 martie 2015 cu privire la intabularea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei, dobândit prin adjudecare, rectificarea înscrierii în cartea funciară nr. x (CF vechi x) Voluntari, în sensul radierii înscrierii inexacte nr. 59940 din 19 martie 2015 cu privire la intabularea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei, dobândit prin adjudecare.

Reclamanta a solicitat ca, reţinându-se culpa procesuală a pârâtei, în temeiul art. 453 C. proc. civ., să se dispună obligarea acesteia la plata cheltuielilor ocazionate de proces.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Judecătoriei Oradea, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii civile, ca nefondate.

Prin sentinţa civilă nr. 3447 din 8 septembrie 2020, Judecătoria Oradea a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secţiei a II-a civile a Tribunalului Bihor, sub nr. x/2019, iar prin sentinţa nr. 193/LP din 19 noiembrie 2020 a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civile a aceleiaşi instanţe.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 75/C din 6 aprilie 2021, pronunţată de Tribunalul Bihor – secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâta S.C. D. S.R.L.. A fost respinsă, ca fiind prescrisă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator statutar B. S.R.L., prin lichidator judiciar C..

3. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia nr. 958/A din 21 septembrie 2021, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a admis apelul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator B. S.R.L., în faliment, prin lichidator judiciar C., în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. D. S.R.L., împotriva sentinţei nr. 75/C din 6 aprilie 2021 a Tribunalului Bihor – secţia I civilă, pe care a anulat-o, trimiţând cauza, spre rejudecare, la această instanţă.

4. Recursul

Împotriva deciziei nr. 958/A din 21 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a declarat recurs pârâta S.C. D. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., pârâta a susţinut nelegalitatea deciziei pronunţate de instanţa de apel, din perspectiva aprecierii eronate a caracterului definitiv al încheierii de şedinţă din 22 martie 2021 a Tribunalului Bihor – secţia I civilă.

Recurenta a menţionat că această încheiere are caracter premergător, că nu i-a fost comunicată de către instanţa de fond, iar exercitarea unei căi de atac împotriva acesteia era lipsită de interes, de vreme ce soluţia instanţei de fond i-a fost favorabilă.

A solicitat să se constate că soluţia pronunţată asupra apelului declarat în cauză de către reclamantă este greşită, întrucât curtea nu a verificat temeinicia susţinerilor formulate de această parte în apel, ci a concluzionat că încheierea de şedinţă din 22 martie 2021 a Tribunalului Bihor – secţia I civilă este definitivă şi că, în mod greşit a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, din moment ce s-a constatat tardivitatea depunerii întâmpinării şi s-a dispus decăderea recurentei din dreptul de a mai invoca excepţii de ordine privată.

Recurenta a considerat că această motivare este greşită, în condiţiile în care apelul s-a bazat tocmai pe această chestiune - depunerea tardivă a întâmpinării – iar judecata în apel este devolutivă, instanţa fiind ţinută să verifice cauza sub toate aspectele invocate.

În situaţia în care instanţa de apel ar fi verificat dacă întâmpinarea a fost depusă în termen, atunci ar fi constatat că a aceasta a fost formulată conform prescripţiilor legale. Astfel, ar fi observat că, la primul termen acordat în cauză, 10 martie 2020, procedura a fost viciată din culpa intimatei-reclamante, care, deşi cunoştea adresa sediului social al recurentei, a indicat o adresă veche, care nu mai era valabilă încă din anul 2016. De asemenea, la termenul menţionat, a fost indicată o altă adresa la care s-a dispus citarea sa cu copie de pe acţiune, stabilindu-se un nou termen la 21 aprilie 2020.

Începând cu 16 martie 2020, a intrat în vigoare Decretul nr. 195 al Preşedintelui României privind instituirea stării de urgenţă, care a fost prelungită până la 15 mai 2020. Odată cu intrarea în vigoare a decretului, toate cauzele civile au fost suspendate de drept, în cauză, judecata fiind suspendată la 21 aprilie 2020. La 2 iunie 2020, pârâta a fost citată la o adresă incompletă, cu menţiunea reluării judecăţii pentru termenul din 7 iulie 2020, situaţie luată la cunoştinţă de către recurentă în mod întâmplător. La 1 iulie 2020, cu respectarea termenului de 5 zile anterior termenului fixat pentru judecarea cauzei, a depus întâmpinare prin poşta electronică, care a fost comunicată ulterior împreună cu delegaţia, în original, şi prin intermediul oficiului poştal, la 2 iulie 2020. Prin întâmpinare, a solicitat să i se comunice actele dosarului, întrucât în dosarul electronic nu erau înregistrate. Instanţa de apel nu a dat curs acestei cereri.

