Inadmissibility of cassation appeal against final appellate decision in communist-era real estate compensation dispute under Law 165/2013

Şedinţa publică din data de 4 mai 2023

Analizând recursul în condiţiile art. 499 C. proc. civ., în conformitate cu care în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a IV-a civilă la 28 aprilie 2020 sub nr. dosar nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţionala pentru Compensarea Imobilelor (CNCI), a formulat contestaţie la decizia de compensare nr. 32494 din 3 martie 2020 emisă de Comisia Naţionala pentru Compensarea Imobilelor, prin care a solicitat anularea parţială a deciziei de compensare, în sensul modificării numărului de puncte stabilite şi obligarea intimatei la acordarea unui număr de 1.349.100 puncte, din care să se deducă suma de 5.000 RON, încasată în anul 1976, actualizată cu indicele de inflaţie.

În drept, a invocat prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Prin sentinţa civilă nr. 366 din 10 iunie 2020, Tribunalul Bucureşti – secţia a V-a civilă a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

Prin sentinţa civilă nr. 152 din 4 martie 2021, Tribunalul Sibiu a respins contestaţia formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

Prin decizia civilă nr. 1487 din 6 iulie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 152 din 4 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. x/2020.

A schimbat în tot sentinţa atacată şi, în consecinţă:

A admis în parte contestaţia formulată de reclamantul A., a anulat în parte decizia de compensare nr. 32454 din 3 martie 2020 emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, sub aspectul numărului de puncte în compensare acordate reclamantului.

A obligat pe pârâtă ca la evaluarea imobilului situat în Sibiu, judeţul Sibiu, înscris în CF xSibiu cu nr. top. x şi Cf x Sibiu cu nr. top. x, transcris în CF x Sibiu să aplice grila notarială valabilă pentru anul 2019, respectiv anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Naţională, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia.

A menţinut dispoziţiile privind deducerea despăgubirilor în cuantum de 5.000 RON, încasate în anul 1976, actualizate cu coeficientul de actualizare.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a declarat recurs la 9 august 2022, dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă la 24 august 2022 şi repartizat completului de filtru CF x.

În cauză nu a fost realizată procedura de filtru, data iniţială a dosarului fiind ulterioară datei de 21 decembrie 2018, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, lege prin care au fost abrogate dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. referitoare la procedura de filtru.

Prin rezoluţia din 23 noiembrie 2022 s-a stabilit termen la 23 martie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului, iar prin încheierea din 15 februarie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2020, s-a dispus preschimbarea termenului de judecată acordat în cauză, de la 23 martie 2023 la 4 mai 2023.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul în raport cu excepţia inadmisibilităţii, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte constată următoarele:

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că hotărârea judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie dispunând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora trebuie realizată în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs."

Obiectul recursului declarat în cauză este decizia nr. 1487 din 6 iulie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a I civilă, prin care a fost admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 152 din 4 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. x/2020, a fost admisă în parte contestaţia formulată de reclamantul A., a fost anulată în parte decizia de compensare nr. 32454 din 3 martie 2020 emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, sub aspectul numărului de puncte în compensare acordate reclamantului, iar pârâta a fost obligată ca la evaluarea imobilului să aplice grila notarială valabilă pentru anul 2019, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia.

Raportat la litigiul pendinte, Înalta Curte reţine că sunt incidente prevederile art. 35 din Legea nr. 165/2013, care stipulează:

,,(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.

(5) Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru."

Prin urmare, raportat la obiectul cauzei, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013, sentinţa civilă nr. 152 din 4 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2020 este supusă numai apelului, a cărui soluţionare intră în competenţa curţii de apel.

Din perspectiva prevederilor legale enunţate, se constată că decizia recurată este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului, întrucât este pronunţată în soluţionarea unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1487 din 6 iulie 2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 mai 2023.