Recurenta a susţinut că aceste verificări trebuiau să facă obiect de analiză al instanţei de apel, întrucât apelul formulat în cauză a vizat chestiunile învederate.

De asemenea a arătat că pe site-ului instanţei nu apărea vreun document scanat, deşi erau menţionate datele la care anumite înscrisuri au fost depuse la dosar. Or, aceasta este o situaţie asupra căreia instanţa de apel nu s-a pronunţat.

O altă chestiune care ar fi trebuit să facă obiectul verificării de către instanţa de control este aceea a sediului social al recurentei, la care s-a realizat comunicarea actelor de procedură. Dacă ar fi analizat această situaţie, curtea ar fi constatat că la niciun termen de judecată, la fond şi în apel, recurenta nu a fost citată corect, în sensul că lipseau părţi din adresa sediului profesional al apărătorului său ales, în special numărul camerei din imobilul nr. 2 din Splaiul Independenţei nr. 17, bl. 101.

Recurenta a afirmat că, încheierea de şedinţă din 23 martie 2021 a Tribunalului Bihor – secţia I civilă nu i-a fost comunicată, motiv pentru care promovarea apelului împotriva acesteia nu s-a pus în discuţie vreodată. De altfel, nici pe portalul instanţelor nu s-a făcut menţiunea pronunţării încheierii, motiv pentru care, despre măsura constatării tardivităţii întâmpinării a aflat odată cu comunicarea deciziei de apel.

A susţinut că, instanţa de fond a reţinut corect că dreptul material la acţiune al reclamantei este prescris.

5. Înregistrarea recursului pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 20 mai 2022, sub nr. x/2022, fiind repartizat aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 4.

Prin rezoluţia completului de primire a dosarului din 23 iunie 2022, s-a dispus efectuarea procedurii de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ. şi s-a dispus încunoştinţarea recurentei despre faptul că are obligaţia de a achita, pentru soluţionarea recursului, o taxă judiciară în valoare de 50, conform art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancţiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrate. Taxa judiciară de timbru a fost achitată.

6. Apărările formulate

Prin întâmpinarea formulată în termenul legal, comunicată, intimata a invocat, în principal, excepţia de nulitate a recursului, din perspectiva lipsei dovezii privind achitarea taxei judiciare de timbru, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, avocat G., precum şi excepţia de nulitate a recursului, prin prisma nemotivării acestuia, conform art. 489 C. proc. civ.. Pe fondul căii extraordinare de atac, a solicitat respingerea acesteia, ca nefondate.

Prin rezoluţia din 13 februarie 2023, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului, în şedinţa publică din 18 mai 2023.

La termenul de judecată menţionat, Înalta Curte, constatând că părţile, legal citate, au solicitat judecata în lipsă, a rămas în pronunţare asupra cauzei.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

7.1. Examinând cu prioritate excepţiile invocate de pârâtă prin întâmpinare, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, urmând a le respinge pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

7.1.a. Asupra excepţiei de nulitate a cererii de recurs, invocată de pârâtă din perspectiva netimbrării, în baza art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă."

Dispoziţiile art. 33 alin. (1) din actul normativ mai sus menţionat prevăd că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei."

Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii." Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, neîndeplinirea acestei cerinţe este sancţionată cu nulitatea.

Conform art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, se taxează cu 50 RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, recursului împotriva hotărârilor prin care s-a respins cererea ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat.

În cauză, prin rezoluţia din 23 iunie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă a stabilit că recurenta-pârâtă pârâta S.C. D. S.R.L. datorează, pentru soluţionarea recursului, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 RON, în baza art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancţiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrate.

Prin aceeaşi rezoluţie, recurentei i s-a pus în vedere că are posibilitatea să formuleze cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la data comunicării acesteia, în condiţiile prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, precum şi cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, conform art. 39 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Potrivit dovezii de înmânare aflate la dosar, această obligaţie procesuală a fost comunicată recurentei prin adresă, la 29 iunie 2023.

Astfel cum reiese din actele şi lucrările dosarului, la 6 iulie 2023, recurenta a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 50 RON, datorate pentru soluţionarea recursului conform dispoziţiilor art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, respectiv chitanţa emisă de Direcţia de Impozite şi Taxe Locale Sector 5 la 6 iulie 2023.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constatând că cererea de recurs formulată de pârâta S.C. D. S.R.L. îndeplineşte condiţia de formă prevăzută de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., va respinge, ca neîntemeiată, excepţia de netimbrare invocată de intimata S.C. A. S.R.L., prin administrator B. S.R.L., prin lichidator judiciar C..

7.1.b. Asupra excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant, Înalta Curte reţine următoarele:

Art. 80 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte regula potrivit căreia părţile îşi pot exercita drepturile procedurale personal sau prin reprezentant.

În procesul civil, calitatea de reprezentant nu poate fi prezumată, părţile având obligaţia de a arăta calitatea în care participă la activitatea judiciară.

Pentru reprezentantul reclamantului, indicarea acestei cerinţe este un element necesar al cererii de chemare în judecată, potrivit art. 194 lit. b) C. proc. civ. (cererea de chemare în judecată va cuprinde "numele, prenumele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele, prenumele acestuia şi sediul profesional").

Această condiţie este prevăzută, de altfel, pentru toate cererile care se adresează instanţelor judecătoreşti, conform art. 148 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 151 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ stipulând, la alin. (1), că, atunci când cererea este făcută prin mandatar, se va alătura procura în original sau în copie legalizată, iar la alin. (2), că, "Avocatul şi consilierul juridic vor depune împuternicirea lor, potrivit legii."

Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii a fost formulată de pârâta S.C. D. S.R.L., prin avocat G., la care şi-a ales domiciliul procesual pentru îndeplinirea actelor de procedură, precum şi că doamna avocat G. este semnatara cererii de recurs.

Faţă de această împrejurare, Înalta Curte, constatând că lipseşte de la dosar împuternicirea avocaţială a avocatului menţionat, prin rezoluţia de primire a dosarului din 23 iunie 2023, a dispus încunoştinţarea, prin adresă a recurentei-pârâte, cu privire la faptul că are obligaţia de face dovada calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs.

Potrivit dovezii de înmânare aflate la dosar, această obligaţie procesuală a fost comunicată recurentei prin adresă, la 29 iunie 2023.

La 6 iulie 2023, a fost complinită lipsa dovezii calităţii de reprezentant a doamnei avocat G., prin depunerea la dosar a împuternicirii avocaţiale seria x nr. x din 5 iulie 2022, prin care a fost împuternicită de clienta sa, recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L., să redacteze cererea de recurs, să o semneze şi să o susţină în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, putând, de asemenea să depună şi să ridice orice cereri formulate cu privire la cauză.

Fiind, astfel, îndeplinită obligaţia prevăzută de art. 151 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant invocată de intimata S.C. A. S.R.L., prin administrator B. S.R.L., prin lichidator judiciar C..

7.1.c Asupra excepţiei de nulitate a recursului, invocată din perspectiva nemotivării acestuia, conform art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. 3 al aceluiaşi articol stipulează în sensul că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. d) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Conform prevederilor art. 488 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute la pct. 1-8 în acest articol.

Dispoziţiile art. 487 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".

În cauză, pârâta S.C. D. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 958A din 21 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, prin care a fost admis apelul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator B. S.R.L., în faliment, prin lichidator judiciar C., împotriva sentinţei nr. 75/C din 6 aprilie 2021 a Tribunalului Bihor – secţia I civilă, care a fost anulată, cauza fiind trimisă, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.

Pentru a dispune astfel, curtea a reţinut în considerente că sunt fondate criticile apelantei-reclamante cu privire la faptul că, în mod greşit prima instanţă a analizat excepţia prescripţiei, după ce, anterior, admisese excepţia tardivităţii depunerii întâmpinării, cu consecinţa decăderii pârâtei din dreptul de a invoca excepţii de ordine privată.

Examinând încheierea din şedinţa publică din 22 martie 2021, Tribunalul Bihor – secţia I civilă, curtea a confirmat această ipoteză a apelantei-reclamante, reţinând că, prin întâmpinare, se invocase excepţia prescripţiei, care, fiind reglementată de Legea nr. 287/2009 privind C. civ., este o excepţie de ordine privată.

Instanţa de apel, făcând referire la dispoziţiile art. 466 alin. (4) C. proc. civ., a arătat că acest text de lege nu prevede expres faptul că apelul formulat împotriva hotărârii finale se consideră făcut şi împotriva încheierilor premergătoare, iar încheierea de şedinţă din 22 martie 2021 nu a fost apelată pe calea apelului principal sau incident, rămânând definitivă.

Odată admisă excepţia tardivităţii formulării întâmpinării şi dispunându-se, implicit, decăderea pârâtei din dreptul de a invoca excepţii de ordine privată, instanţa de apel a stabilit că tribunalul nu mai putea proceda la analizarea excepţiei prescripţiei, sens în care a apreciat că soluţia de respingere a acţiunii, ca prescrisă, nu este legală.

Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs, recurenta a combătut soluţia instanţei de apel, arătând că apelul formulat în cauză a vizat depunerea tardivă a întâmpinării, şi, în baza caracterului devolutiv al apelului, instanţa trebuia să verifice cauza sub toate aspectele invocate în această cale atac.

Cum, însă, soluţia instanţei de fond a fost în favoarea recurentei, promovarea apelului împotriva unei încheieri premergătoare, care nici măcar nu i-a fost comunicată, ar fi fost lipsit de interes.

Recurenta a menţionat că, în situaţia în care instanţa de apel ar fi verificat termenul în care a fost depusă întâmpinarea, ar fi constatat că aceasta a fost formulată în termenul legal. De asemenea, ar fi reţinut că, la primul termen stabilit în cauză, 10 martie 2020, procedura a fost viciată din culpa reclamantei, care, deşi cunoştea adresa sediului social al pârâtei, a indicat o adresă care nu era valabilă încă din anul 2016, la care s-a dispus citarea sa cu copie de pe acţiune, pentru termenul din 21 aprilie 2020.

În susţinerea afirmaţiilor sale, recurenta a arătat că, începând cu 16 martie 2020, a intrat în vigoare Decretul nr. 195 al Preşedintelui României privind instituirea stării de urgenţă, a cărei prelungire s-a dispus până la 15 mai 2020. La momentul intrării în vigoare a decretului menţionat, toate litigiile civile au fost suspendate de drept, în cauză această măsură fiind dispusă la 21 aprilie 2020.

Recurenta a susţinut că, la 2 iunie 2020, pârâta a fost citată la o adresă incompletă, cu menţiunea reluării judecăţii, pentru termenul din 7 iulie 2020, situaţie de care a luat cunoştinţă în mod întâmplător. Iar, la 1 iulie 2020, cu respectarea termenului de 5 zile anterior termenului fixat pentru judecarea cauzei, a depus prin poşta electronică întâmpinare, care a fost comunicată ulterior, împreună cu delegaţia în original, şi prin intermediul oficiului poştal, la 2 iulie 2020. A precizat că, deşi a solicitat, prin întâmpinare, să i se comunice actele dosarului, întrucât în dosarul electronic acestea nu erau înregistrate, această cerere a fost ignorată de instanţa de fond.

Din punctul său de vedere, toate aceste verificări trebuiau să facă obiect de analiză al instanţei de apel, întrucât apelul a vizat aspectele anterior expuse, iar motivarea curţii, în sensul că încheierea prin care s-a constatat tardivitatea întâmpinării nu a fost atacată cu apel este nelegală, faţă de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Raportând considerentele deciziei curţii de apel la criticile invocate, Înalta Curte reţine că acestea se circumscriu obligaţiei legale de motivare a recursului, prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât vizează argumentele expuse de instanţa anterioară asupra chestiunilor deduse judecăţii în precedenta cale de atac, referitoare la modalitatea de soluţionare, de către tribunal, a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, în legătură cu care recurenta a arătat că a fost greşit analizată, în contextul constatării tardivităţii întâmpinării şi decăderii pârâtei din dreptul de a invoca excepţii de ordine privată.

De asemenea, Înalta Curte constată că motivele de recurs vizează şi încheierea de şedinţă din 22 martie 2021 a Tribunalului Bihor – secţia I civilă, prin care a fost admisă excepţia tardivităţii formulării întâmpinării, invocată de reclamantă şi instanţa a rămas cu prioritate, în pronunţare asupra excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, încheiere cu privire la care, prin decizia recurată, curtea a constatat că are caracter definitiv, ca urmare a neatacării cu apel.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin administrator B. S.R.L., prin lichidator judiciar C., prin întâmpinare.

7.2 Examinând recursul prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că, deşi recurenta a invocat, în susţinerea criticilor sale, cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., acestea vizează doar greşita apreciere, de către instanţa de apel, a caracterului definitiv al încheierii de şedinţă din 22 martie 2021 a Tribunalului Bihor – secţia I civilă, în virtutea căruia a constatat că soluţia primei instanţe asupra excepţiei prescripţiei extinctive este greşită, precum şi neanalizarea unor aspecte de fapt, cu privire la îndeplinirea procedurii de citare şi la termenul în care a fost depusă întâmpinarea, care, dacă ar fi fost examinate, în baza naturii devolutive a căii de atac a apelului, ar fi condus la pronunţarea unei alte soluţii în cauză.

Aceste critici se circumscriu cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., urmând a fi supuse analizei prin prisma acestor dispoziţii legale, în cauză nefiind invocat vreun motiv care să vizeze aplicarea greşită a unei norme de drept material de către instanţa de apel, care să conducă la analizarea acestuia prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

Criticile sunt nefondate.

Înalta Curte constată că, prin decizia recurată, Curtea de Apel Oradea – secţia I civilă a admis apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 75/C din 6 aprilie 2021 a Tribunalului Bihor – secţia I civilă, pe care a anulat-o, dispunând trimiterea cauzei, spre rejudecare, la această instanţă.

Pentru a dispune astfel, curtea a reţinut că încheierea de şedinţă din 22 martie 2021 a Tribunalului Bihor – secţia I civilă, prin care a fost admisă excepţia tardivităţii întâmpinării formulate de recurentă, este definitivă, motiv pentru care, decăzută fiind de către prima instanţă din dreptul de a mai invoca excepţii de ordine privată, în mod greşit a fost admisă prin sentinţă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al recurentei.

Înalta Curte constată că, potrivit consemnărilor din încheierea de şedinţă din 22 martie 2021, Tribunalul Bihor – secţia I civilă a pus în discuţie excepţia tardivităţii întâmpinării, invocată de către reclamantă, şi a reţinut, în raport de data comunicării cererii de chemare în judecată şi de cea a depunerii actului de procedură, că a fost depăşit termenul de 25 de zile prevăzut de art. 201 alin. (1) C. proc. civ.

Pe cale de consecinţă, tribunalul a aplicat recurentei sancţiunea prevăzută de art. 208 alin. (2) C. proc. civ., respectiv decăderea din dreptul de a mai invoca excepţii, în afara celor de ordine publică.

Însă, prin întâmpinare, recurenta invocase şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei, pe care instanţa de fond, la termenul de judecată din 22 martie 2021, a pus-o în discuţie şi asupra căreia a rămas, cu prioritate în pronunţare, tribunalul solicitând părţilor să pună concluzii şi asupra fondului cauzei.

Prin încheierea de şedinţă din 22 martie 2021, Tribunalului Bihor – secţia I civilă a amânat pronunţarea la 6 aprilie 2021, pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise.

Ulterior, prin sentinţa nr. 75/C din 6 aprilie 2021, tribunalul a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de recurentă prin întâmpinare şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator statutar şi lichidator judiciar, ca fiind prescrisă.

Împotriva acestei hotărâri a exercitat calea de atac a apelului reclamanta, contestând analiza efectuată de judecătorul fondului asupra excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, şi apreciind, contrar celor reţinute de acesta, că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 2517 C. civ.. Recurenta a formulat întâmpinare la cererea de apel.

Din actele şi lucrările dosarului reiese că, ceea s-a atacat cu apel a fost sentinţa instanţei de fond, prin care a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar nu încheierea de şedinţă din 22 martie 2021, prin care a fost admisă excepţia tardivităţii formulării întâmpinării de către recurentă şi s-a dispus decăderea acestei părţi din dreptul de a mai invoca excepţii de ordine privată.

Faţă de aceste constatări, Înalta Curte reţine că este corectă aprecierea instanţei de apel în sensul că, prin neatacarea sa, pe calea apelului principal sau incident, încheierea de şedinţă din 22 martie 2021 a Tribunalului Bihor – secţia I civilă a dobândit caracter definitiv, mai ales că dispoziţiile art. 466 alin. (4) C. proc. civ. stipulează doar posibilitatea atacării încheierilor premergătoare odată cu fondul, dar nu şi că apelul declarat împotriva hotărârii de fond se presupune a fi fost exercitat şi împotriva acestor încheieri.

Făcând aplicarea principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, este evident că norma de procedură evocată se referă doar la calea de atac ce poate fi exercitată împotriva încheierilor preparatorii, iar nu la obligaţia instanţei de judecată de a supune analizei chestiuni cu care nu a fost învestită prin calea de atac.

Deşi, potrivit art. 476 alin. (1) C. proc. civ., apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa trebuind să analizeze cauza în fapt şi în drept, această cale de atac este limitată la ceea ce s-a apelat, conform principiului tantum devolutum quantum appellatum.

Efectul devolutiv al apelului nu vizează toate problemele de fapt şi de drept deduse judecăţii, ci numai pe cele care sunt criticate expres sau implicit de către apelant, cu respectarea principiului disponibilităţii. Aşadar, efectul devolutiv al apelului poate fi limitat de către apelant, în acest sens statuând prevederile art. 477 alin. (1) C. proc. civ.

Ca atare, în mod corect instanţa de apel nu a procedat la analizarea aspectelor de fapt referitoare la modalitatea de citare a recurentei şi de comunicare a actelor procedurale faţă de aceasta în etapa procesuală a fondului, de vreme ce, prin apelul declarat în cauză, nu a fost învestită cu examinarea acestei chestiuni.

Contrar susţinerilor sale, recurenta justifica interesul procesual de a ataca, cu apel incident, încheierea de şedinţă din 22 martie 2021 a Tribunalului Bihor – secţia I civilă, întrucât, prin constatarea tardivităţii întâmpinării, a fost decăzută din dreptul de a mai invoca excepţii de ordine privată, iar, art. 2512 alin. (2) şi art. 2513 C. civ., care reglementează modalitatea în care poate fi invocată această excepţie, conţin norme dispozitive, de natură privată, existând, totodată, pentru pârâtă, riscul de a pierde procesul în apelul declarat de reclamantă, ceea ce s-a şi întâmplat, soluţia deciziei recurate fiindu-i defavorabilă.

Faţă de aspectele relevate, Înalta Curte nu poate reţine critica recurentei cu privire la lipsa de analiză a instanţei de apel a împrejurărilor legate de formularea în termen a întâmpinării, de vreme ce această instanţă nu a fost învestită, printr-o cale de atac, cu soluţionarea acestor chestiuni.

Înalta Curte constată că decizia recurată îndeplineşte condiţiile legale de motivare, considerentele sale referindu-se asupra a ceea ce s-a apelat (modalitatea greşită de soluţionare a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune de către instanţa de fond), care îi susţin dispozitivul, soluţia fiind de anulare a sentinţei tocmai pentru acest motiv.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, reţinând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin1. pct. 5 şi 6 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. D. S.R.L. împotriva deciziei nr. 958A din 21 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile netimbrării, lipsei dovezii calităţii de reprezentant şi nulităţii recursului, invocate de intimata A. S.R.L., prin administrator B. S.R.L., prin lichidator judiciar C.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. D. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 958A din 21 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2023.